2,181 matches
-
avut prima tentativă de sinucidere. Am luat 150 de pastile de diazepam. Speram că așa îmi voi plăti păcatele. Am stat 10 zile în comă. Când mi-am revenit nu-mi venea să cred că sunt în viață. Norocul sau ghinionul meu a fost păun. El m-a găsit și m-a dus la spital. Întors acasă, am vrut iar și am luat 175 de pastile, sperând să-mi fie fatale. Nici acum dumnezeu nu a vrut să mor fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
treceai de check point. Nu era ilegal, treceam prin fața vameșilor. Aranjat și sistematic. Ordonat, curat, ordonat... Și pe stradă se mergea ordonat. Curățenie în primul rând, amabilitate. Oamenii se purtau amabili cu tine. Te simțeai sub protecția evenimentelor din România. Ghinionul ăla Am tot încercat chestii cinstite. Tot ce-mi sta în putință am făcut. Că de-aia nici nu regret, adică nici nu regret din ce cauză am ajuns la pușcărie. Furam din magazine, ori portofele, coțcării d-astea ieftine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și expresionismul), iar elementele de „magie erotică” și de obsesie sexuală dilatorie bîntuie și prin scurtele proze din Descîntecul. Prețuit de cvasitotalitatea criticii moderniste interbelice (G. Călinescu, Șerban Cioculescu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Lucian Boz ș.a.), Paradisul suspinelor a avut, totuși, „ghinionul” de a fi inclus ca nuvelă într-o culegere. Dacă ar fi apărut independent (căci este un microroman!), ar fi avut alte șanse de a se impune mai ferm în posteritate. În definitiv, specia canonică a prozei interbelice este romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de felinar mai arunca, în jur, o lumină palidă. Nu era țipenie de om pe stradă. „Orice fac se termină prost“, gândi Gaston. Era dureros de conștient de defectele lui. Și nu numai în seara aceea. Orice întreprindea eșua. Același ghinion, care a atras după sine și izgonirea lui din hotel, îl urmărise cu înverșunare încă din copilărie. Cum să-și permită unul ca el să întindă o mână de ajutor unei femei? Oare putea un om ca el să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Jubileum - firma de neon aruncă pe caldarâmul din față o lumină spectrală. Agentul simplu arată numărul 17, Încântat că el a fost cel care l-a depistat. Cine ar putea locui la numărul 17? Unul care nu se teme de ghinion. Un tip fericit. La capătul scărilor abrupte, ușa de sticlă, În cadru de aluminiu, pare Închisă. Agentul coboară, iar celălalt, sosit de curând În capitală, dintr-un colț de provincie, Îl urmează docil și ascultător, dornic să se pună Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
serviciu nu mai sunt ca altădată. — Maja, dacă vrei, interveni serviabilă mama lui Lorenzo, pot să-ți recomand o Îngrijitoare din Eritreea, excepțională, a rămas fără loc de muncă, fiindcă bătrâna ei a murit pe neașteptate, infarct, imaginează-ți ce ghinion, era sănătoasă tun, e de Încredere, e sora Îngrijitoarei mele... — Din Eritreea? Întrebă Maja neîncrezătoare. Înțelege italiana? Eu și Elio vrem personal care să vorbească bine limba, deja o avem pe Sidonie, care Îi vorbește Camillei În franceză, și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aceea percepu inima Camillei, stânjeneala președintelui și foșnetul frunzelor de magnolie, mieunatul disperat al unui motan În călduri de jos din grădină. Ai fost abandonat. Ai fost abandonat. Ai fost abandonat. Dar președintele Îi putea garanta iubitului Elio că acest ghinion neprevăzut nu avea să Însemne moartea lui politică. O promitea În numele atâtor bătălii purtate Împreună În momentele cele mai dificile. Teribila solitudine pe care ți-o oferă Roma atunci când ai pierdut. În ceea ce-l privea pe președinte, el avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de viața lui Andrei Ionescu, dar nici nu-l detesta ca om, ci ca bărbat din care era nevoit s-o iubească pe Giulia. Știa că urmașii Bubosului nu erau tocmai răi, chiar le aprecia înclinațiile artistice, se înduioșa în fața ghinioanelor lor și îi ura pentru cruzimi, trădare și nesimțire. Dar care om nu are câte ceva din toate astea? Pe la sfârșitul lui martie, depusese armele și se hotărâse s-o cucerească pe Giulia din sângele și cu chipul lui Andrei Ionescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pentru zilele următoare, ci pentru săptămâni și săptămâni. Se simțea datoare să-l facă pe Andrei să se bucurie, mai mult, chiar obligată, ca și cum el ar fi așteptat ca ea să-i ușureze existența, bineînțeles, fără să aibă habar de ghinionul lui Andrei Ionescu de a fi intrat sub aripa lui Zogru. Giulia avea sentimentul datoriei, ca oricare urmaș al lui Iscru, al cărui ultim vlăstar era. Neamul lui se risipise încet, iar Zogru știa și cum. De o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la el era bine să ajungă. Preventiv. Era amiază mare și o zi caldă, ca în mijlocul verii, deși nu era decât sfârșitul lui martie. Pe la Biserica Icoanei se aflau câțiva oameni, dar nici unul bun pentru Zogru. Era o zi cu ghinion. Cerul alburiu și înalt îi amintea de alte timpuri, dar oamenii erau cu totul alții, agitați, periculoși, neprimitori. Deasupra clădirilor vechi pluteau câteva fantome, pe care le-a salutat din mers. În jurul pieței - lume multă, cu sacoșe, cu saci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fugit cât am putut, iar după aceea am intrat în grădina unui alt vecin. Aici, era un măr văratic cu fructe coapte și dulci. Ne-am urcat în el și am luat câte mere am poftit. Am avut noroc, dar ghinionul nu dispare la hoți. Când am ieșit pe portiță am călcat într-un cui, și de durere am țipat cât am putut de tare. Apoi, am auzit un zgomot. Am luat-o la goană. Nu ne-a prins nimeni. Am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ofertele turistice. Am ales bine. Peisajul, apa mării, colinele, arhitectura, portul, obiceiurile, trasee turistice au fost magnifice, așa că am profitat din plin. Dar, în frumoasele hotelurile, igiena și serviciile au cam lăsat de dorit. Începutul aventurii cretane a dat startul ghinioanelor. La aeroport nu am fost găsiți ( eu și cu mama mea) pe lista de îmbarcare, pentru că doamna de la Agenția de turism, când a rezervat locurile, s-a crezut Cosmin Seleși în emisiune la Antena 1 și în loc de familia Damșa, a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Zilpa a spus că asta e o pedeapsă și că aveau să urmeze multe alte rele. Lea nu era așa de îngrijorată din cauza terafim-ului: - Au stat ascunși într-un coș ani de zile și asta nu ne-a adus nici un ghinion. Problema e cu nevestele fiilor mei, care nu se țin de tradiția noastră. Ar trebui să avem mai multă grijă de ele. Trebuie să le facem cu adevărat fiicele noastre. Așa că mama a luat-o pe Ahava la inima ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ceea ce ține de educația fiului nostru, o să-l pierzi. Trebuie să înțelegi perfect asta. Apoi s-a întors și am văzut că avea obrajii umezi. - Singura mea viață e aici, lângă fluviu, a spus ea cu vocea plină de lacrimi. Ghinionul, lucrul acela rău care mi-a furat ka și m-a aruncat între bestii în sălbăticia din vest, s-au dus, în sfârșit. M-am întors la familia mea, la civilizație, sunt salvată în numele lui Ra. M-am consultat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
meu a pierdut sarcina de două ori și a fost pe moarte din cauza unui copil născut mort. Medicii și vracii nu i-au putut face nimic, iar acum moașele se tem să vină la o prințesă care a avut atâta ghinion la nașteri. Mama ei a murit și ei îi e foarte frică. Stăpânul meu o iubește mult pe soția lui și nu-și dorește nimic mai mult decât să aibă fii cu ea. As-naat a auzit de tine de la servitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-o pe mama ta care vine să-și ia rămas-bun. Nu-ți cer să-i ierți pe frații mei. Nici eu n-am făcut-o. Și n-o s-o fac niciodată. Îți cer doar să mă ierți pe mine pentru ghinionul de-a fi fost sora lor. Iartă-mă pentru că nu ți-am vorbit niciodată despre tatăl tău. Așa a hotărât bunica ta, pentru că ea a crezut că doar păstrarea secretului te poate scuti de agonia care te sfâșie acum. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
aceea deja sticloasă a lui Gildas. - Un văl care se transformă În lințoliu e un semn rău pentru familia miresei. Scriitorul dădu ușor din umeri văzîndu-l pe fratele Mariei cum strînge din fălci. - Există Întotdeauna un mod de a Îndepărta ghinionul, mormăi Gildas printre dinți. Dă-i drumul. Vorbește. - Asta nu e o știință exactă și mai riscă și să nu-ți fie pe plac. - Vorbește, Îți spun! Ryan zăbovi să-și scoată o țigară dintr-un pachet. - Bătrînii ziceau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din pricina asta, replică ea, cu Încăpățînare. Și dacă Într-adevăr nenorocirea și-a ales ca țintă familia noastră? În două cuvinte, ea Îi povestise ce se petrecuse pe șantier. - În cazul ăsta, Încearcă să faci ce sugerează Ryan ca să Îndepărtezi ghinionul: șterge-o de aici! Îi replicase el cu răceală. Ea aruncă o privire spre valurile care se spărgeau cu putere de recifele din golful Jefuitorilor de corăbii și se clătină pe picioare. Fără sprijinul scriitorului, care o zărise de la far
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În viitorul apropiat cu nepotul ei, dar Loïc era tot mînios și Își revărsă agresivitatea asupra Mariei. - Ai făcut destul rău pînă acum! De cînd te-ai Întors pe insulă, totul a devenit un dezastru! Nu Înțelegi că ne aduci ghinion? - Oprește-te, nu am nici o vină În toate cîte se Întîmplă! Ce aveți toți Împotriva mea? Ce v-am făcut? Mă lupt ca să fac dreptate pentru de moartea lui Gildas, renunț la meserie... - Nimeni nu ți-a cerut nimic! Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se simți ușurată. Hotărît lucru, nu știa de ce omul acesta o Înduioșa. Îl Însoțiseră pa Ryan pînă la sit și se uitau În urma lui, În timp ce se Îndepărta mergînd spre far. - Treizeci și cinci de ani de Închisoare pentru un pumn dat cu ghinion, a plătit scump. Lucas cătă mirat spre Marie. - Și bietul polițist a plătit scump, nu crezi? Ryan a scăpat totuși cu bine, la vremea aceea mai exista Încă pedeapsa cu moartea. Se Îndreptară spre muzeu. Erau amîndoi de acord Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
scris să se întâmple. — Așa, spune Guy în timp ce mergem pe hol, spre sala de ședință. Partenero ! Ridică o sprânceană spre mine. Nu mai zi asta ! șoptesc îngrozită. Mor de frică să nu mă bucur prea devreme, să nu-mi poarte ghinion. — Hai, hai. Știi foarte bine c-ai reușit. Nu știu nimic. — Samantha, ești cel mai inteligent avocat din anul tău. Și muncești cel mai mult. Ce IQ ai zis că ai ? 600 ? — Taaaci. Îmi pironesc privirea în mocheta bleu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-mi păstrez glasul calm și egal. Trebuie să mă întorc la Londra. Dar nu mă pot duce acasă. Ketterman și-a cumpărat un apartament la mine în bloc. Locuiește acolo. Da, am auzit de chestia asta. Îl simt ușor încordat. Ghinion. — Pur și simplu nu sunt în stare să dau ochii cu el, Guy. Simt că mă aflu iar pe punctul de a începe să plâng, și mă sforțez să inspir adânc de câteva ori. Așa că... mă întrebam. Crezi că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă scuzi, trebuie să-mi văd de treabă. Mă Întorc spre ecran, dîndu-mi ochii peste cap și Încep să bat frenetic la computer. OK. Discuția despre carte a fost un fiasco total. Dar a fost pur și simplu chestie de ghinion. GÎndește pozitiv. Pot să fac asta. Încă Îl mai pot impresiona... — Nu știu ce s-a Întîmplat, spune Artemis cu o vocișoară de fetiță. O ud În fiecare zi. Îi arată lui Jack Harper ghiveciul cu olandezul ei zburător. — Te pricepi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
deranja deloc nici să te plimbi cu avionul lui particular, nu ? — Se pare că n-a mai avut nici o relație de la moartea lui Pete Laidler, spune Artemis pe un ton sec. Așa că mă cam Îndoiesc că ai avea vreo șansă. — Ghinion, Caroline, spune Nick rîzÎnd. Mă simt destul de stînjenită de faptul că asist la discuția asta. Poate ar trebui să părăsesc Încăperea și să mă Întorc după ce termină. Dar, pe de altă parte, poate că chestia asta n-ar face decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
dorit să le spună că cei pe care-i ducea pe Marea cea mare erau chiar neamurile lui Krog. - Cu vorbele astea trebuie să fii cu multă luare aminte. Altfel, amărâții ăștia o să spună oricui că scoborâtorii din Tatăl poartă ghinion. În noaptea aceea am fost cu toții tăcuți. Am stat numai lângă Nunatuk și am mângâiat-o așa cum Îi plăcea ei. La un moment dat, Dyas a spus: - Te pomenești că vorbele o să aducă mai mulți munți de apă peste pământurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]