1,996 matches
-
Oamenii s-au panicat?» «Toți au fost foarte tăcuți», mi-am reamintit eu. Nimeni n-a scos nici un cuvânt. Cei care coborâseră din metrou tușeau în continuare. Se vedea dinăuntru. După ce am trecut de Kōrakuen, respirația mi-a devenit din ce în ce mai greoaie. Galbenul s-a intensificat. Atunci m-am gândit: «S-ar putea să nu fiu în stare să muncesc astăzi.» Totuși, voiam să fac tot posibilul să ajung la slujbă. Așa că am rămas în metrou și mi-am propus să cobor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sunt O.K. «Nu e nimic grav.» Pe de altă parte, șocul psihic nu a fost deloc neînsemnat. Senzația aceea ciudată pe care o simțisem la început înlăuntrul meu devenea din ce în ce mai îngrozitoare. Deși inhalam aer proaspăt, respirația îmi era din ce în ce mai greoaie. A fost înfricoșător. M-am liniștit după ce mi-am confirmat mie însumi că eram bine, că am fost salvat. În sfârșit, mă simțeam ușurat. Dar a durat ceva până atunci. Durerea de ochi și de cap a mai persistat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
merg până în spate, am rămas la ușa din mijloc. Stăteam în picioare lângă ușă și mă gândeam aiurea, dar mă simțeam cam ciudat, parcă mă sufocam. Nu că aș fi respirat greu, dar eram nedumerit: «Ce să fie?». Aveam repirația greoaie, dar nu era ceva ieșit din comun. Nu am simțit nici un fel de miros. Apoi metroul a trecut de Roppongi și, la Kamiyachō, a rămas mai mult în stație. Nu înțelegeam de ce. S-a auzit un anunț: «Pentru că la stația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acasă. A răspuns mama și i-am zis: «Nu știu sigur de ce, dar metroul s-a oprit la Tsukiji și se pare că nu o să pot ajunge la firmă la 8:30.» Și în timp ce vorbeam la telefon respirația îmi era greoaie. Nu ca și cum aș fi avut ceva în gât sau aș fi avut nasul înfundat. Respiram normal, însă parcă nu-mi ajungea oxigenul, chiar dacă respiram, parcă plămânii nu funcționau. Straniu! Nu înțelegeam de ce. Mi se mai întâmpla asta doar când făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
capacitate pentru aer, o bună circulație a celor două fluide în sol și o coeziune moderată a solului. De asemenea, valorile mari ale porozității indică o capacitate redusă a portanței. Porozitatea se poate exprima fie direct, cu ajutorul porozimetrelor (metodă destul de greoaie), fie prin calcul cu formula: Înlocuind expresiile densității aparente și a densității se obține o nouă relație de calcul pentru porozitatea totală: unde: PT - porozitatea totală; Vs - volumul părții solide; Vp - volumul porilor; Vt - volumul total a probei de sol
Reducerea consumului de combustibil şi tasării solului în agricultură by Cazacu Dan () [Corola-publishinghouse/Administrative/91644_a_93259]
-
mea a fost dulce ca mierea. 4. El mi-a zis: "Fiul omului, du-te la casa lui Israel, și spune-le cuvintele Mele! 5. Căci nu ești trimis la un popor cu o vorbire încurcată și cu o limbă greoaie, ci la casa lui Israel. 6. Nu la niște popoare mari, cu o vorbire încurcată și cu o limbă greoaie, ale căror cuvinte să nu le poți pricepe. Negreșit, dacă te-aș trimite la ele, te-ar asculta! 7. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
spune-le cuvintele Mele! 5. Căci nu ești trimis la un popor cu o vorbire încurcată și cu o limbă greoaie, ci la casa lui Israel. 6. Nu la niște popoare mari, cu o vorbire încurcată și cu o limbă greoaie, ale căror cuvinte să nu le poți pricepe. Negreșit, dacă te-aș trimite la ele, te-ar asculta! 7. Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte, pentru că nu vrea să M-asculte; căci toată casa lui Israel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
-al morții vad, Trupul lui înalt și tânăr sta lungit pe crengi de brad, Galben, mândru și în moarte, înainte-ne-l văzum Se suia în nalta boltă din făclii un negru fum; Atunci [tu] veniși [nainte] și, pe braț, greoaia cască, "Dumnezeu n-a vrut Moldovei alt Mușatin să se nască, Cu acesta se încheie tot trecutul până ieri, Am rămas de capul nostru - ce ne facem dar, boieri? Atunci unul se ridică: Între noi să ne-nțelegem {EminescuOpVIII 210
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aveți voi minte. Deschideți ochii voștri, Vedeți că sunt și bine sunt numai pentru proști. De când sunteți pe lume a esistat dreptate Și pentru voi? Biruri, poveri și grije toate. Pentru averea altor voi sîngele-l vărsarăți Cu -a voastre mâni greoaie voi statul îl mișcarăți Pe calea propășirei - în zile[le] de pace *, Și toate astea pentru ca alții [să trăiască] Voi v-ați hrănit dușmanii, i-ați apărat cu sânge, I-ați crescut mari și d-aia mințile lor nătânge Azi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Viața noastră însă, oricât de neagră fie, Ea împlinește oare în lume vo solie? E scop în viața noastră -- vun scop al mîntuirei? Ne-njunghiem ființa pe-altarul omenirei? A gândului lucire, a inimei bătaie Ridică un grăunte din sarcina greoaie Mizeriei comune? Trăind cu doru-n sân Pe altu-n astă lume îl doare mai puțin? De îți jertfești viața tu pentru un popor Au sarcina vieții purta-va ai ușor? A tale lacrimi crude, a tale crude chinuri Îi schimbă poate
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
părți din ornamintele de gips de pe păreți și mai multe cadre mari zugrăfite în olei, ce reprezentau vânători de urși, se pătase de mucegai. - Antecamera nu e prea învitatoare, zise contele, însă să mergem mai departe. Vîrî cheia în broasca greoaie și cu ornaminte nenumărate, care ducea în apartamentul consilierului de stat. Venirăm într-un antesalon ornat cu multe portrete și picturi de școală olandeză. Aici, în cadru luxos, pe care dintele timpului îl lipsise parte de lustru, sta portretul unei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
piele aurită, cadrată în mai multe cadre de aur, era un lux fără gust, ce bătea și mai mult la ochi prin mobilele de modă veche care erau în cameră. Bagdadia de gips era acoperită cu o mulțime de figure greoaie, care se înșirau într-o coroană mare și erau un rest din gustul grotesc al secolului al X[V]II-lea și a împovărării sale de ornaminte. Această cameră fuse oarecând laboratoriul consilierului și rămăsese {EminescuOpVIII 567} neatinsă precum a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
orice critică, niciodată nu-i făcea tatei vreun reproș, dar, de când semnase contractul și lucra din nou pentru firmă, acum ca angajat, ea se retrăsese. Îl ajutase când devenise independent, călătorise cu el chiar și în acel Studebaker masiv și greoi. Acum însă își schimbase hotărârea. Îl însoțea pe tata numai uneori, foarte rar, în călătoriile lui de afaceri și o singură dată la un concurs, în stațiunile sporturilor de iarnă. Îi ajungeau obligațiile pe care le avea față de „cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
al doilea infarct, când mi-am vizitat părinții în vacanță. Un semnal de iarnă timpurie a turnat o încărcătură de zăpadă peste împrejurime. Îl însoțeam pe tata, care o luă pe drumul spre Chasté, peninsula din Silsersee, respirând atât de greoi încât de pe fața lui parcă zburau zdrențe. Cărarea de deasupra malului am străbătut-o unul în spatele celuilalt, până în vârful peninsulei, unde ne-am oprit în dreptul unui golf. Din stâncă țâșnea trunchiul unui pin care se întindea ca un ștreang ruginiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
chiar foarte convins. Mă duc la Institut, așa cum am mai zis undeva înainte, căci mă chemase Cotescu. Intru în biroul lui, era o dezordine artistică acolo, tot felul de reviste de teatru și film, niște tablouri, o atmosferă stil, destul de greoaie față de bonomia maestrului, care se ridică îndată ce intru, îmi face semn să mă așez pe un fotoliu și, după ce spune iute ce are de spus, că să mă apuc de treabă dacă vreau să ies din cocleala vieții de văduv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
individ aflat în vîrful Baricadei care face semne disperate în direcția sălii Dalles. Au scos tancurile, constată Monte Cristo, simțind cum i se face părul măciucă. Acum să vedem cum o să vă țineți oamenii aproape, se gîndește Roja, cercetînd mișcările greoaie ale modelului T 55, plimbîndu-și privirea de-a lungul șenilelor, plăcilor blindate, a tunului, simțind fiecare mișcare a turelei. — Pănă la urmă n-a ieșit așa rău, se gîndește Dendé, am fost acolo și cel puțin le-am arătat că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Avem de zece ori mai mulți turiști veniți pentru cocori decât acum șase ani, așa zice șeful meu. Păsările astea ne-au pus orașul pe hartă. Mark începu să râdă. Cel puțin suna ca un hohot de râs, încetinit și greoi. Până și Bonnie tresări. Se bâlbâi și râse și ea. Nu mai găsea nimic de spus. Buzele i se strânseră, obrajii i se îmbujorară, iar ochii i se umplură de lacrimi. Sosise momentul când Karin trebuia să-i schimbe lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de ani, care se distrau cu o țigară, un pahar de băutură și niște tacuri de biliard, unul cu un tricou de camuflaj, iar altul cu o bluză pe care scria „Ai niște metadonă?“. Avea o fotografie cu o femeie greoaie, brunetă și palidă, cu un pulover oliv tricotat, în en-coeur, etalând un zâmbet fragil. —Bonnie Travis. Pipița grupului. — Asta e făcută la spital? —La mijlocul lui martie. Astea sunt degetele lui Mark, cu pedichiura făcută. Ei i s-a părut haios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
încercări deșarte de a-și iniția părinții în cultura populară. Își amintea chiar și de aniversarea căsătoriei lor, un lucru pe care nici un copil care se respectă nu-l face. Și îi suna fără abatere de zilele lor, oricât de greoaie era conversația. —Pari surprins. Doar știi că pe ecran îți apare identitatea celui care sună. —Piei, drace. În plus, de unde știi de la ce telefon vorbesc? —Tati? Mare prostie. —O, mda. Uită ce-am spus. Oricum, de ce mă suni pe celular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mare decât ar fi consumat Așezământul lor natural. Întreprinzătorii își explicară propriile planuri prudente și promiseră că Așezământul avea să vândă toată cantitatea de apă nefolosită înapoi la public, la costul de producție. Democrația își urmă cursul haotic, cea mai greoaie formă de a lua decizii din istoria omenirii. O corabie cu pânze mânată de răsuflare. Toți ciudații satului și vagabonzii care adunau cutii de aluminiu aveau dreptul să se exprime. Cum de reușea un proces atât de orb să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ia povestea devenită inutilă. O mână șerpuiește și o înșfacă pe a lui. —Domnu’ doctor? E o chestie pe care n-o pricep. Am salvat-o. Eu sunt... îngerul păzitor al femeii ăleia. Îți vine să crezi? Eu. Cuvintele par greoaie și străine în gura lui, un blestem mai grav decât biletul greșit înțeles. Ce ar trebui eu să fac cu chestia asta? Weber rămâne nemișcat, împietrit de ochii ațintiți asupra lui. Asta e și întrebarea lui. Ea va fi alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
privit din față. Drept ca soldații la defilare, fără burtă, cu părul puțin cărunt, un râs nemaipomenit și așa mai departe. Chestii din astea au trecere la femei. Mama era și ea uneori încă frumoasă, alteori nu și atunci părea greoaie de parcă forța gravitației ar fi fost mai puternică împrejurul ei decât la alții. Forța gravitației e o forță care te face grav, scapi doar dacă iubești ori te afli pe lună. Atunci e mai mică. Până la Stazione Termini, gara din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
motoarele se opreau. Bărbații își împingeau mașinile pe ultimii metri, femeile se plângeau de caniculă și de gălăgia copiilor; le puneau celor mici pălăriuțe de soare pe cap și îi luau de mână, bărbații înjurau pentru că mașinile erau atât de greoaie, pe urmă își dădeau seama că au uitat să slăbească frâna și se grăbeau să repare greșeala, prichindeii începeau să plângă în hohote și să țipe. Bărbații asudau sub cămașă, li se umezeau cămășile pe spinare, unii și le scoteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mâna și fiecare se ducea la ale lui. Și adulții verificau forța gravitației. Atunci se făceau țăndări sticlele pe asfalt, fiindcă echipa noastră de fotbal câștigase un meci. Sau era Anul Nou. Domnul Petrea de la scara B, cel cu piciorul greoi, pe care îl ridica într-un fel caraghios când mergea, era foarte harnic la treburi din astea. Când arunca sticle în stradă, putea să însemne și că fiul lui iar lăsase însărcinată o femeie. Eu în nici un caz nu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
O să fie bine. Doamne, cum te mai învârteai când dansai! O să fie bine, bărbatul tău e om bun, dar nu trebuie să afle. Bagă de seamă să nu afle. Mă duc să mă culc puțin în odaia voastră. Se ridică greoaie. I se părea că de ieri trecuseră o sută de ani. În odaia mare nu mai rămăsese decât Nicos, unchiul Nicos. Se întinsese confortabil pe divanul acoperit cu brocard auriu. Fuma narghilea ca un turc și urmărea cum se desfac
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]