6,083 matches
-
a țipat șeful la tine. La măturător sau la curier, de exemplu. Le puteai spune: — Unde ți-e capul? Ți-a căzut în drum spre serviciu? Sau: — Ai grijă sau îți trag un șut de ajungi din Shahkot direct în Golful Bengal. Ce plăcere să ai un astfel de post! Serios, era un lucru deosebit să ai un fiu în guvern. Oamenii se gândeau la Ministerul de Finanțe. De Industrie. Al Pădurilor și al Bunăstării Doamnelor. Al Pescăriilor. Al Artelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
că nu, Lorne. — Am o viață plină, John. Plină și activă. Superactivă, John. La ora șase sunt la sala de sport. După terminarea programului, sunt pe saltea cu antrenorul de judo. După-amiaza trag de fiare. Când sunt la club fac golf, tenis, schi nautic, înot subacvatic, badminton și polo. Știi, John, uneori ies pe plajă și alerg ca un copil. Fetele, gagicuțele de la club, când alerg seara, mă dojenesc, John, de parcă aș fi un țânc. După care, jumătate de noapte stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mănușă. Mica mea familie s-a împrăștiat. Lily s-a recăsătorit: își ajută soțul în magazinul lui de delicatese din Fort Lauderdale. Și Julie e căsătorită pe undeva prin Canada și are copii. Nick face Dumnezeu mai știe ce în Golf - prin Qatar, cred, sau prin Emirate. Norman e într-un azil. Eu cred că ar fi ajuns acolo indiferent dacă ar fi reușit sau nu. Bun și zăpăcit, Norman a fost totdeauna programat pentru cele mai mari încurcături. Așa i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mea obișnuită când lucrez (când muncesc sunt cu totul altfel) - nu sunt deloc un tip drăguț). Întotdeauna sunt și roșcate... În 1978 eram un puști tare răutăcios. Ca și anul ăsta. Ieri treceam pe strălucitorul Fifth Avenue în drum spre golful maroniu din Park. Marile magazine erau în plină activitate, adunând oamenii înăuntru, scoțând oamenii afară, supravegheate de suplele totemuri ale Manhattan-ului, acești idoli sau statui de piatră, care se uită zâmbitoare drept înainte, aprobând nepăsătoare tranzacțiile încheiate în strada de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
al companiei Airtrak. Activitatea noastră a luat sfârșit. Vom trece prin aceeași furtună la întoarcerea la JFK. Vă rog să vă puneți centurile și, ah, să stingeți țigările. Vă mulțumesc. M-am întors la locul meu, chiar când planam deasupra golfului, și am apucat să mai văd arcurile întinse de argint și buclele căzute de aur, formele și modelele pe care străzile nu știu că le descriu. — Către sfârșitul cărții te năpădește plictiseala. Probabil că din cauza oboselii provocate de datul paginilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
las bordura din planul îndepărtat. Printre blocurile de culoare ale traficului disonant m-am luptat cu volanul lipsit de noimă. Cu partea laterală înainte, ca nici vapor care și-a găsit docul, Fiasco-ul a pătruns în derivă în micul golf, s-a zdruncinat și s-a oprit. Am coborât. Strada se oprise, toată lumea se uita la mine. Am pus o monedă în ceasul de parcare și am pătruns direct prin ușile deschise de la Princess Diana, am comandat un scotch dublu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aburul înjunghiat solitar, spre asfințit, l-ai împins către mine să am mâinile ocupate cu umbrele tale. Ai reprogramat cronometrul și am clacat amândoi răsturnați în valuri! Pe culoar m-ai ucis de multe ori cu vocea ta matinală din golful îngustat de coșmaruri neîmplinite având Luna mentor de seamă. Tu, împărăteasa ideilor înhățate, ai cucerit lumea agitată a iluziilor spulberate. În magazinul de ciudățenii ai împachetat veri foșnitoare care mă îmbâcseau, gelozii en gros, nori încărcați cu iluzii plesnitoare, inconștiențe
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
pentru că întreaga insulă fusese la început a acesteia, fiindu-i lăsată moștenire de către tatăl său. Dar Lonestila era cumpătată și înțeleaptă, pe când celelalte două surori erau violente și iubitoare de petreceri. Pământul ei era despărțit de al lor printr-un golf și un șir de munți și numai acestea o împiedicaseră, până acum pe sora cea rea să -l răpească. Astolfo și-a terminat aici povestirea, iar Rogero,care știa că era vărul Bradamantei, ar fi încercat cu dragă inimă să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
totdeauna, ceea ce a și făcut. Opt luni mai târziu, Penelope mi-a spus - pe un ton pe care l-am considerat puțin prea entuziast decât ar fi fost nimerit - că se logodise cu noua lui prietenă pe un teren de golf din Scoția, Îmbrăcat În kilt, și că se mutau În Florida, unde familia ei deținea o mică insulă. Ăsta a fost declicul: totul a decurs exact așa cum trebuia. După doi ani, câinele Învățase să suporte mirosul de Wisk, Cameron devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ascuțite, arțari stufoși ce Împrejmuiau Întregul perimetru și cu toate speciile posibile de plante, arbuști, flori sau tufișuri care se puteau dezvolta Într-o asemenea atmosferă. Exista un bazin, puțin mai mare decât porțiunile cu nisip de pe un teren de golf, cu câțiva nuferi plutitori și câteva șezlonguri din lemn de tek pe margine, pentru relaxare. Dădea spre o curte interioară imensă. Tata corecta lucrări la o masă joasă din lemn, luminată de un felinar chinezesc atârnător din hârtie și arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
un comandant legionar a putut desface haina de pe un cadavru. E o haină bleumarin... Sub ea, un pulover bleumarin. Cine știe ale cui erau: un pulover și o haină bleumarine? Toată lumea e atentă. Nimeni nu poate preciza... ... și pantaloni de golf?... E Trandafir, Trandafir. Copilul meu!... se aude din celălalt capăt al gropii. Și tatăl martirului, vine îndată la capătul fiului său. Un hohot de plâns îi îneacă glasul. Alte hohote îi întovărășesc durerea. Toată lumea era o lacrimă, un suspin... Cum
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
goală. Se lăsa înserarea. Danny se îndreptă spre poarta principală. O voce venită dinspre ghereta paznicului îl opri. Ia zi, detectivule, n-ai un minut liber? Danny se întoarse. Un tip chel, într-o bluză de tenis și pantaloni de golf, veni spre el și îi strânse mâna. — Sunt Herman Gerstein. Eu sunt șeful pe-aici. Jurisdicția orașului. Danny îi scutură mâna lui Gerstein. — Mă numesc Upshaw. Sunt detectiv la comitat. Gerstein spuse: — Am auzit că îi căutai pe niște tipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de la Moravuri. Gordean zâmbi - aproape imperceptibil. — Nu-i voi spune locotenentului Matthews că ai zis așa ceva. Nu i-o voi spune nici lui Al Dietrich data viitoare când le voi trimite, lui și șerifului Biscailuz, invitații la clubul meu de golf. Și am amici buni atât la LAPD, cât și la Procuratură. Încă un rând, domnule Upshaw? Danny numără în sinea lui - unu, doi, trei, patru -, încercând să rămână calm. Gordean îi luă paharul, se duse la bar, turnă încă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
eu n-am auzit niciodată de el, iar eu sunt o persoană influentă de la Birou. Buzz, tu ai auzit de tipul ăsta? — Sigur că da, șefu’. Mișună și pe la municipalitate, și pe la comitat. Un ciudat uns cu toate alifiile. Joacă golf cu șeriful Eugene Biscailuz și de Crăciun toarnă câteva monede în buzunarele lui Al Dietrich. În timp ce Buzz rostea aceste cuvinte, Mal înțelese că era unul dintre cele mai frumoase momente din viața lui. — Strânge-l zdravăn cu ușa, Danny. Suport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și scoate vinovat în caz că Ellis Loew va ajunge la concluzia că el compromisese operațiunea marelui juriu. Putea continua să-l vâneze pe EL în orele lui libere, însă era foarte probabil ca Felix Gordean să se plângă partenerilor săi de golf, șeriful Biscailuz și Al Dietrich, și-atunci el ar ajunge iar în uniformă sau pe postul de gardian la pușcărie. Și-l făcuse dușman pe Gene Niles, îi jignise pe Dudley Smith și pe Mike Breuning, Karen Hiltscher nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
petrecere, se chinuie la bucătărie să iasă toate felurile bune, se dă peste cap să aranjeze masa, se îmbracă superb și vine unul ca vai de lume! S-a întâm plat în Italia, nu știu care principe a sosit în haine de golf, tocmai terminase de jucat și venea de pe teren. Gazda, care era și ea principesă, printre altele, se gătise ne voie mare, așa cum se cade pentru o recepție de 40 de per soane. Când l-a văzut pe principe apărând așa
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Întregul nostru sprijin. Toate serviciile noastre din Est sunt alertate. Trebuie doar răbdare. Începe o iarnă grea. Iar la anul vom avea război. - Așa e, măria ta... Începe o iarnă grea... 15 decembrie 1475, Istanbul Corabia căpitanului Morovan intră În golful Cornul de Aur cu un singur catarg, sub pavilion genovez. Cu o zi Înainte, două din cele trei catarge fuseseră coborâte pe punte, În lăcașuri special cioplite și acoperite cu mărfuri. Pavilionul Moldovei fusese coborât și el imediat după ieșirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
bănuia Alexandru și așa cum o prezentau cartografiile pe care le studiase la Veneția. Imensă, multicoloră, Împrăștiată pe ambele țărmuri ale mării, cu moscheile, chioșcurile și grădinile construite chiar pe malul apei. Sute de nave de diverse mărimi erau ancorate În golful Cornul de Aur, dar și pe malul Mării Negre și al Mării Marmara. Tânărul era fascinat de imaginea acelei uriașe mișcări nautice și de alunecarea Înceată a imaginilor pe măsură ce corabia se apropia de chei. Deși vremea era Închisă, combinațiile de gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spre alb, ca niște presimțiri ale luminii, În vreme ce alții se adânceau În ei Înșiși, În spirale de gri Închis ce chemau parcă negrul. Marea era și ea frământată și tocmai de aceea majoritatea ambarcațiunilor aflate În apropierea Istanbulului intraseră În golf, unde erau mai adăpostite de vânturile puternice din larg. Ademenit de noutatea imaginilor, Alexandru nu văzu decât târziu un caic cu doisprezece vâslași care aducea la bordul lor un grup de opt ieniceri. Căpitanul Morovan Îi primi și le arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spahii, gemlii și achingii soseau neîncetat În jurul orașului. Mulți dintre ei primeau permisiunea de a intra În centru, ceea ce făcea ca bazarul și tavernele să fie permanent inundate de valuri de oșteni ai imperiului. Erau, pe malul Mării Negre și al Golfului Cornul de Aur, și mulți marinari. Tânărul Înțelesese, din discuțiile zgomotoase din cârciumi, că pe mare așteptau, la ancoră, mult mai multe ambarcațiuni militare decât În anii trecuți. Era evident că se pregătea o mare campanie, dar nimeni nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de mal, iar căpitanul Morovan continua să dea ordinele de ieșire În larg. - Mai larg vela superioară! Viraj de treizeci de grade tribord! - Patru galere de război la babord, distanța două mile! Se auzi vocea marinarului de cart, care studia golful prin lunetă. - Manevre? strigă Morovan. - Nu! Nici o manevră de ridicare a ancorei la nici un vas! - Vezi ce fac caicele poliției vamale! Marinarul Îndreptă luneta spre chei și rămase cu obiectivul Într-un punct fix. - Căpitane! Dacă Înțeleg eu bine ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trezească suspiciuni! Bănuiesc că poliția vamală a primit un bacșiș gras și a Închis ochii... Amir, Cuceritorii dispun de flotă de război? - Doar două galioane, șase trireme ușoare, fără tunuri, dar rapide, și zece caice. Sultanul are restul flotei din golf și căderea de a ordona artileriei de pe cele două maluri ale strâmtorii Bosfor. - Patru curieri să meargă la palatul Topkapî și să-l invite pe sultan cât mai repede la Ak Sarai. Galioanele să fie pregătite să ridice ancora. Patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În viteză. Un sunet de trompetă se auzi pe mal, iar două galere de război ale imperiului Începură să ridice ancora. - De asta Îmi era teamă... Îi spuse Morovan lui Gabriel. Marele vizir a ordonat galerelor să ne blocheze la mijlocul golfului. De aici putem scăpa, dar din strâmtoare nu. Adunați pe punte, Apărătorii și Îngerii lor priveau manevrele navale. Corabia lor se apropia vertiginos de cele două galere, care Începeau să vireze greoi, Închizând drumul. - Trireme sub pavilionul șarpelui și săgeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ieșire decât moartea nu e, ridicăm pavilionul Moldovei. Asta va alerta iscoadele noastre, iar mesajul va fi trimis imediat spre Suceava. Nici Apărătorii, nici căpitanul Morovan nu spuseră nimic. Cuvintele lui Gabriel nu dădeau loc nici unei speranțe fiindcă situația din golf nu oferea nici o șansă. Pentru ca misiunea să fie Îndeplinită, trebuia ca mesajul să ajungă la măria sa. Viața lor era pe plan secund. - Cifrăm mesajul... spuse Alexandru. Și luptăm până la ultimul. Ceilalți aprobară. Doi Apărători ai misiunii coborâră În cală, scoaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
viraj la tribord și Încarcă tunurile! anunță marinarul de cart. - Douăzeci de grade vest, velele superioare pe vânt, viteză maximă! ordonă Morovan. Cu toate cele trei catarge ridicate și toate pânzele umflate de vânt, fregata moldoveană despica valurile Înspumate ale golfului, Înaintând direct spre cele două galere. Caicele poliției vamale rămăseseră cu mult În urmă și, văzând că navele de război ridică ancora, porniseră Înapoi spre țărm. În schimb, triremele Cuceritorilor mențineau viteza, apropiindu-se constant de corabie. - Două galioane sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]