11,105 matches
-
omului încep să-și facă simțite efectul, chiar pe pielea lui. Deșertificarea și explozia demografică vor duce la "crăparea de foame" a miliarde de semeni. Coșmaruri nenumărate se anunță la orizont. Pămîntul este răscolit, transformat și apoi aruncat la gunoi. Gunoaiele încep să cucerească frumusețile naturii zidite de Dumnezeu. Case, blocuri, șosele, cherestea, mobilă, focul sînt înlocuitorii "plaiurilor mioritice". Lucrează omul ăsta doar pentru binele lui, cu o patimă care îl orbește și nu vede efectele colaterale! Efecte care pot duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a insistat destul. Proprietate privată și el... dobitocul. Văd că aveți un muncitor, schimb subiectul. Un noroc chior. Cum așa? Este handicapat, doarme pe unde apucă. Nu-i dau decît ceva de mîncare. Bună afacere. Da. Și așa aruncam la gunoi, că nepriceputa de nevastă gătea... pentru un regiment. Mă uit la Harpagon mai atent. Are fruntea teșită, orbitele ieșite mult în evidență și dentiția de carnasier. Și vă înțelegeți cu... handicapatul? Da, foarte bine. Este firesc. Între confrați... Plec fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
era o vâlceancă roșcată, dolofană, vânjoasă, obeză, gușată; se rostogolea când cobora scările; când le urca, fundul rămânea cu patru trepte mai jos. Zâmbetul Dorei semăna cu o desfăcătoare de păpușoi sau cu o greblă știrbă, rezemată lângă grămada de gunoi, sau cu o spărtură în gardul cimitirului. Dora rânjea ca un mormânt desfundat de soare. Uscătorul, la capătul holului; în mijlocul uscătorului, o saltea roasă de șoareci, șoarecii ronțăiau arcurile, șoarecii își făceau cuib printre câlții îmbâcsiți de secreții vaginale, spermă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
gardul cimitirului. Dora rânjea ca un mormânt desfundat de soare. Uscătorul, la capătul holului; în mijlocul uscătorului, o saltea roasă de șoareci, șoarecii ronțăiau arcurile, șoarecii își făceau cuib printre câlții îmbâcsiți de secreții vaginale, spermă, rapăn, noroi, mucegai. Deasupra, stăpânii gunoaielor ambalau excremente de cârtiță. Dora, ți-am adus fătălăul despre care ți-am spus! Ia vezi, are cocoșel sau pupăză între picioare! Eu cred că-i din ăla ce stă în patru labe, e sugaci flăcăul. Ia zi, bă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
al luării prin surprindere a Cremonei de către principele Eugenio, întreprindere concertată cu toată prudența imaginabilă și executată cu o vitejie infinită. Iată cum acest plan a eșuat: principele a intrat în oraș, spre dimineață, printr-un canal de scurgere a gunoaielor, pe care i l-a dechis un preot înțeles de mai-nainte cu el; ar fi ajuns negreșit să cucerească cetatea, dacă nu s-ar fi întîmplat două lucruri inopinate. Mai întîi, un regiment helvet, care trebuia să facă exerciții
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
-i în mâna stângă, fiindcă în dreapta își ținea umbrela, de care nu se despărțea niciodată, fie ploaie sau vreme bună. Nonșalant, Paulică Dobrescu mai trase câteva fumuri din țigara lui și azvârli chiștocul de la câțiva metri într-un coș de gunoi fără să nimerească, apoi se grăbi să intre și el în sala de curs, trecând razant, la numai câțiva centimetri, pe lângă nasul mare și plin de negi al lui moș Paranteză. Puțin mai târziu, retras în fundul amfiteatrului, Victor desfăcu plicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
prin bătătură de când se știu ei, și nici alte animale, în afară de capre, n‑au avut! Că doar nu caii-s vinovați că nu lucrează tot timpul. Ia du-i la cărăușie, la corhănit, la corvoadă în balastieră ori la căratul gunoiul de grajd și-ai să vezi cum or lucra și venituri grase pot aduce pentru îmbunătățirea plăților la ziua-muncă. De când cu tăierea rației de furaje pentru cai, cumătru Bas îi aduce destul de des lui Roibu câte un căuș de boabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a stomacului, colo a inimii, dincolo a ficatului, pancreasului, afectate de abuzuri anterioare și de ani. Domnul, la rândul lui, ajutat de trei foști învățăcei, a ordonat curtea, grădinile, livada, prisaca, magaziile, hambarele, gardurile și a îndepărtat resturile vegetale și gunoaiele din toate locurile la vedere sau mai dosnice. Rondourile de narcise albe și galbene și tufele roșii de merișor din grădină și de pe alei încântau privirea, cireșii din livadă și cei sălbatici din pădure aduceau miresme, culoare și simfonii, merii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Noroc mare cu alegerli, că mai primim de la partizi ceva haleală și pileală, dar pleașca asta-i tare rară... Ne-au promis și ceva pământ la reconstituție, dar cu atâta am rămas: cerșitul pentru copii și bătrâni, ceva muncă prin gunoaie, la prășit cu ziua și la recoltare pe timp de vară-toamnă și în rest, doar sărăcie lustruită și copii cu nemiluita... Dar, de data asta, Gătej a dat lovitura... și se-ntoarce spre seară către casă la copii și nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-l distrug. Am avut o satisfacție fără egal. Tiranul stătea la picioarele mele; sfărâmat, risipit în bucăți, fără viață. Era un nimeni; puterea sa diabolică nu mai exista. Pur și simplu l-a luat camerista pe făraș, ca pe un gunoi oarecare, l-a aruncat fără niciun fel de onoruri, laolaltă cu alte mizerii. Am dormit ca un prunc în noaptea aceea, pentru că știam că nu mă mai pândește, din apropiere, satrapul. A doua zi, bineînțeles, eu, omul absolut liber, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
bombat, mândru de hărnicia mea proverbială: "Știu, știu, știu sigur... Am aruncat-o la pubelă, cu al doilea transport menajer pe care l-am făcut, în timpul curățeniei generale de la nea Onuț... În familie, știți, eu răspund de treburile murdare, precum gunoiul și altele. Ghinionul celui mai mic..." Tata, supărat de nu mai putea. Teatru jucat perfect: "Cum? Ai aruncat caietul lui nea Onuț, cu toată povestea familiei lui?!?" Aproape că voia să mă pălmuiască. A dat de înțeles gazdelor că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mea: Știți, are o oroare de cărți și caiete. Când le vede, le-ar da foc. Noi ne rugăm la Dumnezeu să termine câteva clase, că poate-l angajăm la Spații Verzi, la Salubritate, știți... Să tundă iarba, să plimbe gunoiul... Avem pe cineva acolo, care..." Stilații fac zgomot cu scrâșnitul dinților. Tata chiar o luase cam mult pe arătură. Mă simțeam și eu rănit în naturelul personal. La Salubritate, auzi? Să tundă iarba! Frizer de iarbă. Să plimbe gunoiul! Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
plimbe gunoiul... Avem pe cineva acolo, care..." Stilații fac zgomot cu scrâșnitul dinților. Tata chiar o luase cam mult pe arătură. Mă simțeam și eu rănit în naturelul personal. La Salubritate, auzi? Să tundă iarba! Frizer de iarbă. Să plimbe gunoiul! Asta da. Asta cu plimbatul gunoiului era de neiertat, chiar și pentru mine... Și dacă am merge acasă la voi, în secunda următoare, să vedem dacă n-o fi, din întâmplare, caietul pe-acolo? Vorbise stilatul șef. Tata, pauză... Stilatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care..." Stilații fac zgomot cu scrâșnitul dinților. Tata chiar o luase cam mult pe arătură. Mă simțeam și eu rănit în naturelul personal. La Salubritate, auzi? Să tundă iarba! Frizer de iarbă. Să plimbe gunoiul! Asta da. Asta cu plimbatul gunoiului era de neiertat, chiar și pentru mine... Și dacă am merge acasă la voi, în secunda următoare, să vedem dacă n-o fi, din întâmplare, caietul pe-acolo? Vorbise stilatul șef. Tata, pauză... Stilatul secund către tata: "Știu la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Așa-i la noi la bloc, nu ținem pubela în casă..." Tata, față destinsă. Stilatul șef a terminat benzina: "Dumnezeii dumnezeilor!..." Salvarea tot de la băiatul deștept vine: Știți, noi stăm mai pe la periferie. Uneori nu vin băieții cu măturoiul după gunoi, nici după o lună. S-ar putea să avem norocul să găsim ferfenița. Numai dacă n-o fi năpădită de muște și viermi... Of, dacă știam că este atât de important caietul pentru familia lui nea Onuț, nu-l aruncam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nou la bloc. S-au mișcat repede băieții". Eu, din același neam, dar ceva mai deschis către universalitate: "No problem..." Pe casa scărilor îmi amintesc și mă pregătesc de plătit polițe: "La tuns iarba. Frizer de vegetale, ai? La plimbat gunoiul, zici?...." Tata. Râs de râs. Se cutremură casa scărilor. Mama iese în ușă, nedumerită: "Ce-i cu voi? Nu veniți de la?..." Tata, tot în hohote. Aud din camera mea: "Z n-o să aibă nicio treabă cu viața. Pot să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Auzi, are-un cap... Gata, de azi înțărcăm cureaua..." Întârzii puțin. Ies totuși să-i întorc lui tata complimentul. Mama e de față. Vreau să-l văd mascul fericit. Zic: "La tuns iarba, ziceai? Frizer de vegetale, ai? La plimbat gunoiul, spuneai?..." Tata râde de sare varul de pe pereți; e satisfăcut de satisfăcut. Explică mamei ce și cum. Se pornește și mama pe râs. Îl sărută pe tata. Plec. Îl las să-și savureze momentul de glorie. Când să ies pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Știți, copilul ăsta are oroare de cărți și caiete. Când le vede, le-ar da foc. Noi ne rugăm la Dumnezeu să termine câteva clase, că poate-l angajăm la Spații Verzi, la Salubritate, știți... Să tundă iarba, să plimbe gunoiul... Avem pe cineva acolo, care..." Ei, Z, întreabă-l acum pe savantul tău tată, pe marele specialist în istoria sfinților: "Omule, dar de Sfântul Onuț Postmodernul Priponit în Cătușe cu Cifru ai auzit?" Pe-aici, Z, sunt o vedetă; cifrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Fire de iarbă sufereau plăpânde. Era un urât stricat. În singurătate pare atât de liniștit, un pustiu ce nu te atinge, un colț de libertate tristă. Soarele ardea, dar afară nu era cald. Era mai precis relativ friguț. Ploile aduceau gunoaie pe apele de la canal. Acestea veneau în valuri vălurele. Câte o frunză pe ici, pe colo de salcâm sau de tei plutea pe râul respectiv. E primăvară. În tabloul înrămat cu o ramă groasă, lată, arămie, căprioara zveltă, subțirică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
agresivitate fizică). Își imagină o cupă de șampanie, sau măcar un pahar de vin și niște semințe de floarea-soarelui. Își imagină persoane violente, nu agresive. Într-un colț al aleii murdare zăceau nouă mâțe spânzurate, cu ochii scoși. Golanii.( Asemenea gunoaie, nici măcar scârbe umane, cum de trăiesc lângă noi, cum de nu-i înghite pământul?) Îl întâlni pe Sandu pe drum. Fuseseră împreună la facultatea de agronomie, pe care ea îl abandonă după primii doi ani. Nu te-am văzut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ci unul care scotea ce-i mai rău din oameni. I-ar fi plăcut și acela, ar fi rezistat singurătății, să fi găsit cum să fie lăsată în pace. Însă groaznică va fi fost, în curând, lumea plină de toate gunoaiele. Disciplina era una, libertatea îngrădită era suportabilă, însă se apropia haosul. Emil era neobosit. Și ea era odihnită, dar nu pentru acolo. Însă ea se simțea în siguranță ascultându-l și de fapt nu era atentă la el. Îi urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nevoie de o a treia. E al meu pe veci. Ține-l! Chiar crezi că doresc pe cineva care vede doar asta în mine? Iar tu ai putea să-l primești înapoi știind toate astea? Da, fiindcă ești doar un gunoi) . și pentru că cele două femei s-au înțeles, a fost pace între ele și o anumită simpatie; respect pentru situație. Tot ce vreau este să nu-mi fie frică, stres. Restul nu contează. Dar frica e ceva în noi, adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ai identitate în funcție de cultura europeană, nu de cultura românească. —Vinurile noastre nu vor fi mai bune că nu vor putea concura cu cele franțuzești. — Nici porcii nu-i veți mai tăia ca până acum. Va trebui să faceți gropi de gunoi ecologice. Se vor moderniza și înmormântările. —Dragă unchiule, România are cel mai mare potențial agricol, după Franța. La noi mediul rural este cel mai dezvoltat și oamenii de acolo nu știu ce înseamnă aderarea. Nici orășenii nu știu, în afară de București și de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
școală fără tema pentru acasă făcută, decât să continue corvoada, citind mai departe. „Cartea asta-i o prostie! Îmi pierd de tot vremea cu ea!”, concluzionă el iritat. Mai c-ar fi vrut, la început, s o azvârle direct la gunoi, dar nu-i aparținea... Așa stând lucrurile, el purcese din nou la bibliotecă, spre a o returna, cu gândul bun că altcineva, poate, în setea-i nestăpânită de lectură, se va putea sluji de ea mai bine decât o făcuse
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
niciun rost! Spune-mi tu, Victor, ce fel de viață mai este și asta? Ei bine, o astfel de existență nu este viață, ci o farsă sinistră, iar cei ce duc o astfel de existență nu sunt altceva, decât niște gunoaie, pleavă! Aș vrea să știu după ce se conduc ei în viață mai exact, de unde își procură ei hrana pentru minte sau suflet? Rămâne un mister. Și, în mod nefericit, asta se întâmplă cu oamenii de pretutindeni, căci lucrurile de felul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]