1,569 matches
-
ăsta de oameni trăiesc pe internet. Asta îi dădu o idee. Închise e-mailul și căută browser-ul. Îl deschise și intră direct la favorite. Câteva ziare evreiești; BBC-ul; New York Times; eBay; Muzeul Britanic; Fox News. La naiba. Bănuiala ei dăduse greș. Închise browser-ul și începu să se holbeze la desktop, care, în momentul acela, îi părea un zid electronic de cărămidă. Se uită insistent la icoanele de acolo. Câteva documente Word, pe care le deschise. Văzu Yariv 1.doc și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nici încăperea în care să lucreze. Sarcina ei era să aducă din nou cele două tabere pe calea cea bună și asta însemna să rezolve problema Guttman/Nour, oricare ar fi fost asta. Nu-și permiteau ca ea să dea greș. Știa mai bine ca oricine ce se întâmpla dacă negocierile de pace se apropiau de țintă, dar eșuau. Pentru o clipă îi trecu din nou prin minte frântura de amintire pe care încerca atât de mult să o îndepărteze. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
primii. Să putem controla evenimentele. Știi că e totuși posibil să nu o găsească nimeni. Nici noi, nici ei. Ce vrei să spui? — Vreau să spun că ne-ar putea conduce Costello la ea. Dar ar putea și să dea greș. Tăblița ar putea dispărea cu tot cu Shimon Guttman. Ar fi ca și cum toată problema nici nu s-ar fi ivit. Cel de la capătul liniei securizate nu avea nevoie să audă mai multe. Putea să pună lucrurile cap la cap. Nu e rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de a-și înghiți lacrimile, nu reuși să priceapă ce era cu vocea aceea, nu reuși să-și dea seama dacă era același bărbat care vorbise mai devreme. Până când nu vorbi din nou. —Îmbrăcați-o. Atunci își dădu seama fără greș. Știa cu siguranță vocea aceea. Pentru că îl cunoștea pe bărbat. Capitolul 55 Ierusalim, vineri, 9.21 a.m. —De obicei nu arată oamenilor partea asta a clădirii, Maggie. Păcat. Poate că ar trebui. În timp ce el vorbea, Maggie simțea mai multe mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
așa că am atacat oportunist acolo: - Voi (adică, voi, subteranii misterioși și deștepți nevoie mare), voi știți de ce a murit Alexandru cel Mare? Mă interesează problema, Îți dai seama. Iar după ce-am avut confirmarea că intuiția mea n-a dat greș, cu atât mai mult... - Așteptam Întrebarea, n-a scăpat Eveline ocazia să mai fie o dată iritantă cu siguranța ei ostentativă. M-a și distrat când, pentru a-ți ilustra teoria fracturării artificiale a istoriei, ai ales exemplul lui Alexandru. - L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
până la una dintre bănci, la cea mai apropiată, și să solicit retragerea unei sume oarecare? Nu foarte mare, să nu bată la ochi, dar nici mică, pentru că și asta ar părea suspect: Centrul nu se Încurcă cu mărunțișuri. Dacă dau greș, sunt, după cum ai văzut, o actriță destul de bună pentru a improviza o explicație acceptabilă. Mi-ar lua cam o jumătate de zi dus-Întors, nu e mare lucru. Poți să-mi suporți lipsa câteva ore, n-o să mori dintr-atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ar cuveni să vadă nici adoratorul, nici spectatorul ocazional, reușeai să zărești reflexia ei, care se Înălța repede - mai repede decât cădea petala - ca să-i iasă În Întâmpinare; și pentru o fracțiune de secundă, te temeai că scamatoria va da greș, că uleiul binecuvântat nu se va aprinde, că reflexia ar putea rata și petala va pluti singură mai departe, dar de fiecare dată această delicată contopire avea loc cu precizia vrăjită cu care un cuvânt al poetului Întâlnește la jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
șapte zile, pe vreuna din celelalte insule din arhipelag. Cu toate acestea, pentru că navigase vreme de peste cincisprezece ani la acele latitudini, Sebastián Mendoza știa cu certitudine că acel curent puternic care venea dinspre coasta americană avea să-l Împingă fără greș spre apus. Dacă nu avea, prin urmare, norocul de a ajunge curînd pe insula Charles sau În partea sudică din Albemarle, pomenitul curent avea să-l tîrască În Pacific și În cazul ăsta s-ar fi scurs luni de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În ciuda tuturor acestor încurcături de familie, în ciuda faptului că își pierduse mama la doar douăzeci și trei de ani, nu m-am îndoit niciodată că Tom avea să se descurce bine în viață. Avea prea multe calități pentru a da greș, un caracter prea puternic pentru a fi deturnat de la drumul său de vântul imprevizibil al tristeții și ghinionului. La înmormântarea mamei sale, îl văzusem umblând ca prin ceață, copleșit de durere. Poate ar fi trebuit să stau mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pădure, pentru distilarea siropului de arțar. Și iarba de pe peluza lui Stanley - iarba aceea minunată, nesfârșită, care se întinde de jur-împrejurul nostru și de-acolo mai departe. N-o să prindă viață, îmi spun. Planul lui Harry nu poate să nu dea greș și, chiar dacă nu, ce motiv am să cred că Stanley va fi dispus să își vândă casa? Pe de altă parte, dacă Stanley rămâne cu noi și devine partener în afacere? Este oare genul de om care să înțeleagă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aceeași zi, așa că i se putea face și percheziție, acum era curat totul, numai cugetul nu i se liniștea și parcă prinsese un miros. Iar calul, Murguțu, a-nceput să șchioapete prin păcătoasa asta de ceață, iar șchiopătatul e fără greș semn rău, fiindcă el îi potcovea cu mare pricepere, știa să-i facă să stea cuminți, uneori nici nu era nevoie ca ajutorul lui să-i apuce de nări cu iavașa. Copiii lui i se suiau în cap, dar caii
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
întrucâtva cumsecade și știu că așa ceva nu se face în lumea civilizată și cu un grad înalt de instruire -, mă voi îndupleca numai a spune că aceasta nu era întocmai acel model elaborat de tânăr. De fapt, natura cam dăduse greș cu înfățișarea fetei, căci era de o rară urâțenie. Era un antimodel, un rebut, un leș social, ce nu impresiona prin nimic! Cu toate acestea, însă, lăsând la o parte vechile sale idei, aceasta iată că devenise, în foarte scurt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Istorisiri nesănătoase fericirii 115 deloc bătrân trupește, doar că, în forul meu interior, așa mă simt; și nu am justificări. Trebuie să înțelegi, este o stare. Dacă spiritul este glasul materiei, atunci creatorul meu se vede că a cam dat greș în a mi le sincroniza corect. Sprijinul îmi stă, totuși, în cele trei dungi, care mi-au apărut pe frunte, brăzdândo. Apropie-te și privește. Iată-le! Dermatologii, de bună seamă, ar spune imediat că sunt doar niște riduri banale
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
furiei ei? Prin chiar nimic, desigur. Așa încât, de fiecare dată, când era nevoie, și mai ales în astfel de cazuri, ea recurgea, în mod invariabil și precis, la politețe, adică la bunul său simț, care nu știa niciodată să dea greș, ci mergea direct la țintă. Bunul simț este cel care te face întotdeauna să-ți vibreze coarda sensibilă din sufletul tău. El servește întotdeauna și ca cea mai ascuțită sabie, și ca cel mai rezistent scut. Este modalitatea prin care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
frământ atât, ce pot schimba eu? Poate că lucrurile sunt orânduite așa, pentru că așa trebuie să fie. Se știe doar că ce ți-este scris în frunte ți-este pus! Tot ce îți este destinat trebuie să se împlinească fără greș, nu-i așa? Și, pe urmă, pot să știu eu dacă judec drept, sau dacă judec strâmb; dacă am dreptate, sau dacă mă înșel? Nu pot! Însă, fir-ar să fie! Simt că am adevărul lângă mine, dar că nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
încheie, printr-un adevărat contur, ca o linie. Era și ea veselă, dar altfel, o veselie inteligentă, care nu-și pierdea prin deșănțare deschiderea și curiozitatea. Și în interiorul acestui grup de sus era o ierarhie și Mihai o desluși fără greș, ca și cum ar fi știut-o de totdeauna (...) Deci mai făcu un pas înspre ea, până la depărtarea mâinii. Doamna îi aruncă frâul calului, să-l țină, semn aproape de prietenie dar și firească, pentru ea, poruncă...> Superb citat. De milioane! Apoi reiau
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
au propria lor judecată, și când prind drag de cineva nu-l părăsesc până la sfârșitul veacurilor. „A fost odată un om - povestea acesta - pe care îl îndrăgise în mod deosebit gri-gri-ul lăcustei. Locuia în Arabia și, an după an, fără greș, plaga blestemată sosea să distrugă lanurile și câmpurile lui și ale concetățenilor săi. Disperați, vecinii îl duseră în fața califului, rugându-l să-l execute, căci altfel aveau să moară toți de foame, dar califul, care înțelesese că bietul om nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
place, în marea mea vanitate, să cred că eu am ales pentru prima oară această variantă de devenire întru profesie. Știi, am vrut de mai multe ori să realizez un portret al lui Dumnezeu, dar de fiecare dată am dat greș. Nu-mi ieșea de sub penel decât o entitate revoltată, ceva în care țiuiau toate singurătățile lumii, dar care, simultan, era prizonierul unui strigăt, pentru că nu înțelegea cum poate fi atât de singur cineva care a creat Totul. Am rupt toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
asculta, aveai impresia că vrea să te ucidă, dar întârzie, pentru că nu s-a hotărât asupra metodei. Aceasta era atitudinea față de băieți. Ziceai: "Fugio, -ere, -gi, -itum". Se scărpina încetișor la ceafă și voia altă conjugare. Începeai să turui, fără greș: "Audio, -ire, -ivi, -itum"... Ei, și-acum să vedem cum este cu regalul limbii latine: cele cinci declinări... Când ajungea aici, știai că-ți pregătește prohodul. Începeai ca o moară bine reglată: "Singular: N. silva; G. silvae; D. silvae; Ac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
numai la tine, Z, e ca și cum aș percepe un univers. Când mă gândesc la noi doi, am imaginea unui pustiu... Știi, am vrut de mai multe ori să realizez un portret al lui Dumnezeu, dar de fiecare dată am dat greș. Nu-mi ieșea de sub penel decât o entitate revoltată, ceva în care țiuiau toate singurătățile lumii, dar care, simultan, era prizonierul unui strigăt, pentru că nu înțelegeam cum poate fi atât de singur cineva care a creat Totul... Mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
slabă ca să lumineze vasta Încăpere. Nu sunt un fiu, se gândi el, nici un doctor, nici un credincios. Sunt un socialist. Cuvântul declamat de politicieni la nenumărate tribune, tipărit cu caractere proaste pe hârtie proastă În nenumărate ziare, suna fals. Am dat greș până și aici. Era singur și unica lumânare care-i rămăsese pâlpâia slab și ar fi fost bucuros de orice tovărășie. Când ajunse În propriul său compartiment și găsi acolo un străin, se simți bucuros. Omul era cu spatele, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
păru că putea coborî din tren. Imediat Încetă să mai privească lucrurile cu umor sau grandilocvență, pentru că era ceva ce privea siguranța lui. Rotițele mici și precise ale creierului său se porniră și Începură să Înregistreze c-o acuratețe fără greș, ca o mașină de calcul dintr-o bancă, debitele și creditele. Într-un tren era literalmente Încarcerat. Poliția putea pune la cale arestarea lui În orice punct de pe traseu, deci cu cât era liber mai repede, cu atât mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Roonuí-Roonuí să rămână pe uscat în calitate de ostatic, în vreme ce Navigatorul-Căpitan al insulei avea să urce pe catamaran, unde avea să petreacă noaptea, pentru a-i putea explica lui Miti Matái calea pe care trebuia s-o urmeze pentru a ajunge, fără greș, pe coastele sângeroșilor Te-Onó. Tapú Tetuanúi asista de aproape la discuția lungă pe care o purtară cei doi piloți și, deși se vădi din prima clipă că resursele limitate ale indigenului nu se comparau cu atât de vastele cunoștințe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nemuririi - cerul e la fel de aproape și de real ca și marea. Dincolo de detaliile complicate ale lumii, se Întrezăresc cîteva certitudini simple: Dumnezeu e bun, oamenii maturi au răspunsuri la toate Întrebările, adevărul există, iar dreptatea funcționează la fel de precis și fără greș ca un ceasornic. Eroii iubiți În copilărie sînt foarte simpli - sînt viteji, spun totdeauna adevărul, mînuiesc bine spada și ies pînă la urmă biruitori din orice bătălie. Iată de ce nici una dintre cărțile citite mai tîrziu nu ne satisface la fel de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-i așa? Nu mi-e teamă să ucid. Dă-mi, te rog, ceva cu care să pot lovi... Măcar o cărămidă... Se uită la valiză. — Ai dreptate, zise domnișoara Hilfe. Trebuie să facem ceva, chiar dacă s-ar putea să dăm greș. Nu le putem lăsa toată inițiativa. Deschide valiza! Rowe Îi strînse nervos mîna, apoi, dîndu-i drumul, deschise capacul valizei, În vreme ce sirenele Își Începeau bocetul nocturn... PARTEA A DOUA Un om fericit CAPITOLUL I CONVORBIRI ÎN ARCADIA „Paznicii lui ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]