2,083 matches
-
după vechiul tipic, în vârstă, greu de lămurit. De schimbat... Noi, știți cum e, mai tineri, chiar de... Trebuie să-i păstorim cu blândețe și răbdare. Din adâncul osârdiei și milostivirii noastre. Și să propăvăduim cu înțelepciune, dar, așa cum a grăit sfântul apostol Pavel, către corinteni, în prima epistolă, «înțelepciunea o propovăduim la cei desăvârșiți, dar nu înțelepciunea acestui veac, nici a stăpânitorilor acestui veac, care sunt pieritori.» De altfel și Mântuitorul Iisus Hristos, iubitorul de oameni, fiul celui Întru-tot-bunului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
își împlinesc sarcina lor, fără a schimba nimica dintrînsa. Creatorul este atoatevăzător și atotștiutor. Noi nu avem căderea să ne îndoim nici de îndurarea nici de dreptatea Sa !... Nu ne este îngăduit, să-i punem la îndoială înțelepciunea. "ursita a grăit". Firea omenească e astfel concepută ca nimeni să nu poată trece de sorocul ce i-a fost ursit. ”pulbis et umbra sumus!” nu suntem decât țărână și umbră...asta suntem!” a mai adăugat gândul. Clopotul bătea, bătea întruna... Glasul lui
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mediatizare deșănțată, orchestrată de ocultă cu abilitate demonică) și pentru că o minciună, oricât de sfruntată, dacă-i spusă și-i scrisă cât mai des, sfârșește prin a fi crezută de toată prea numeroasa lume dezinformată, neinformată și credulă. Însă adevărul grăiește că Între legionari și comuniști nu există nici o asemănare. În schimb, deosebirea dintre legionari și comuniști este mare cât e distanța de la Cer la Pământ. Pe cât de creștini sunt legionarii, pe atât de atei, de păgâni și de anticriști sunt
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
important, trecând de partea minciunii, Înseamnă că nu-i lucru curat nici cu dumnealui. Astfel, i se poate spune că „Măgar de măgar se scarpină” (În latinește: „Asinus asinum fricat”). Iar lui V.C.N. i se potrivește zicala „Gura păcătosului adevăr grăiește.” În aceeași autobiografie, scrisă ca urmare a acuzației juste ce i s-a adus că a fost și mai este colaborator al Securității și al S.R.I., domnul Neștian spune și acestea: „Din 1990 am colaborat intens cu articole de orientare
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
o durere pe care n-o avusese o clipă. - Ce-a fost a fost, declară el, morții din groapă nu se maiscoală. Să-i venerăm și să avem ochii ațintiți spre noua generație care se ridică. - Cuvinte înțelepte! Drept ai grăit! aprobă părintele.Apoi părintele văzu pe Felix și întrebă: - Dar tânărul cine este, vreo rudă? Ce studiază? - E student în medicină, răspunse Aglae, ne vine cam rudă.I-a fost Costache tutor cât a fost minor. - Bravo, bravo, zise preotul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ținut-o pitulată în mlăștiniș, i-a îmbolnăvit cooperatorului vaca de gâlci... Așa că mai așteptăm o țâră să i-o și vindice... și pe urmă, mă duc eu la dânsa ca să v-anunț c-ați sosit. Genel, încredințat că fătoaca grăiește în dodii, o proptise în zid și-o adulmecă în anchior. - Arasel, ce să te mai duci, nenorocita de tine!... N-ai zis chiar tu că e îmbolnăvită de gîlci?! Adulmecarea fu perturbată de o nouă repriză de sunete produse
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai puțin de-o săptămână, sub dicția pedagogică a Suveranului Bolilor Nervoase, au trecut amândoi prin toate fazele de pronunție afazică ale cuvântului scaun: - Șatatami! Șatami! Tapasu! Șatamu! Ștamu! Scaun!... Când au căzut împreună pe formularea corectă, de uluire fiindcă grăiește din nou, Sinistratul l-a și avut, scăpîndu-se pe el cu însuflețire. S-au prins matahalele din personalul medical că se hotărâse și ciopârțitul să funcționeze. I-au acordat considerare, îl ocoleau, nu-i mai călcau în picioare așternutul, mormântul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Pe principiul greșit că, dacă teoria revoluționară își trage rădăcina din practică, și bagajele vor reuși să extragă indicii despre Adâncul apocaliptic, din adâncul prostiei legendare a colegului nostru din Biroul Politic. Și, aievea, nici acum nu încheie bine de grăit, că tuspatru bagajele erau lângă scaunul, deja răsturnat, al Secretarului organizator, Emil Bobu. Dulcele Doru, pentru a-l comprima, cățărîndu-i-se pe piept. Gabi cel Norocos și Relu Înmiresmatul, luptând, îl obligau să-și mențină brațele în prelungirea trupului. Pe când, cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înfloreau pomii împrejur și-n Cuțarida, nu se mai vedea om cu om. La ce gândeai, aia ți se izbândea. - Da tu, cam ce-ai vrea, Pisică? îl întrebase fiul lui Dumnezeu. - Păi ce să vrea un pârlit ca mine? - Grăiește. Parlagiul și-a adus aminte câte vite îngenunchease sub cuțit. Și parcă tot aerul tremura de răgetele boilor. El, care nu mânca pasăre și nu s-atingea de carne, era plin de sânge și pe suflet. În mahala nu ți-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Dar Marin Pisică nu era adventist. Avea inima ca o fereastră deschisă. Vorbea singur, aduna flori și-ntre pereții odăii lui zburau scatii și brabeți bătrâni, care n-aveau unde să mai plece. Și domnul Isus îl ținea sub priviri. - Grăiește, Marine! ^ - Păi să fie așa o înfrățire, Doamne, să trăiască oameni și animale laolaltă, să nu mai curgă sânge. Că eu mă hrănesc numai cu iarba, cu verdețuri, și-mi merge bine. Cristos nu s.e mai văzuse, și pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se burzului: Zău, credeam că ești mai deștept! Am să te duc la baba Aglaia să te învețe cum se scoate junghiul cu foarfecă! Uite, pui pariu că nici ventuze nu știi să pui! Chiriașul tăcea. - Ei, de ce nu vorbești, grăiește, știi sau nu știi? - Nu știu. - Păi să te învăț eu! Da pentru asta trebuie să răcești zdravăn o dată! Trecuse timp destul, trebuia să plece. Și-a adus aminte de cărți. - Dă-mi romanele pe care mi le-ai promis
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
șamanul o glajă purta mască de coajă mănușa era Purusha cearceaful de pat era Prajapat; pe covor pâlpâia scarabeul și Hor; pentru Tanit se prostitua un chibrit; mielul tuna: eu sunt Dumnezeul poporului Izrail întortocheat și viril; în dulap, vesta grăia din Avesta iar lustra tălmăcea spusa lui Zarathustra. (TITLU) O tendință similară se poate lesne detecta și în poemul O motocicletă parcată sub stele, apărut în secțiunea „Viziuni” a volumului din 1985, Totul. Monolog ironic-patetic al unei motociclete încercate de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
A face, a nu face constituie autentica lui dilemă și versurile, puține la număr, repetă dilema sub mai multe chipuri. O regăsim formulată mai limpede În următoarele stihuri din Gramatică: „Și ce voiesc cum poci s-arăt? am glas? Muză, grăiește Zi ce să cuvine sau fă-mă a-nțelege. Cum să arăt mai pă-nțeles În grai curgere bună, Cugete frumoase, cu poetice faceri”. (s.n.) Versurile constituie un mic program estetic dominat, cum se vede, de ideea neștiinței de a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe la tulpini, la umbră, fluturii, flori zburătoare, Se-ndrăgesc În părechere pe sîn alb de lăcrimioare, Și, ca roi de petre scumpe, gîndăceii smălțuiți Strălucesc, vie comoară, pe sub ierburi tăinuiți. O pătrunzătoare șoaptă umple lunca, se ridică. Ascultați!... stejarul mare grăiește cu iarba mică, Vulturul cu ciocîrlia, soarele cu albul nor, Fluturul cu plînta, rîul cu limpidele izvor. Și stejarul zice ierbei: «Mult ești vie și gingașă!ă Fluturașul zice floarei: «Mult ești mie drăgălașă!ă Vulturul uimit ascultă ciocîrlia ciripind
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
galant pe tema oscilației Între două universuri: „Cu ce să te-asămănez, O, Împodobită fire? Să-ți zic stea ce luminezi, Ești mai mult, căci poți sîmțîre. Să-ți zic Înger? covîrșești, Căci, pe lîngă frumusăță, Ești tot nuri și, cînd grăiești, Farmeci cu delicateță, Iar zicîndu-ți Dumnezău, M-apropii de-a ta ființă, Pent-aceea mă-nchin eu ȚÎe cu-atîta credință.” O nehotărîre, bineînțeles, strategică, un dramatism prefăcut. Toate Însușirile ce pot Împodobi femeia sînt de preț. Idealizarea femeii, copleșirea ei cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pune cu Încîntare viața amanet și promite o robie necondiționată pînă la moarte. Marioara, stăpîna, primește semnele de supunere desăvîrșită și durabilitate În amor: „Mă duc, stăpînă, de-acum și nu știu de-oi mai veni. Ah, ascultă, să-ți grăiesc, pînă n-apuc a muri. Răbdare Îți zic să faci și răbdînd să nu urăști Inima care ți-am dat numai tu s-o stăpînești. Ori În ce stare voi fi, să știi că m-or Îngropa Amanet cu viața
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu adevărat reușit de narație în care Dante Maffia a știut să trateze o temă de o asemenea altitudine, fără a o încărca cu străluciri înșelătoare, reușind să găsească nota justă pentru a oferi acea plăcere a lecturii ce, așa cum grăia Roland Barthes, e o treaptă obligatorie dacă se vrea intrarea în rezonanță cu emoționalitatea profundă a cititorului. Existența lui Campanella a fost atât de fracturată și plină de evenimente încât a reușit să tulbure pe oricine. Neîndoilenic că ar fi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în care era dispus să mărturisească că a descoperit porți ce duc direct în rai. Traseul e ușor, îți arăt căile pe care să le urmezi și, dacă nu comiți greșeli, o să te trezești sub un pin falnic, care va grăi celui ce are sufletul despovărat și gata să asculte. Dacă cel ce se nimerise în preajmă era o iscoadă, se-ndepărta imediat și se-ndrepta aiurea, unde se ghicea sau se juca zaruri. Tommaso juca și el oleacă, pentru a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
omul vedea pe Dumnezeu, dar mai apoi, după cădere, vederea i-a fost întunecată omul fiind dublu, alcătuit din două firi, cu ochii simțiți vedea creaturile Mele, iar cu ochii minții vedea fața Mea, a Creatorului, vedea slava Mea și grăia cu Mine în fiecare clipă. Dar atunci când, călcând porunca Mea, a mâncat din pom, a orbit și a ajuns, în întunericul morții, lucru pe care vrea să-1 însemneze expresia «s-a ascuns» (Fac., 3, 1)<footnote Ibidem, p. 276. footnote
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
de lacrimi însoțită de adevărata cunoaștere, acolo este și strălucirea luminii divine: O, lacrimi, care țâșniți din luminarea dumnezeiască, care deschideți însuși cerul și-mi aduceți mângâiere duhovnicească! Fiindcă din plăcerea și dorul meu iarăși și de multe ori voi grăi acestea. Unde e mulțime de lacrimi, fraților, dimpreună cu o cunoștință adevărată, acolo e și dăruirea tuturor bunătăților și pecetea Duhului Sfânt sădită în inimă, de unde vin și toate roadele vieții; de aici se aduce ca roadă lui Dumnezeu blândețea
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
după ce văzuse minunea ce se săvârșise cu Apostolii Pavel și Sila, i-a întrebat ce trebuie să facă pentru ca să se mântuiască? Ei i-au răspuns: „Crede în Domnul Iisus și te vei mântui tu și casa ta. Și i-au grăit lui cuvântul lui Dumnezeu și tuturor celor din casa lui. Și el, luându-i la sine, în acel ceas al nopții, a spălat rănile lor și s-a botezat el și toți ai lui îndată”. Atât pentru noi - și pentru
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
2-7, p. 166-167. footnote>. Sfântul Ambrozie al Milanului ne istorisește și despre martiriul fiilor preotului Eleazar. Astfel, împăratul prigonitor Antioh a poruncit să fie duși la cazne fiii preotului Eleazar, mai întâi cel mai mare dintre frați, însă acesta a grăit râzând: „«Bine că păstrezi ordinea de vârstă. Dar cum îți poți închipui că noi vom călca Legea lui Dumnezeu? Iată, noi suntem gata cu toții să murim pentru apărarea credinței noastre. Mă bucur că începi cu mine. Ce vrei să mai
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
duhovnicească; nu auzeau ca mai înainte o voce omenească, ci o voce dumnezeiască, duhovnicească, superioară firii noastre. Toți alergau să o audă, de sus, îngerii, de jos, oamenii. Toți doreau să vadă o gură fără limbă și să o audă grăind așa. Și era într-adevăr minunat și nemaivăzut și nemaiauzit ca o gură să grăiască fără să aibă limbă. Asta a adus diavolului multă rușine, mucenicului multă slavă, iar ucenicilor, mare mângâiere și temei de răbdare”<footnote Sf. Ioan Gură
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
firii noastre. Toți alergau să o audă, de sus, îngerii, de jos, oamenii. Toți doreau să vadă o gură fără limbă și să o audă grăind așa. Și era într-adevăr minunat și nemaivăzut și nemaiauzit ca o gură să grăiască fără să aibă limbă. Asta a adus diavolului multă rușine, mucenicului multă slavă, iar ucenicilor, mare mângâiere și temei de răbdare”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfântul Mucenic Roman, III, în vol. Predici la sărbători
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
A modificat el, măcar cu un milimetru, starea de lucruri a Romîniei? Își mai aduce cineva aminte cum îl cheamă? Libertatea, vorba Marelui Inchizitor, este un lux pentru cei aleși și puțini. Pentru cei mulți, ea este o povară. "Adevăr grăiesc către Tine că sufletul omului nu cunoaște altă grijă mai chinuitoare decât aceea de a găsi cui să-i încredințeze mai degrabă harul libertății cu care această nefericită făptură se naște pe lume." ― Și oamenii s-au bucurat că sânt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]