3,612 matches
-
culinare (homar thermidor, unt de arahide) și, În cele din urmă, la haine. Purta o rochie tinerească, scurtă, verde și cu franjuri de-a lungul tivului. Pantofii erau din satin verde asortat, cu paiete În vârf și barete delicate la glezne. Pe umeri avea Înfășurată un boa din pene negre, iar pe cap o pălărie În formă de clopot, cu pandantive de onix atârnându-i deasupra sprâncenelor pensate. Îl mai lăsă câteva secunde pe Lefty să se bucure din plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
avu cel de-al doilea șoc. Se iviră două femei În chador. Bunicii mele Îi păru că arătau ca musulmancele fervente din Bursa, În afară de culoarea hainelor. Chadorul nu era negru. Era alb. Începea la bărbie și atârna până jos, la glezne. Părul le era acoperit de o broboadă albă. Nu purtau văl, dar când se apropiară, Desdemona văzu că aveau În picioare pantofi maro, de școală. Fesuri, femei cu chador și următorul lucru: o moschee. Înăuntru, fosta sală McPherson fusese redecorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
urmăreau un itinerar. La Început se concentraseră pe Europa. Arătau tancuri Înaintând prin sate micuțe și fete din Franța care fluturau batiste de la balcoane. Franțuzoaicele nu arătau de parcă trecuseră printr-un război. Purtau fuste drăguțe, cu volane, șosete albe până la glezne și eșarfe de mătase. Nici unul dintre bărbați nu purta beretă, fapt care o uimi pe Tessie. Întotdeauna Își dorise să se ducă În Europa, nu atât În Grecia, cât În Franța sau Italia. Privind buletinele de știri, Tessie nu observa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu evantaiul. Pentru oricine nu a experimentat asta personal, sunt greu de descris atributele Îngrijorătoare, aducătoare de furtună, ale acțiunii bunicii mele de a-și face vânt cu evantaiul. Refuzând să se mai certe cu tatăl meu, se duse, cu gleznele ei umflate, până pe terasă. Se așeză lângă geam, Într-un scaun de trestie. Lumina de iarnă, bătând dintr-o parte, Îi lumina latura Îndepărtată, translucidă, a nasului. Își luă evantaiul de carton. Pe față, evantaiul avea inscripționate cuvintele „Atrocități turcești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
proasta mea prestație ca portar. În schimb, Reetika trecu amabilă la subiectul unui test la matematică pe care aveam să-l dăm În curând. Joanne Maria Barbara Peracchio Își scoase ușor o jambieră. Intervenția chirurgicală pentru corectarea piciorului Îi lăsase glezna subțire ca o coadă de mătură. Când i-o vedeam, Întotdeauna mă simțeam mai bine În pielea mea. Norma Abdow Își deschise dulapul, se uită Înăuntru și țipă: ― Groaznic! M-am oprit În timp ce-mi desfăceam șireturile de la apărători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
proclama: „Campioanele statului la hochei pe iarbă În 1955“. Sub el, În postura ei obișnuită de indiferență, era Wolvereta B&I. Cu ochii de mărgele, cu dinții ascuțiți și botul țuguiat, stătea sprijinită de crosă, ținând piciorul drept Încrucișat peste glezna stângă. Avea o tunică albastră și o eșarfă roșie. Între urechile blănoase purta o fundă roșie. Era greu de spus dacă zâmbea sau mârâia. Wolvereta noastră avea ceva din tenacitatea buldogului de la Yale, dar avea și eleganță. Wolvereta nu juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În dimineața de joia următoare era cald. Era una din acele zile umede când atmosfera e confuză. Stând pe verandă, simțeai: aerul Își dorea să fie apă. Obiectul era moleșită de orice fel de căldură. Susținea că i se umflă gleznele. Toată dimineața fusese o companie sâcâitoare, mofturoasă, ursuză. În timp ce mă Îmbrăcam, ieșise din baie ca să mă acuze din prag: ― Ce-ai făcut cu șamponul? ― N-am făcut nimic cu el. ― L-am lăsat pe pervaz. Numai tu Îl mai folosești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prima că Luce nu era un doctor cu Înfățișare normală. În loc de halat, purta o vestă de velur cu franjuri. Părul argintiu Îi atârna până la gulerul helăncii bej. Pantalonii Îi erau evazați și În picioare purta o pereche de botine până la gleznă, cu fermoar pe o parte. Purta și ochelari cu rame subțiri, argintii, și avea o mustață căruntă. ― Bine ați venit În New York, a spus el. Eu sunt doctorul Luce. Îi strânse mâna tatălui meu, apoi mamei, și, În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În care tușeam, râdeam, mă scărpinam În cap, vorbeam -toate la un loc, toate manifestările externe a ceea ce el numea identitatea mea de gen. Păstra o atitudine calmă, de parcă aș fi venit la clinică pentru nimic mai mult decât o gleznă scrântită. ― Primul lucru pe care aș vrea să-l fac este să o examinez sumar pe Calliope. V-aș ruga să rămâneți aici, la mine În birou, domnule și doamnă Stephanides. Se ridică În picioare. ― Calliope, vii cu mine, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
domol. ― Vreau să te asigur că toate astea rămân Între noi, Callie. Nu o să le spun părinților tăi nimic din ce-mi spui tu aici. Eram sfâșiată. Luce, În scaunul lui de piele, cu părul lung și cu botinele până la gleznă, era genul de adult căruia i s-ar fi destăinuit un copil. Era de aceeași vârstă cu tatăl meu, dar parcă ținea de generația tânără. Ardeam de poftă să-i povestesc despre Obiect. Simțeam nevoia să povestesc cuiva, oricui. Sentimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
s, Woolworth’s, Sanders Ice Cream. Afară era frig. Erau foarte puțini oameni pe stradă. La un colț stătea un bărbat cu un aer impenetrabil, cu silueta profilându-i-se artistic pe cerul hibernal. Haina de piele Îi ajungea până la glezne. Pe ochi avea niște ochelari de soare de motociclist, a căror bandă elastică Îi Înconjura figura impunătoare, cu maxilare prelungi, iar În vârful capului era proțăpit - sau mai degrabă plutea - galionul spaniol al unei pălării maro de catifea. Acest personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În fața ei, i-am ridicat picioarele umflate, cu venele umflate, și i le-am băgat În apa Înspumată. Desdemona murmură de plăcere. Închise ochii. În următoarele minute Desdemona tăcu, huzurind În baia fierbinte de picioare. Culoarea i se Întoarse În glezne și Îi urcă pe picioare. Roșeața Îi dispăru sub tivul cămășii de noapte, dar peste un minut apăru, iar, acum din guler. Fața i se Îmbujoră și, când deschise ochii, avea În ei o limpezime care le lipsise Înainte. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mică atingere sau forță aplicată. Se fărâmițau asemeni zahărului și te puteai trezi că, în loc de un baston, țineai aer în mână. Încălțările erau reprezentate de niște bocanci cu talpă groasă. Pantalonii erau lungi și strâmți pe șolduri, dar evazați la glezne. Păreau niște umbre ale nopții sub soarele zilei. Din această cauză, erau ușor de remarcat și de ocolit, căci nimeni nu ar fi vrut să aibă de-a face cu niște oameni într-atât de bine constituiți. Ei erau Gardienii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
numai copilele patricienilor erau luate în considerație. Atunci, tot la reco mandarea Marelui Pontif, se adunau douăzeci de fecioare, iar dintre acestea - prin tragere la sorți în mijlocul Adunării Populare - urma să fie aleasă una și aceea devenea vestală... O dor gleznele. De ce trebuie să dureze atât? Nu mai e în stare să stea la nesfârșit în picioare. Și alte vestale își foșnesc fustele și tropăie mărunt. S-au plictisit săracele. Mai ales cele tinere. O recunoaște după mirosul de transpirație pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Burnum și apoi în sud. Ochii inchizitori ai instructorului zăbovesc asupra sabiei cu două tăișuri care atârnă de balteus-ul tânărului, pe partea dreaptă. Alunecă apoi în jos la sandalele deschise, cu tălpi groase, țin tuite, și curelușe legate strâns deasupra gleznei. Încuviințează imper cep tibil din cap. Încălțăminte solidă, extrem de rezistentă. Și legionarii o poartă. Fără discuție, caligulele sunt semnul distinctiv al uniformei soldățești. Le cunoaște bine, căci și el le-a purtat. Poți să le pui și pinteni, dacă e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tragă de limba de la spate ca să-i intre și călcâiele. Trece apoi cu îndemânare curelușele negre prin iglițe și le înnoadă zdravăn. — Prinde-le și cu lunula, cere stăpânul. Contemplă critic fibula de fildeș în formă de semilună din dreptul gleznei. Un pic mai jos, se impacientează, n-o să se vadă pe sub togă. Draperia care maschează una dintre uși se mișcă în mod vizibil. Cine e? întreabă enervat. — Eu, stăpâne, îndrăznește bărbierul să se arate, cu plecăciuni până la pământ. Se apropie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pentru altceva. La celălalt capăt al atriumului, un culoar duce spre interiorul casei. Odată ce-l străbat, se găsesc într-o curte înconjurată de coloane. Aici, o femeie cu părul ușor argintat, îmbrăcată într-o tunică cenușie ce-i cade până la glezne stă cu pleoapele coborâte și fața întoarsă către cer, de parcă ar dori să savureze căldura blândă a începutului de toamnă. Profilul ei impozant degajă un aer de inteligență și hotărâre. Auzind zgomotul pașilor, deschide ochii și le zâmbește. Un surâs
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tunica. — Toga, cere răspicat. Și-o înfășoară direct pe piele, ca în vremurile de demult. Își trage apoi în picioare calceii. Un frison îl străbate pe neașteptate. Lygdus înțelege. Desface curelele de piele ale sandalelor și-i învelește picioarele de la gleznă până la genunchi cu fâșii de in. Înlănțuie apoi din nou șireturile în jurul gambei. Iese pe culoar, însoțit de Seianus și de Lygdus. Coboară în fugă scările. Odată ajunși la parter, întreabă: — S-au adunat mulți clienți? Seianus încuviințează în tăcere
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu pitaci, ci prin voință curată și dreaptă. Odată exprimate, propriile vorbe ar trebui să-l liniștească. Dar nu. Răbufnește și mai aprig: — Ce importanță au pentru zei aurul și argintul, când plebeele le poartă pe post de brățări la glezne? Când soldații, di sprețuind chiar și fildeșul, pun să se cizeleze din argint mâne rele săbiilor, când tecile sună la clinchetul lănțișoarelor, iar cingătorile răsună de plăcuțe? Când cu argint se protejează sclavii ajunși la vârsta adolescenței, în timp ce femeile îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
odihnește chiar deasupra frunții, împingându-i părul înapoi, iar cu cealaltă ține cartea. Berea se odihnește pe masă. Dacă un fotograf de la Vogue ar fi intrat acum în bar, n-ar fi putut rezista acestui tablou. Pentru că Ben arată uluitor: glezna lui dreaptă se sprijină pe genunchiul stâng, are picioare lungi, un corp frumos construit și o figură atrăgătoare. Arată ca la o ședință foto, prea frumos ca să fie adevărat, prea bun pentru ca vreo femeie să-i reziste. Prin urmare, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
care vroiam să le discut cu tine. Pun pariu că sunt. Iau loc pe scaunul pe care mi-l oferă și încerc să-mi încrucișez picioarele ușor, așa cum am văzut de atâtea ori înainte la Sophie și pe Lisa, cu glezna dreaptă îndoită senzual în spatele pulpei stângi, cu ambele picioare în unghi. Surâd la ideea că eu, Jemima Jones, pot în sfârșit să mă folosesc de fizicul meu pentru a-mi propulsa cariera. În mod cert, redactorul-șef pare să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ce urca pe punte și de aceea, cu toate că fusese inundată, apa se scursese imediat și cabina nu avusese chiar atât de mult de suferit. Slavă Domnului, scrisorile Stăpânului nu se udaseră. Samuraiul străbătu culoarul în care apa era încă până la glezne și coborî la etajul de dedesubt unde negustorii zăceau prăvăliți unii peste alții, de nu aveai loc să arunci un ac. Unii îl vedeau pe samurai, dar nu aveau puterea să se ridice și să-l salute cu o plecăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
copii. Căruțele trase de catâri se opinteau pe malul abrupt dinspre pod, și soldații dădeau o mână de-ajutor, trăgând de spițele roților. Camioanele urcau podul și plecau, iar țăranii se chinuiau să meargă prin praful care le ajungea la glezne. Doar bătrânul stătea, pur și simplu, acolo. Era prea obosit ca să meargă mai departe. Misiunea mea era să trec podul, să cercetez celălalt capăt al său și să văd până unde Înaintase inamicul. După ce am făcut toate astea m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
plimbăm. Liz Își luă haina din cuier și ieșiră. Jim Își ținea brațu-n jurul ei și se opreau la fiecare doi pași, se lipeau unul de celălalt și Jim o săruta. Nu se vedea luna și umblau prin praful până la glezne, printre copaci, spre doc, spre depozitul din golf. Apa clipocea printre piloni și promontoriul se-ntindea Întunecat peste golf. Era frig, dar Liz era Înfierbântată pentru că era cu Jim. Se așezară la adăpost, În depozit, și Jim o trase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În timp ce soarele Începea să se ridice peste roua care acoperea totul, eu Îl ajutam să-și scoată cizmele, apoi Își lua o pereche de teniși și toate bluzele alea și Îi dădeam drumu’. — Hai, puștiule, Îmi zicea În timp ce Își Încălzea gleznele În fața vestiarului jocheilor, hai să-i dăm drumu’. Apoi făceam poate un tur de stadion, cu el În frunte, alergând lejer, și apoi ieșeam pe poartă și o luam pe șoselele mărginite de copaci care pleacă din San Siro. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]