1,560 matches
-
niște infractori În raiul afumat al cîrciumii așa ne strecuram și În poezie așa și În dragoste - „Uite-l pe Eminescu În mizerie!“ și un hohot de rîs - a trecut un grup de eleve gălăgioase, bondoace gheretele unde se vînd gogoși ziare și răcoritoare de la capătul liniei au cu schimbul același anunț „Gestionar În concediu de boală“ doctorul Cernea mi-a spus să Încerc să fumez pipă colecția lui de lulele expusă pe birou În serile cînd e de gardă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și o să urle presa nici nu mă observau și după aia să te ții scuze și zîmbete și temenele de parcă erau toți oberchelneri și pînă la urmă mi-au dat și un premiu nu pentru că sînt bun pentru că sînt tare gogoși arta nu este o luptă de unul singur toți vîntură termenul ăsta fără noimă prin ziare și prin ședințe auzi autodepășire mă piș pe ea aici nu te bați cu tine te bați cu zece cu douăzeci cu o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se scălda în Neînceput. Odată plăsmui din gând o cocă ce avea în compoziție Iubire, Adevăr, cântec, mireasmă și Cartea Înțelepciunii. O trecu prin Soare ca să crească, o împărți în bucăți și apoi dădu Poruncă spre împlinire: - Să fie gata Gogoșii! Și au fost gata. Erau de o frumusețe uluitoare și erau Creații din Început ce purtau în ele toate chipurile cunoașterii, toată evoluția planetară. Aveau trup de raze, ochi de safire, guriță mică de cireașă coaptă. Prinseră să sară, să
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
ceva mai bine; inspirat de o viziune fugitivă de dimineață, Bruno izbuti să producă poemul următor: Mi-o bronzez cu drag (Păr la ștremeleag!) La piscina-adâncă (Păr la mătărângă!) Domnul Îmi apare Pe plajă la soare, Are ochi frumoși, Mănâncă gogoși. Unde șade El? (Păr la cocoșel!) Colo-n Rai, pe iarbă (Cărășel cu barbă!) — Are mult umor..., comentă yoghina cu o ușoară nemulțumire. — E aici o mistică..., se băgă și bețivanca. Mai curând o mistică În negativ... Bruno simțea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Schwarzy“. Revoltați, francezii amenință cu părăsirea structurilor NATO. O simulare rapidă demonstrează că, În acest caz, pierderile din forța de război nord-atlantică ar fi teribile, efectivul francez angrenat În misiuni NATO constând Într-un bucătar extrem de priceput la realizarea de gogoși și coq au vin. La discuțiile bilaterale, francezii propun, În schimbul unei denumiri comune, extrădarea lui Roman Polanski. Americanii acceptă. Se trece apoi la planul de măsuri concrete pentru oprirea meteoritului. O estimare NASA arată și zona În care va avea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
scurt... spune cineva, aprinzându-și țigara. În hol, câțiva amatori pentru spectacolul următor. Strada e la ora indecisă a zilei, amețită de căldura care a tot umflat-o, ca în ulei încins, până să devină acum, aproape de ceasul amurgului, o gogoașă uriașă și grea, pântecul unei dihănii diforme, întinsă peste lume, cuprinzându-i și stingându-i nervii, nerăbdarea, neliniștile. Aburii transpirației s-au tot strâns și s-au amestecat. Trupuri rostogolite, înghesuite. Calmul după-amiezii, oboseala, somnul, lene cețoasă. Tânărul rătăcitor printre
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și deloc rotund, lunecos ; imposibil de prins. O zi bună de împărțit premii, fotografii, bilete de amor, cravate, invitații la concert sau meci sau hipodrom, diplome, cecuri, suvenire, coronițe, lenjerie proaspătă, creioane colorate, semințe, lozuri, papagali, rețete de musaca și gogoși, tichete de tren și de vapor, hanorace, discuri, decorații, ceasuri cu cuc și cucuvea, papuci, cărți de joc, brelocuri, repartiții, ventilatoare, biciclete, trotinete, piuneze, ochelari de soare și iar cecuri și diplome, premii și repartiții și bilete de amor. Zăduful
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
opream În oraș la o patiserie, ne așezam pe scaunele Înalte din fața tejghelei, Înfulecam sandvișuri cu omletă sau șuncă, cîrnăciori fierbinți cu miezul roșu și aromat din carne de vită condimentată și suculentă, beam cafea, stacane de lapte Înspumat, cu gogoși, iar apoi ne duceam acasă și devastam tot ce găseam pe masă pregătit pentru micul dejun. Păienjenișul pămîntului În anul cînd au venit lăcustele, ceva ce s-a-ntîmplat În anul cînd au venit lăcustele, două glasuri pe care le-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Grippen, servicii, vămi, ambuscade politice, lingușeli și grandomanii până la influențe americane, europene, rusești, chinezești sau de aiurea. Geoană și Antonescu sunt reportretizați în culorile cunoscute, cu accent pe clovnerie și absenteism, Hrebenciuc e servit la tavă cu aceeași garnitură de gogoși, Elena Udrea e înmuiată în veșnicul pahar de whiskey al președintelui. Aceste fotografii grotești ale clasei politice românești, sunt de fapt niște bârfe repovestite cu mină conspirativă, sunt după cum s-a constatat, produsul unei lungi cozi de turnători voluntari pe
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
adică mai precis, pe nicăieri (cum de fapt eram de mult, dar noi încă nu aflasem fiindcă nu se transmisese asta la televizor). Cu aceasta Traian Băsescu nu se dezminte, rămâne în continuare cel mai mare producător și vânzător de „gogoși" umflate, din întreaga Românie, pe care le vinde urgent prin magazinele proprii numite codat TVR1, TVR2, TVR3, Radio Romania și pe unde mai apucă și el săracul. Popor român, servește cu încredere, fiindcă rețeta nu s-a schimbat, sunt exact
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
din întreaga Românie, pe care le vinde urgent prin magazinele proprii numite codat TVR1, TVR2, TVR3, Radio Romania și pe unde mai apucă și el săracul. Popor român, servește cu încredere, fiindcă rețeta nu s-a schimbat, sunt exact aceleași gogoși pe care le servea și în anii trecuți. Interesant este, că încă mai sunt destui care să le înghită, deși acum pune pe ele chinină în loc de zahăr. Mărul mai mic, sau nimic Cred că vă amintiți anecdota ceea cu Gigel
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
în muma pădurii. Ori în spaima ciorilor. Românul încă așteaptă....ce mai așteaptă? Nu mai așteaptă nimic, zic unii. Și, când nu mai ai nimic de așteptat, ești sătul de toate. Ți se face lehamite. Hrănit până acum doar cu „gogoși" și cu baloane de săpun, s-au ghiftuit deja. Popor de muribunzi, de agonici, cărora li s-a răpit, până și posibilitatea de a visa. De a spera. De a iubi. De a trăi. De a se naște din nou
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
la școli generale! Uite, statul are încredere în noi, nu degeaba au murit ăia la Revoluție! Când am intrat prima oară la clasă, nu m-am obosit să închid ușa, pentru că ușa plecase la atelierul de tâmplărie. Am înțeles că Gogoașă se caftise cu Muianu și ăsta micu, cu nume celtic, penetrase cu țeasta placajul ușii de la a VIII - a C. N-au putut să-l extragă, așa că au scos ușa din țâțâni și, cu Muianu pus la jug, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cincisprezece bărbați și o singură cameră! Mă privește perplex, ca și cum aș fi o viețuitoare trapezoidală, de pe cine știe ce planetă. Nu mă miră, și Sabina mi-a spus că la început mă crezuse un țicnit care se mulțumește să trăiască doar cu gogoși și înghețată în speranța că va răsturna lumea. Ne ridicăm. O conduc până la gura de metrou. La despărțire îi urez să aibă parte de un bărbat bețiv, care s-o mai altoiască din când. A rămas cu un picior în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și bătuseră cluburile de hip-hop - cu absențele motivate și cu nu mai mult de trei puncte scăzute la purtare. O singură dată a fost serios fisurat paradisul de la „Traian Vuia”. Într-o zi geroasă de februarie i-am văzut pe Gogoașă și pe Muianu alergând ca disperații peste câmpul care ducea spre liceu. Ce-i cu voi, mă? Profu’, e jale Ce-i, mă, ce naiba ați mai făcut? A trebuit să-i las să-și tragă răsuflarea și să-și bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
am dat mai aproape și atunci am văzut că erau ăștia trei dintr-a douășpea. Au zis că ei nu stau la chimie. Dacă tot i-a dat bătrânu’ lu’ Coceanu mașina, ei se duc până în piață la Bobocica după gogoși. Încă Mădălina și Iuliana se certau care să stea în față. Ș-acu au mierlit-o cu toții, începu să se smiorcăie Gogoașă. Între timp mai sosi un elev cu limba de un cot: aoleu, Coceanu e zob, Mădălina are fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
chimie. Dacă tot i-a dat bătrânu’ lu’ Coceanu mașina, ei se duc până în piață la Bobocica după gogoși. Încă Mădălina și Iuliana se certau care să stea în față. Ș-acu au mierlit-o cu toții, începu să se smiorcăie Gogoașă. Între timp mai sosi un elev cu limba de un cot: aoleu, Coceanu e zob, Mădălina are fața spartă, iar Iuliana e tăiată la gât și are maxilarul rupt, da’ trăiește. M-am dus să o anunț pe directoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un sanatoriu, de unde s-a întors peste două luni cu un tub în gât. Ea și Mădălina fuseseră cele mai bune prietene, se certaseră cine să stea în față, lângă Coceanu. Învingătoarea nici nu mai apucase să se atingă de gogoșile pe care le ducea în poală, la întoarcere. Iuliana stătuse aproape o oră sub camion, blocată în mașina turtită, lângă cadavrele colegilor ei. Cu o clipă înainte râdeau, ascultau muzică, făceau planuri pentru weekend. Apoi, într-o fracțiune de secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
voce aspră, care se răstea la noi pe un fond muzical cu multă percuție: „poți să intri la mine în cartier, dar ai grijă ce spui”. Am bănuit că erau cei de la BUG Mafia. Știam de ei de pe tricourile lui Gogoașă și Muianu. Din când în când mă asiguram că Sabina era în sală, că nu era violată de grupul de hip-hopiști. Am cerut un foc de la o roșcată de clasa a VII-a și, după ce mi-am umplut plămânii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
salturi scurte, repezi. Uneori îmi pun o fustă și o perucă neagră, creață, ca să pot traversa în liniște porțiunea asta minată. Intru în clasă și generația de mâine cade pe spate de râs. Nu mă prind - or fi drogați, imbecilii! Gogoașă se milostivește și, ținându-se cu mâinile de burtă de durerea râsului, chirăie: geanta! hăhă! geanta! Mă uit și văd că iar am fost victima șuților de pe 102. Geanta mea are trei tăieturi lungi, făcute cu lama de ras. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu mănânc niciodată dimineața. Dăm o tură. E mândră de orașul ei. Traversăm Parcul Tăbăcăriei și, urmând linia trenulețului de vacanță, ne îndreptăm spre Mamaia. Malul mării e pustiu. Gheretele care vara umplu miile de burți cu mici, bere și gogoși sunt acum prada vântului puternic. Hotelurile jerpelite aduc și ele cu niște blocuri bucureștene vopsite ca de carnaval, înaintea alegerilor. Litoralul e deprimant și asta îmi face bine. Nisipul, altă dată galben, e plumburiu, valurile înalte par de păcură. Albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu repulsie din chioșc. Ne-am dus Împreună până la cofetărie. Gogoșeria și cofetăria sunt singurele magazine deschise În timpul zilei. Campanie, de! La Început nu am Înțeles de ce a preferat localul de beton al cofetăriei, umbrei de nuc din fața chioșcului de gogoși, pentru că același suc de zmeură se putea bea și colo, și dincolo. În cofetărie nu se aflau copii, ci numai adulți, tractoriști, șoferi, conducători de atelaje. Pe cei mai mulți Îi știam din vedere, mă mai Întâlnisem cu ei pe câmp sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Întreabă directorul. — Poștar! - declară plin de mândrie Subalternul. — Cum poștar, ce armă e asta? — Hă, hă, e o armă secretă, tovarășe director! Tonul este de: „Hă, hă, ce știți dumneavoastră?“ În rest, povestea este la fel de plină de lăudăroșenii și alte gogoși ca și cele de până acum. Omul Își făcea serviciul militar la Direcția Intendenței și o ducea foarte bine, făcea operațiunile de cartare a corespondenței, scria scrisori pentru camarazii care veneau la el să-l roage s-o facă, scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
adânci și grele torturi, ascunși azi în umbra unei false democrații. Azi oamenii nu mai gândesc cu propriul lor cap, nu mai cercetează, nu mai au personalitate, devenind un „hârb” din adevăratul om, un strigoi, oaie și turmă, vânzători de gogoși și gropari. Preia tot ceea ce a auzit în „piață” și duce mai departe monstruozități, îmbogățindu-le cu „mujdeiuri” proprii, chiar până la agresivitate dacă te opui lor, atunci când e vorba de legionari. Am cunoscut părinți care își dojeneau copiii până la maltratare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
o mulțime de limbi, care nu tăceau niciodată. Alergă, ferindu-se de carele pentru mărfuri, printre chemările prostituatelor, strigătele copiilor, certurile bețivilor, insultele soldaților aroganți care se plimbau, ciorovăielile negustorilor ambulanți care își disputau un loc unde să-și vândă gogoșile sau apa și oțetul. Trecu în goană prin locurile unde se vindeau torțe și lămpi, suluri de papirus și pergament, prin fața depozitului de condimente aduse de la arabi, de unde răzbătea mirosul îmbătător al piperului și ghimbirului. Nu se opri în fața capelelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]