27,010 matches
-
fel, se recunoștea indirect importanța muncii acestora, activitate care, deși nu era remunerată, își avea o recunoaștere simbolică. În 1950, se constituie ajutorul familial de stat, de care puteau beneficia, pe lângă familiile ai căror membri erau salariați ori lucrau în gospodării agricole individuale sau colective, și mamele singure, dacă erau salariate sau membre în gospodăriile agricole. În categoria mamelor singure intrau femeile care aveau în îngrijire unul sau mai mulți copii, dar nu se bucurau de sprijinul soțului, acesta fiind decedat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
avea o recunoaștere simbolică. În 1950, se constituie ajutorul familial de stat, de care puteau beneficia, pe lângă familiile ai căror membri erau salariați ori lucrau în gospodării agricole individuale sau colective, și mamele singure, dacă erau salariate sau membre în gospodăriile agricole. În categoria mamelor singure intrau femeile care aveau în îngrijire unul sau mai mulți copii, dar nu se bucurau de sprijinul soțului, acesta fiind decedat, divorțat sau separat de familie; acele femei care aveau copii fără a fi căsătorite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
observație arată că, privind modul în care beneficiază de servicii, familiile se pot împărți în două mari categorii: • familiile care au venituri ridicate și își pot permite suportarea costurilor unor servicii de calitate (educaționale pentru copii și de asistență în gospodărie, prin angajarea unor menajere); • familiile sărace, care apelează prioritar la servicii gratuite, oferite de către sistemul public, și care acoperă prin efort propriu altă parte din servicii (mai ales cele care privesc treburile domestice). În multe cazuri, nu beneficiază de servicii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
multe cazuri, nu beneficiază de servicii exact familiile care au cele mai multe probleme, se confruntă și cu sărăcia, întâmpinând consecințele acesteia ca parte a problemelor propriu-zise. De pildă, o familie monoparentală are în mai mare măsură nevoie de ajutor în administrarea gospodăriei, părintele singur dispunând de un timp limitat, în condițiile în care este angajat pe piața muncii, dar tocmai acest tip de familie nu-și permite achiziționarea unor servicii contra cost, dat fiind veniturile mici în raport cu numărul de persoane și nevoile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
caz de boală, accidente, șomaj, bătrânețe, adică toate acele situații în care nu mai puteau beneficia de salariu pentru munca desfășurată și aveau nevoie de o formă de susținere compensatorie. Femeile se confruntau cu problemele rezultate din neremunerarea muncii în gospodărie și, de aici, a lipsei sau insuficienței veniturilor. Sărăcia și suprasolicitarea erau alte probleme ale acestora. De aceea, femeile pledau pentru o rezonabilă limitare a zilei de muncă. Femeile mai erau interesate de asistența socială destinată protecției maternității. Din punct
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
din femei în vârstă care se confruntă cu o serie de probleme specifice, decurgând pe de-o parte din contextul lor de viață, iar pe de alta, fiind consecințe ale vârstei înaintate. Deși riscul de sărăcie este mai mic pentru gospodăriile al căror cap este femeia decât pentru cele conduse de un bărbat, totuși, în gospodăriile conduse de bărbați, consumul este cu patru procente mai ridicat. Majoritatea femeilor care sunt capi de gospodărie sunt văduve în vârstă, care se confruntă nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de-o parte din contextul lor de viață, iar pe de alta, fiind consecințe ale vârstei înaintate. Deși riscul de sărăcie este mai mic pentru gospodăriile al căror cap este femeia decât pentru cele conduse de un bărbat, totuși, în gospodăriile conduse de bărbați, consumul este cu patru procente mai ridicat. Majoritatea femeilor care sunt capi de gospodărie sunt văduve în vârstă, care se confruntă nu numai cu riscul unui consum inadecvat, ci și cu riscuri de sănătate. Având în vedere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Deși riscul de sărăcie este mai mic pentru gospodăriile al căror cap este femeia decât pentru cele conduse de un bărbat, totuși, în gospodăriile conduse de bărbați, consumul este cu patru procente mai ridicat. Majoritatea femeilor care sunt capi de gospodărie sunt văduve în vârstă, care se confruntă nu numai cu riscul unui consum inadecvat, ci și cu riscuri de sănătate. Având în vedere speranța de viață, diferită pentru femei și bărbați, femeile sărace reprezintă un procent substanțial din numărul femeilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
vârstă, care se confruntă nu numai cu riscul unui consum inadecvat, ci și cu riscuri de sănătate. Având în vedere speranța de viață, diferită pentru femei și bărbați, femeile sărace reprezintă un procent substanțial din numărul femeilor în vârstă. Grupa gospodăriilor alcătuite dintr-o singură femeie în vârstă este o grupă cu risc semnificativ de sărăcie. Acest grup reprezintă 80% din totalul gospodăriilor al căror cap de familie este femeie 71. Persoanele în vârstă se confruntă cu un mare risc de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
viață, diferită pentru femei și bărbați, femeile sărace reprezintă un procent substanțial din numărul femeilor în vârstă. Grupa gospodăriilor alcătuite dintr-o singură femeie în vârstă este o grupă cu risc semnificativ de sărăcie. Acest grup reprezintă 80% din totalul gospodăriilor al căror cap de familie este femeie 71. Persoanele în vârstă se confruntă cu un mare risc de neglijare socială, care începe încă din familie (unde utilitatea bătrânilor este de multe ori criteriul după care sunt reglementate relațiile interpersonale), apoi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
reflexivitate, de un cadru oferit de independența și autonomia de care dispune, un loc de retragere față de confruntările din sfera publică. Privatitatea apare ca valoare politică 3. Anticii experimentau libertatea mai cu seamă în spațiul public, în agora, față de care gospodăria și familia erau secundare 4. Modernii luptă pentru un spațiu al retragerii, al intimității, unde nu intră nimeni decât având un acord prealabil de acceptare. În comunism, familia, spațiul de acasă erau receptate ca un spațiu de rezistență, unde avea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
fiindcă așa se petrecuseră lucrurile și în familia tatălui și în cea a bunicului său. Conform cu obișnuințele, familia avea o structură stabilă și o diviziune clară a rolurilor. Tatăl era cel care aducea veniturile necesare familiei, mama se ocupa de gospodărie, iar copiii le datorau ascultare. Raporturile de putere în familie se derulau conform tradiției. Legitimitatea carismatică se bazează pe calitățile excepționale ale persoanei care urmează să devină conducător. În jurul acesteia se conturează o comunitate de tip emoțional. Acest tip de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
a reciprocității (Fr. Fukuyama, 1999, pp. 194-195). O altă premisă care merită analizată este aceea că, odată ce se emancipează, femeile se vor dezice de responsabilitățile pe care le au față de familiile lor. Tradițional, responsabilitatea (și responsabilizarea) femeilor era legată de gospodărie și de creșterea copiilor, în timp ce responsabilitatea bărbaților privea susținerea economică a familiei în calitate de principali aducători de venituri. Dar dacă, în cadrul familiei, adulții aduc deopotrivă resurse și au, în plan public, traiectorii legate de carieră și de viața profesională, atunci se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
faptul că, deși structurile politice se schimbau, femeile se confruntau, în continuare, cu exploatarea, violența, anonimatul, dependența etc. Mecanismul de emancipare nu se dovedea suficient de bun, femeile rămânând suprasolicitate în sfera privată, grija pentru copii și eforturile în organizarea gospodăriei putând fi recunoscute drept constante ale vieții lor. Acestea sunt premise prin realizarea cărora familiile funcționează, dar, în același timp, sunt și limitări ale vieților femeilor. În teoria de factură liberală, efortul de emancipare a femeilor se observă în trecerea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cu un caracter privat, fiind alcătuită dintr-un bărbat, o femeie și copiii lor naturali (M. Minow, M.L. Shanley, 2001, p. 121). În această familie, soțul își exercită rolul asupra soției și copiilor; este responsabil pentru asigurarea mijloacelor economice necesare gospodăriei sale; reprezintă familia la nivelul sferei publice. Mama/soția răspunde de organizarea vieții domestice, conduce gospodăria, îngrijește și educă copiii. Există o diviziune clară între domeniul privat al familiei (asociat naturii) și sfera publică, a vieții social-politice, reglementată în mod
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Minow, M.L. Shanley, 2001, p. 121). În această familie, soțul își exercită rolul asupra soției și copiilor; este responsabil pentru asigurarea mijloacelor economice necesare gospodăriei sale; reprezintă familia la nivelul sferei publice. Mama/soția răspunde de organizarea vieții domestice, conduce gospodăria, îngrijește și educă copiii. Există o diviziune clară între domeniul privat al familiei (asociat naturii) și sfera publică, a vieții social-politice, reglementată în mod convențional prin contractul social. De aici, rezultă că legile reglementează sfera publică, iar reprezentantul gospodăriei în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
conduce gospodăria, îngrijește și educă copiii. Există o diviziune clară între domeniul privat al familiei (asociat naturii) și sfera publică, a vieții social-politice, reglementată în mod convențional prin contractul social. De aici, rezultă că legile reglementează sfera publică, iar reprezentantul gospodăriei în sfera publică este bărbatul. Legislația tradițională privind căsătoria se întemeia pe diviziunea sexuală a muncii în gospodărie și societate. Față de acest model, familia monoparentală apare ca o excepție, o situație la limită (prin care unul dintre soți a murit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sfera publică, a vieții social-politice, reglementată în mod convențional prin contractul social. De aici, rezultă că legile reglementează sfera publică, iar reprezentantul gospodăriei în sfera publică este bărbatul. Legislația tradițională privind căsătoria se întemeia pe diviziunea sexuală a muncii în gospodărie și societate. Față de acest model, familia monoparentală apare ca o excepție, o situație la limită (prin care unul dintre soți a murit, este plecat pentru perioade lungi de timp sau, mult mai rar, se află în ipostaza de a fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
calitate a femeilor este cea privind treburile domestice. Spre acestea, femeia este în mod firesc atrasă: Însuși cele mai frumoase dame de lume care trăiesc în cele mai plăcute petreceri păstrează totdeauna o slăbiciune pentru proastele și fireștile îndeletniciri ale gospodăriei. La zisele noastre nu poate nimeni să se împotrivească. (M. Kogălniceanu, Opere, vol. I, p. 548, apud R.M. Popa, 2002, p. 58) Se poate observa ca aspect pozitiv recunoașterea femeilor ca agenți morali, capabili de a educa copiii în spiritul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
private. Familia burgheză este o formă de prostituție în favoarea unui singur bărbat. Friedrich Engels, în Originea familiei, a proprietății private și a statului (1884), arăta că, odată cu apariția familiei patriarhale, a familiei nucleare (numită de el „familie monogamă separată”), conducerea gospodăriei, administrarea acesteia îi privea exclusiv pe cei implicați în familie, constituiau aspecte ale vieții lor private. Astfel, ...soția a devenit prima servitoare, fiind înlăturată de la participarea la producția socială. Familia separată modernă este întemeiată pe robia casnică, fățișă sau camuflată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
susținută prin egalitatea în fața legilor, celelalte tipuri de inegalități între femei și bărbați se păstrau (inegalitatea privind accesul la resurse, inegalitățile de venituri, inegalități privind recunoașterea socială etc.). La acestea, se adaugă inegalitățile din sfera privată în ceea ce privește diviziunea muncii în gospodărie, a responsabilității față de persoanele dependente din familie. Idealul de emancipare, urmărit de către feministele de gândire liberală, este atingerea autonomiei personale. Dar acesta este îngreunat de păstrarea perspectivei tradiționale asupra familiei, în care raporturile sex-rol se subordonau modelului patriarhal. În România
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
se instituie un tip aparte de vulnerabilitate: cea a părinților de care depinde viața copiilor acestora. Perspectiva victimizatoare se poate conjuga cu o lipsă a emancipării în plan privat. În cazul familiei cu un singur părinte, eliberarea de sub povara treburilor gospodăriei pare că nu este posibilă. Cine să poarte grija acestora dacă nu singurul adult din familie? Cum mai observam, acesta este un mecanism de subordonare posibil prin absența celuilalt părinte - în cele mai multe cazuri, ale bărbatului care nu este nici soț
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
această categorie intră, în multe cazuri, și persoanele din familia monoparentală. Raportul de interdependență (sau de dependență, în valențele sale economice) dintre familie și suportul public se poate surprinde prin analiza modului cum se constituie bugetul familiei. Bugetul familiei (al gospodăriei) reflectă veniturile membrilor acesteia. Un posibil profil al surselor de venit (I. Mărginean, 2000, p. 60) al unei familii monoparentale ar putea să includă: • câștigul personal, rezultat din salarii, pensii (am în vedere pensia pentru limită de vârstă și vechime
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Un posibil profil al surselor de venit (I. Mărginean, 2000, p. 60) al unei familii monoparentale ar putea să includă: • câștigul personal, rezultat din salarii, pensii (am în vedere pensia pentru limită de vârstă și vechime completă), vânzarea produselor din gospodărie, chirii, dobânzi, dividende, câștiguri ocazionale; • produse realizate în gospodărie pentru autoconsum; • suport al familiei lărgite (cadouri, moșteniri); • suport comunitar (donații, pomeni); • ajutoare de factură publică (alocații pentru copii, ajutorul social, ajutor de șomaj, alocație de sprijin, alocații pentru invalizi, orfani
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
2000, p. 60) al unei familii monoparentale ar putea să includă: • câștigul personal, rezultat din salarii, pensii (am în vedere pensia pentru limită de vârstă și vechime completă), vânzarea produselor din gospodărie, chirii, dobânzi, dividende, câștiguri ocazionale; • produse realizate în gospodărie pentru autoconsum; • suport al familiei lărgite (cadouri, moșteniri); • suport comunitar (donații, pomeni); • ajutoare de factură publică (alocații pentru copii, ajutorul social, ajutor de șomaj, alocație de sprijin, alocații pentru invalizi, orfani etc.); • pensia alimentară datorată copiilor de părintele absent 63
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]