7,204 matches
-
E-atât de iarnă, încât uitat-am de mine, Nimeni nu mă întreabă, ce-am să fac, în asta primăvară, Lăsându-mă purtat de vise, de realitate și de soarta. Mi-e frig, la gândul că sunt singur, Îmbrăcat în grabă, cu-n palton, cu buzunare largi Și lungi, croite parcă pentru mine, Mâinile în ele să le-afund, căutându-te parcă pe tine. Doar sufletul tău, e-ascuns undeva, pe-aici, Vrând parcă să mă țină de mâinile-mi Afundate
E-ATÂT DE IARNĂ (PALTONUL) de COSTI POP în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382580_a_383909]
-
a născut... Animație mare în zona centrală a orașului. Oamenii au apărut de nu se știe unde și au luat ei cu asalt, acum, toate locurile publice, mai cu seamă piețele. Se ridicau prelate și se orânduiau mărfuri cu mare grabă și îndemânare. Se așteptau clienți și, încet-încet, piețele și toate acele porțiuni de pe trotuarele largi, pe care s-a permis, de două zile încoace, comerțul stradal, au prins viață. La prima vedere se părea că peste tot sunt doar două
D ALE POLIŢIEI (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382583_a_383912]
-
Am presupus că pădurile bogate și, în general, toată vegetația, dau această impresie, care devenise certitudine în timp. Pe de altă parte, față de alte zone din țară, cred că mișcarea oamenilor nu era atât de evidentă, de haotică, desfășurată în grabă și cu prea multe mașini de toate tipurile și mărimile. Am ajuns la Mănăstirea Sucevița pe neașteptate, când nici nu terminasem schimbul de impresii despre meșteșugul împestrițării ouălor, dar și despre prestația și atitudinea excelentă a doamna Letiția. Afară încă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
râdea și-mi făcea semn că nu se mărită ori că nu mai dorește să fie mireasă. Apoi, avertizându-mă că s-a adunat grupul la autocar și comunicându-mi că urmează să mergem la o salină, am trecut în grabă strada și am renunțat la o plimbare cu acea mașină unică în peisajul comunei Marginea și a întregii zone turistice. Oricum, era încuiată! Era adevărată alarma. Urma să mergem, nu departe de acolo, la Cacica, cunoscut loc de pelerinaj de peste
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
service care nu are nevoie să înțeleagă. Dacă se hotărăște - adăugase el - trebuia să spună și urma să i se rezerve un loc în salonul... în care mai avea locuri. Cu obrajii dintr-odată în flăcari, Sonia se îmbrăcase în grabă. Nu voia să rămână. Și nu voia să dea nici ea nicio explicație. Ieșise pe ușă ca și cum ar fi avut de pierdut vreun tren și apoi mersese pe culoarele întortochiate, până când găsise un loc mai puțin circulat, unde se așezase
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
faceți ordine, luați totul de pe noptiere, că altfel se supără domnul doctor” - le spusese. Cererea fusese imediat urmată de foșnetul hârtiilor împachetate, clinchetul veselei și al tacâmurilor închise în sertare. Borcanele dispăreau rânduite pe pervazul ferestrei, păturile erau netezite în grabă. „Parcă ar fi niște școlari aștepând venirea inspecției” - gândise Sonia pe jumătate amuzată, pe jumătate iritată. Era totuși curioasă să vadă și ea persoana care stârnise atâta rumoare. Parcă adusă de vânt, infirmiera cu statură și voce de sergent major
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
pe jumătate iritată. Era totuși curioasă să vadă și ea persoana care stârnise atâta rumoare. Parcă adusă de vânt, infirmiera cu statură și voce de sergent major intrase în salon cu mopul în mână și se apucase să șteargă în grabă printre paturi. „Stai culcată!” - îi ordonă ea Soniei care stătea așezată, sprijinindu-se de perne. „ Și dacă nu, ce-ai să faci?” - se trezi răspunzându-i cu iritare aceasta. Surprinsă de ton, infirmiera îi aruncă o privire oțelită răspunzând: „ da
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
În jurul orei opt și jumătate, de afară au început să pătrundă pe fereastră mai multe voci și, bineînțeles, cascade de râs ce păreau a fi nelipsite în tabără, dar și strigări de chemare la carnaval. Am coborât și noi, fără grabă, elegant, cu zâmbetul pe buze. Apariția noastră pe terasă a fost remarcată de îndată, aplaudată de cele șapte-opt persoane aflate acolo dar, spre nemulțumirea mea, am fost recunoscuți imediat. În schimb, noi nu am recunoscut toate persoanele. Era acolo o
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
Sosi la mine în prag și avea Pe față un zâmbet demiurg! Și mi-a șoptit: hai uită-te afară, Alungă de aicea suferința, Când vei avea în suflet primăvară, Ți se va-ndeplini dorința!... Și a plecat apoi în grabă mare, Eu o priveam și nu înțelegeam, Dar la fereastră înflorise-o floare Iar fericirea îmi zâmbea prin geam!.. Și am promis atunci că niciodată Tristețea, nu o voi mai găzdui, Prea scurtă este clipa ce ni dată Și de
SPERANȚA MOARE ULTIMA.. de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383949_a_385278]
-
necesare creației și nimicirii. (N) Doar animalele inimilor noastre fugeau precum șobolanii de pe Arca lui Noe, aruncându-și blănile pe spate și dispărând odată cu Atlantida paradisului pierdut, (H.M.) Degeaba, întruna degeaba, Pe toate nestinsele cruci! Ce dac-ai plecat cu graba Cum n-aș fi vrut să te duci? Te-nșeli fără voie și vină, Nu-mi pasă că stai ori că pleci. Ce dacă-ți pare azi altfel De cum aș fi vrut să-nțelegi? (C.M.) Mă ascund după cuvintele celorlalți
2.CÂND DRAGOSTEA PĂRĂSEȘTE CĂMINUL CONJUGAL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383988_a_385317]
-
salvarea sa! Acesta îl îndemna de zor să-l încalece căci el știe drumul de întoarcere. Treptat crepusculul învălui întinderile. Trecuse destulă vreme de când se învârtise ca un nebun în jurul copacilor pierzând orice orientare în timp și spațiu. Încălecă în grabă și se lăsă purtat de armăsar la voia întâmplării. Acesta ieși în grabă din pădure cu noaptea pe urmele sale. Tânărul nu avea nici un fel de orientare, iar când pătrunse pe ulița satului nu recunoscu absolut nimic. Calul mergea la
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
drumul de întoarcere. Treptat crepusculul învălui întinderile. Trecuse destulă vreme de când se învârtise ca un nebun în jurul copacilor pierzând orice orientare în timp și spațiu. Încălecă în grabă și se lăsă purtat de armăsar la voia întâmplării. Acesta ieși în grabă din pădure cu noaptea pe urmele sale. Tânărul nu avea nici un fel de orientare, iar când pătrunse pe ulița satului nu recunoscu absolut nimic. Calul mergea la pas cu povara încremenită deasupra sa bălăngănindu-se, când în stânga când în dreapta, de parcă
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
și tăcere/ Sunt și cântec și durere.../ Sunt și miere și pelin/ Ursitoare și destin/ Am fost ieri și fi-voi mâine/ Sunt otravă și sunt pâine./ Sunt și boală, sunt și leac/ Sunt secundă și sunt veac/ Sunt și grabă și răbdare/ Amintire și uitare./ Sunt izvor și sunt un munte/ Sunt și talpă, sunt și frunte/ Sunt și beznă și lumină/ Iertare și ghilotină.../ Sunt și bici și mângâiere/ Neputință și putere/ Liber și legat în lanț/ La tribună
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
iubesc pe tine . Îți jur că e așa ! - Nu am nevoie de jurămintele tale mincinoase ! Am crezut că tu ești altfel ,am sperat că o să fie altfel ! - Lara ,chiar te iubesc ! Lara ! Nu vrea să-l mai asculte . Pleacă în grabă spre hotel,cu inima sfărâmată și lacrimi în ochi. Se simțea trădată, își dăruise toate sentimentele cuiva ce nu fusese în stare să-i spună adevărul. Dacă există secrete în iubire atunci ...nu e iubire . E doar o amăgire ! * - Irina
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
cană aproape plină cu un lichid care semăna perfect cu laptele consumat de dimineață, mai ales că pe afară era murdară de o dâră care tare semănă cu o coajă de lapte cu cafea. Cum în încăpere era semiîntuneric, din graba de a mânca ceva cât mai repede, ca să-mi astâmpăr foamea de copil, nu m-am retras într-o zonă mai luminoasă, să verific ce conținut are cana, convins fiind că este meniul de dimineață, așa că am dus cana la
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
Nimeni nu știa ce să facă și dacă am înghițit sodă sau nu. Eu nu mai puteam vorbi, deoarece gura mi se umflase iar buzele erau pline de bășici cu lichid. O altă vecină, tanti Lisandrina venită și ea în grabă auzind-o pe mama că băiatul a înghițit sodă caustică, a propus să bată degrabă un albuș de ou și să mi-l dea să-l înghit. Cum n-am putut niciodată să mănânc ouă crude, cu toate că ni se spunea
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
Bubă, motanul ei, se uita la ea insistent. Din privirea-i rugătoare înțelese că trecuse mult de când o aștepta să-i dea ceva. Într-adevăr, castronul de mâncare avea doar două bobițe simbolice din hrana lui preferată. Se achită în grabă de sarcina ultimă a zilei, îndreptându-se spre dormitor, uitând totul și cufundându-se într-un somn adânc, închizând cu chei de vis ușa zbaterilor diurne. Referință Bibliografică: Romanul LEGĂTURA DE CHEI - CAPITOLUL 13 / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > MĂRȚIȘOARE IDEALE Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1886 din 29 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Cu datorie în minte merg bărbații la tarabă, mărțișoare să ia-n grabă, pentru femei prețuite. Iar pentru soția dragă, pentru mame sau iubite, florile sunt nelipsite, fericite să le facă. Dar bucuria cea mare e în dragostea inimii, cu a dorului chemare. Mame primind de la copii, sărutări în mărțișoare, cât soarele ar
MĂRȚIȘOARE IDEALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383356_a_384685]
-
e dor, Să ne întoarcem „împăcați” acasă, Ei să-și albească sufletul în clor, De „suferința” noastră nu le pasă! Și noi să ne vedem cinstit de treabă, Chiar dac'afară timpul e târziu În ochii noștri nu e nicio grabă, Dorința ta legitimă o știu, Încet până la ultima silabă Lasă-mă din nou să mi te scriu... Iar gândurile care vin duium Pe fruntea ta nicicând să nu te doară Și-așa se duce viața ca un fum, Îmbătrânim și
SĂ NE IUBIM.. de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383393_a_384722]
-
examen sau „prin doctori„ Îmi iau rămas bun de la Roaa, îi dau numărul meu de telefon. Cobor , o aud pe Roaa în spatele meu. ''Vă ajut eu!'' și mă surprinde prezența ei încă lângă mine. Urc în mașină , îmi iau în grabă din nou rămas bun, din nou urări de bine . O mai întreb pe Roaa care ma privea cu tristețe adâncă , ce mi se cuibări dureros în suflet:' 'Spune-mi, Roaa, mai ai pe cineva la Bagdad?'' Fața mea îmi răspunde
ROUA ȘI ROAA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383493_a_384822]
-
am luat licența anul acesta. Cred că voi lucra în firma tatălui meu pentru început până voi găsi ceva în specialitatea mea, sau voi sta pur și simplu acasă să mă odihnesc. Avem din ce trăi, așa că nu-i nicio grabă să mă angajez. - Ce ai terminat? - Jurnalismul, la București. Dar parcă mi-ai lua un interogatoriu. Despre tine nu spui nimic? - Aa..., ba da, răspunse el vesel. Nu m-ai întrebat. - Am mai avut timp? - Sunt profesor de istorie și
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
și peisajul din jurul localității, încercând să și-l imagineze pe cel din vremea lui Iorga, apreciind liniștea pădurilor, farmecul alternanței reliefului ondulat, al Subcarpaților Curburii, al văii Teleajenului, anume ales de istoric, după spusele muzeografului de aici. Poate că și graba noastră de a ne încadra în timpul rămas prea scurt, datorită unor neajunsuri ale călătoriei, poate că și emoția elevilor în fața acestor mărturii despre un geniu al poporului nostru și al lumii, au făcut ca la plecare să avem impresia că
O CĂLĂTORIE DE STUDIU de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383541_a_384870]
-
flori de tei, lumină lină în căpătâi Să-ți ningă cu argint în tâmplă spilcuită. Îți strigă astăzi trupul: iubire, mai rămâi! Tainică rază ești și dulcea mea ispită. Vin, bucle jucăușe, paharul cel dintâi, Azi viața-și cerne-n grabă clipele prin sită, O strângi la piept, ea știe, simte că-i iubită, Văpăi aprins-ai în ochii florii de lămâi... Și-ți strigă astăzi trupul: iubire, mai rămâi! https://www.youtube.com/watch?v=VhbTkGwmJWI Referință Bibliografică: Rondelul iubirii
RONDELUL IUBIRII TAINICE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383578_a_384907]
-
și peisajul din jurul localității, încercând să și-l imagineze pe cel din vremea lui Iorga, apreciind liniștea pădurilor, farmecul alternanței reliefului ondulat, al Subcarpaților Curburii, al văii Teleajenului, anume ales de istoric, după spusele muzeografului de aici. Poate că și graba noastră de a ne încadra în timpul rămas prea scurt, datorită unor neajunsuri ale călătoriei, poate că și emoția elevilor în fața acestor mărturii despre un geniu al poporului nostru și al lumii, au făcut ca la plecare să avem impresia că
ACTIVITATE INSTRUCTIV –EDUCATIVĂ EXTRAŞCOLARĂ VIZITĂ LA CASA MEMORIALĂ ,,NICOLAE IORGA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383542_a_384871]
-
în fața mea era soldatul Dumitru cu lacrimi în ochi ce i se prelingeau pe obraji încerca să-i oprească cu mâinile însă lacrimile îi curgeau tot mai multe, încerca să se șteargă la ochi cu o batistă apoi lua în grabă un paner cu porumb și pleca spre hambare. Soldatul de lângă mine ce până atunci ne istorisise atâtea lucruri deodată se oprise tăcea și el, iar mai toți soldații așezați pe lângă alte grămezi începură să râdă iar sergenții angajați făceau glume
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]