9,375 matches
-
în ei era o vanitate odioasă, un viciu în plus; voiau stima, deși meritau oprobriul. Pentru principii vicioși, lingușirea este o otravă mortală, care înmulțește semințele corupției lor; la principii merituoși, lingușirea este ca o rugină care se așterne pe gloria lor, luîndu-i din strălucire. Un om inteligent se revoltă în fața lingușirii grosolane, îl respinge pe adulatorul neîndemînatic. Există un alt fel de lingușire, care este sofista defectelor, retorica ei diminuîndu-le; este cea care furnizează argumente pasiunilor, care dă austerității caracterul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acela de o lentoare circumspectă; și cum aceste cauze morale au o cauză fizică, e aproape imposibil ca un principe să fie atît de stăpîn pe sine încît să capete, după voie, toate culorile, aidoma cameleonului. Există secole ce favorizează gloria cuceritorilor și a acestor oameni îndrăzneți și întreprinzători, care par a fi născuți pentru a face schimbări extraordinare în univers: revoluții, războaie și, mai ales, nu știu ce spirite ale amețelii și suspiciunii care-i fac pe suverani să se supere unii
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
vocare la primăria centrului de comună dintr-un sat vecin. Tinerii erau convinși că vor fi Înrolați și trimiși pe frontul de est. S-au sfătuit Îndelung Între ei, Încheind că nici nu-și doreau altceva. Nu ca să lupte pentru gloria statului maghiar visau ei linia frontului, ci din pricina felului În care Își Închipuiau desfășurarea războiului. Se gîndeau că armatele aliate ale Germaniei luptau frumos rînduite pe cîmpie, unele lîngă altele, cu dușmanul aliniat În fața lor. Plănuiau, așadar, să dezerteze și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
s-a fript cu poezia, așa cum s-a fript Pygmalion cu Galateea!... Nu-ți irosi tinerețea, tinere domn! Nu da regina din mână pe-un biet nebun... Și nu te-nhăita cu literații pentru blidul suflat cu aur al unei glorii sterpe, așa cum am făcut eu. La cea dintâi mișcare, blidul plesnește și nu-ți mai rămân decât cioburile... Brusc, profesorul Barbilian tăcu și își întoarse capul spre prietenul său, care începuse să râdă cu atâta poftă, încât îi dădură lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
atât mai puțin să fie suspectat că ar fi fost ros de vanitatea unei celebrități de doi bani și jumătate. În sinea sa, el nutrea convingerea că un matematician nu-și putea permite luxul de a aspira spre genul de glorie care-i însoțesc de obicei pe artiști. Asta nu-i împiedica pe unii să-l privească tocmai în această manieră: Ați auzit, mă, de tipul ăla genial de la noi?... Cică ar fi pe cale să găsească soluția pentru cvadratura cercului!... Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
este admisă, nu același lucru spunea și despre exploatarea femeii de către bolșevici. Singura mea bucurie, dar și enorma mea grijă era Minodora. Cât timp o voi mai putea ocroti ? Ce viitor puteam întrevedea pentru ea ? Sub flamurile și imnurile de glorie pentru cuceritori se ascundea un neant cenușiu din care nu vedeam nici o ieșire. Totul era urât în jurul meu, ordinea lucrurilor se transformase în dezordine, omul devenise o vietate al cărui unic țel era o strachină de terci. Și de la Simion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
îngenuncherii ca semn al acceptării gestului de supunere, a privit spusele însoțitorului ca pe niște săgeți îndreptate către zona inimii. Cuum, cuum, hatmane Turculeț? Au oare tu pui la îndoială vrednicia vitejilor mei și iscusința căpitanilor oștirii mele încununate de glorie în bătăliile de la porțile Vienei? Să ai ținere de minte că eu, salvatorul creștinismului, nu dau greș nicicând, hatmane! Moldova-i a noastră! Adică a mea, voievoade! Numai să fie într-un ceas bun, serenisime! Și nici de Ștefan al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
care o viață întreagă te-a ponegrit, te-a urgisit, și acum, obligată de această desăvârșită personalitate morală, Moartea, spune adevărul. Merită, spunea puștanul de mine, să trăiești toată viața purtat în șuturi, pentru a savura o asemenea clipă de glorie. 8 Nu încape nicio îndoială, Z: omul este cea mai ciudată ființă. Îți aduci aminte de vremurile acelea, în care ni se părea că nu există libertate mai mare decât "învoirea" de a părăsi, pentru câteva zile, România? Acum, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Depravatule, numai Dumnezeu te-a dus în Ferentari! Urmează-ți calea! Ascultă-ți instinctele!" Instinctul meu era un fel de impuls natural necenzurat care nu voia să facă predicții, să știe de consecințe. Înfometat, el voia să se hrănească din gloria clipei efemere a prezentului. Altfel nu pricep cum, deși-mi propusesem să joc rolul analfabetului, la orele de muzică, m-am deconspirat. Reușisem să-l fac pe profesorul ferentarist că habar n-am de notele muzicale, motiv pentru care, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
umbră pământului prin Ferentari, nu m-am mai putut desprinde de amintirea sa, mai ales pentru faptul că toți credeau că sunt urmașul său de drept, în toate... Într-o zi am crezut însă că a venit și ziua apusului gloriei mele. Era greu de trăit cu povara gloriei Marelui Bronz pe umeri. "Mafia" școlii vecine, cu aleasa cremă a bătăușilor, dăduse năvală în curtea școlii noastre și făcea ravagii. Se pregătiseră mafioții pentru o bătălie decisivă. M-am făcut mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
putut desprinde de amintirea sa, mai ales pentru faptul că toți credeau că sunt urmașul său de drept, în toate... Într-o zi am crezut însă că a venit și ziua apusului gloriei mele. Era greu de trăit cu povara gloriei Marelui Bronz pe umeri. "Mafia" școlii vecine, cu aleasa cremă a bătăușilor, dăduse năvală în curtea școlii noastre și făcea ravagii. Se pregătiseră mafioții pentru o bătălie decisivă. M-am făcut mic și m-am pierdut pe holurile școlii. Imploram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Și-a revenit repede și, grăbit, sigur de ceea ce vede în fața ochilor, a întrebat: "Care-i treaba, sfrijitule? Te-a blestemat careva, ca să-ți plângi de milă?"... Când credeam că totul s-a sfârșit, că acesta este apusul jenant al gloriei mele, Marele Bronz mi-a șoptit din nou: "E-al tău!" Și iar și-a făcut treaba instinctul... Fără să vreau, mi-am pus masca aceea de invincibil care arăta tare caraghios în mintea mea și am luat, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
el, aceasta era o altă poveste... Am rezistat apoi aidoma unui ermit. O vorbă n-am scos atunci când unii și alții au încercat să-mi cumpere "schema cocorului". Am invocat omerta, onoarea de gașcă, "spiritul școlii de karate"... Nu există glorie lumească mai fabuloasă decât cea din Ferentari. Când la sfârșitul anului școlar am primit, pentru prima oară în viață, două premii violonistul și toboșarul anului am găsit de cuviință că valoarea îmi dă dreptul să mă umflu în pene. Urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
talentul de pictor de manifeste. M-am uitat și eu, ca omu', și chiar m-am amuzat. Era o reacție la prima vedere. Îl invidiam pe artist și mai că mă mândream, pentru că mi se așezase pe umeri povara acestei glorii estetice. Când, stingherit, a reluat începutul refrenului, interpretând un solo de cucurigu, privindu-ne, a realizat caraghioslâcul situației, a luat catalogul, cârnatul cu toarășul și dus a fost... În zadar încercam să explic inșilor care mă eroizau că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vegetale, ai? La plimbat gunoiul, spuneai?..." Tata râde de sare varul de pe pereți; e satisfăcut de satisfăcut. Explică mamei ce și cum. Se pornește și mama pe râs. Îl sărută pe tata. Plec. Îl las să-și savureze momentul de glorie. Când să ies pe ușă, tata zice ca din întâmplare: "Z, sunt mândru că ești copilul meu..." Era prea mult și pentru el, și pentru mine... Exista riscul să ne înecăm în patetism, cum spunea o profă de-a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de idei, nu cumva ai derapat din orizonturile umanului, chiar dacă ideile sunt ale oamenilor? Dar omul, constat, este o ființă ticăloasă rău. Preferă mai curând turnul de fildeș al ideilor, decât viața reală. Îmi aduc aminte de zilele noastre de glorie umană îmi place să definesc așa perioada aceea de superbă naivitate romantică de zilele acelea în care ne amuzam spunând că zidurile clădirilor dintre Academia de Arte și Academia de Muzică purtau urmele ciocnirii lor cu șevaletul meu și cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să alegi. Și ceea ce vei crea să trăiești atunci, cine vei vrea să fii, acel ceva va dăinui veșnic. Va înfrumuseța Veneția cu încă un vis frumos, cu încă un alt ideal. De privești atent, dincolo de oamenii fericiți, care celebrează gloria vieții, se află toate idealurile pierdute, toate acele speranțe neîmplinite și toate acele alegeri greșite. Primele urcă la cer, celelalte două rămân pe pământ. Împreună strălucesc, căci luna le luminează lacrimile. Și împreună se alină. Ele țin petrecerile ce sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îngroape scoica în prundiș fără să fie observat. —De ce mă spionezi, Mata Hari? i-a zâmbit Matei. — Apropo, Mata Hari a fost o femeie extraordinară și cu un curaj nemaiîntâlnit, care, prin munca ei de spioană, își dobândise o adevărată glorie. — Îți plac cărțile de spionaj? — Sunt interesante. — Poate ai citit cartea Marthei Richer, „Spioană în Spania”. — Nu, n-am citit-o. — Este romanul vieții ei. Era de origine franceză, începe să povestească Matei distrăgându-i atenția Ceciliei, scoțând scoica din
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
atenția lor ca să plece din Spania și să se întoarcă în Franța. Dacă citiți cartea veți înțelege că Marthe Riecher, cu numele conspirativ l’Alouette, n-a fost mai puțin eficientă decât Mata Hari, dar nu s-a bucurat de gloria acesteia. Încheindu-se discuțiile despre spioni și spionaj, Matei a început jocul cu Cecilia. —Mata Hari și-a dus până la capăt misiunea. Tu ți-ai dus-o? De ce-mi spui asta? —Ai venit să mă spionezi ce fac la
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Tot ceea ce a putut să dea el lumii a fost numai inteligența sa remarcabilă, ce l-a ridicat repede-n ochii săi și-n ochii lumii. Era un idealist neegalat. Iubea frumosul până la divinizare, urcându l pe un piedestal de glorie înaltă. Dar frumosul iubește frumosul, iar el nu era deloc frumos. Și, de aici, începe drama lui. O mare parte a tinereții sale și-a satisfăcut poftele carnale în bordeluri, ajungând, în cele din urmă, să se însoare cu una
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
conștient de valoarea sa. Își ordonase singur că trebuie să ucidă, iar acum nu făcea decât să-și ducă cu tact la împlinire propriile ordine. Era atent și precaut, dar detașat și liber de constrângeri totodată. Își trăia clipele de glorie în plin, adânc cufundate-n beția dulce a răzbunării lui iminente și imposibil de împiedicat. Jubila în tăcere, dar jubila! Într-un cuvânt, se simțea călare pe situație, stăpân absolut peste tot ce mișca acolo! În aceste momente, singurul lucru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pară deloc rău, cu siguranță. Chiar dacă sunt cu totul convins că munca mea istovitoare, împlinită nu în 110 Rareș Tiron joacă, ci cu seriozitate deplină, mai devreme, sau mai târziu, îmi va fi bine răsplătită, eu nu aspir nicidecum la gloria lumească, acea glorie de răsunet, manifestată prin ovații care te fac să fii arătat cu degetul pe stradă; ar fi un trofeu prea neînsemnat. De fapt, această glorie nu este de dorit, pentru că ea nici nu există, ci doar creează
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu siguranță. Chiar dacă sunt cu totul convins că munca mea istovitoare, împlinită nu în 110 Rareș Tiron joacă, ci cu seriozitate deplină, mai devreme, sau mai târziu, îmi va fi bine răsplătită, eu nu aspir nicidecum la gloria lumească, acea glorie de răsunet, manifestată prin ovații care te fac să fii arătat cu degetul pe stradă; ar fi un trofeu prea neînsemnat. De fapt, această glorie nu este de dorit, pentru că ea nici nu există, ci doar creează iluzia existenței ei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai târziu, îmi va fi bine răsplătită, eu nu aspir nicidecum la gloria lumească, acea glorie de răsunet, manifestată prin ovații care te fac să fii arătat cu degetul pe stradă; ar fi un trofeu prea neînsemnat. De fapt, această glorie nu este de dorit, pentru că ea nici nu există, ci doar creează iluzia existenței ei. Acesta este și motivul pentru care, atunci când apare, se stinge repede. Multă lume, care poate că înfăptuiește lucruri mari, demne de amintit, deja se și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nenumărați, de aplauze spontane și de pomenire eternă, deși, în realitate, nu-i așa. Pentru masele largi de oameni, nimeni nu este important, cel mult interesant, și nici măcar tot timpul, ci doar câteodată... Prin urmare, nu de acest tip de glorie am eu nevoie, ci ceea ce îmi doresc eu este ca, pentru roadele muncii mele dobândite prin atâta trudă, tuturor celorlalți să li se nască acel minunat licăr de admirație și de prețuire-n gând și-n inimă, care nu se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]