60,329 matches
-
ar trebui să fie ceva mai literar și să pună mâna pe unicul roman al Sylviei Plath, Clopotul de sticlă. Care începe tocmai cu depresia ei pricinuită de faptul că nu mai poate scrie. La propriu, nu poate așterne pe hârtie literele care alcătuiesc un cuvânt... Creația ei literară explică multe dintre problemele insolvabile cu care se confruntă criticii de film, și, într-adevăr, uneori paralela suferă prin facilitate. Exemplul ilustrativ este sinuciderea ei prezentată într-o lumină favorabilă, ca o
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
de cusut/ scriu despre justificata foame a vulpii/ scriu despre iepuri și anotimpuri/ scriu despre rîia de pe limba mareșalului/ scriu despre măreția frunzelor de varză creață/ scriu despre lucruri moarte numai în aparență/ scriu despre duioșia camerelor cu flori de hîrtie creponată/ scriu despre solnițele și viorile din bodegile aglomerate/ scriu despre puii de pisică pe care îi aruncați în baltă/ scriu în așa fel încît poezia să fie pusă sub semnul întrebării// scriu și scriu/ ca să-mi distrug posibilitatea de
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
Dacă Tinu însuși ar fi făcut o asemenea greșeală, acum doi ani, nici el, cît de director al Adevărului, nu ar fi riscat o asemenea schimbare. Lipsită de autoritate, Ana Maria Tinu și-a închipuit că puterea se cîștigă semnînd hîrtii. Sau că recunoștința se moștenește. Ea a vrut să-i ia prerogativele lui Cristian Tudor Popescu mizînd pe ideea că între orgoliu și dependența lui sentimentală de Adevărul, redactorul-șef al ziarului va alege dependența. Cristian Tudor Popescu nu numai
Adevărul fără CTPopescu și CTP fără Adevărul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11893_a_13218]
-
Expoxiția lui Ilea apare, astfel, ca un mic tratat de ontologie prin care se dezvăluie întregul scenariu al devenirii unui cosmos foarte clar definit și cu o puternică legitate internă. Primul nivel este acela al materialelor perisabile, al panourilor de hîrtie obținute prin colaje oarecum aleatorii și care semnifică volatilul și amorful, substanța vulgară și materia spirituală necoagulate încă și fără un vector formal anume. Expresie a jocului și a spontaneității, aceste structuri incipiente pot fi oricînd destrămate și refăcute în
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
simple permutări și redistribuiri ale modulilor. Următorul nivel este unul al expresiei pure și el depășește treapta materiei explicite și pe aceea a colajului mecanic pentru a trece, mai departe, într-un plan simbolic și în unul al sugestei imateriale. Hîrtiei amorfe, perisabile și derizorii, care poartă în propria sa substanță germenele disoluției, îi este preferată acum suprafața perfectă, imaculată și abstractă a pînzei. Materialitatea acesteia dispare în fața absolutei sale monotonii, iar tonurile cromatice crude și fără vreun suport figurativ capătă
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
gîndește la te miri ce, un tată fantast chiar, citind doar cărți "în care e vorba despre viața noastră, despre noi, despre cum sîntem noi. (Care noi?)." Un tată care se joacă și se preface. O copilărie mică, pusă pe hîrtie (și scoasă în public) cu vreo 16 ani înaintea anchetei din Apostrof. Personajul "tata", au zis atunci optzeciștii de la "Junimea", e prea pozitiv. Doar că "personajul tata" nu era din "literatură": "era cineva la care mă gîndeam eu zîmbind". Așa
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
cochetărie este vorba în pagina de sine stătătoare de la sfîrșitul cărții cu "Două, trei lucruri ce trebuie știute despre păduri" și cu informația că Andrea De Carlo contribuie la campania Greenpeace Scriitori în folosul pădurilor, drept care volumul a apărut pe hîrtie reciclată. În schimb, tonul sec al unuia ce lasă impresia (nu întotdeuna și certitudinea) că "face pe prostul" izbește de la primele rînduri în romanul Paolei Mastrocola, O barcă în pădure (Una barca nel bosco, Ugo Guanda, Editore, Parma, ajunsă la
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
mai sus mai are o morală. Nici o scrisoare nu e aneantizată pe deplin. Mereu rămîne o ciornă, o sugativă, o oglindă, care, de pe un birou sau dintr-un buzunar își amintește și vorbește. Sau rămîne cenușa care, răscolită, face ca hîrtia arsă să reînvie. Astfel că, în romanul Muschetarilor, pentru a evita să reapară o scrisoare - care, odată cunoscută, ar fi pus în pericol multe vieți -, Athos îl pune pe valetul său cel amuțit să o mestece cu grijă și să
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
un truc de prestidigitație, cum singur recunoaște. Pentru că, dacă adversarul ar avea ideea să caute în măruntaiele valetului, scrisoarea ar putea redeveni letală. Dacă antidotul vorbirii e tăcerea, uneltirea izvodită prin scrisori poate fi contracarată printr-o foaie albă de hîrtie. Dintr-o nuvelă orientală a Margueritei Yourcenar, Cea din urmă dragoste a prințului Genghi, aflăm că personajul amintit, retras în sihăstrie, trimitea cîte o foaie albă - cu semnificația "refuz" - celor care ar fi vrut să-l viziteze. în intenție, mesajul
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
nu mai vreau să apar în lume, ca să nu fiu cumva judecat vreodată. Eu vreau să fiu asemeni unui zeu - mort și nemuritor deopotrivă -, dincolo de orice evaluare omenească. Numai zeii își pot permite să trimită cîte o foaie albă de hîrtie, nu un text - oricînd interpretabil. Dar foaia albă este și un talisman. Tot la Dumas există un exemplu elocvent. în Impresiile de călătorie în Rusia, contele Bezborodko, secretarul Ecaterinei a II-a, fusese însărcinat de aceasta să redacteze, de urgență
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
aceasta să redacteze, de urgență, un raport. în loc să o facă, el a petrecut, cu nonșalanță pînă la scadență. Iar cînd a sosit momentul, s-a făcut că își citește tema, improvizînd cursiv, cu ochii ațintiți pe o foaie albă de hîrtie. înscenarea a fost repede descoperită, însă autorul a fost avansat, nu sancționat. Probă că țarinei îi plăceau aceia ce, cu grație, își jucau capul, fără să și-l piardă. Așa că i-a acordat încredere deplină secretarului. Pînă într-atît, încît l-
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
două testamente olografe și identice, prin care moștenitorul legitim al tronului era exclus de la domnie. Totuși, imediat ce împărăteasa a murit, același Bezborodko i-a mărturisit moștenitorului legitim că, de fapt, înlocuise cele două testamente cu cîte o foaie albă de hîrtie. Astfel, voința împărătesei a fost anulată, iar tronul i-a revenit celui în drept. Nu cred că e deloc întîmplător că intervine - și de data asta - o problemă de succesiune și de legitimizare, dar e soluționată invers. Foaia albă de
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
Astfel, voința împărătesei a fost anulată, iar tronul i-a revenit celui în drept. Nu cred că e deloc întîmplător că intervine - și de data asta - o problemă de succesiune și de legitimizare, dar e soluționată invers. Foaia albă de hîrtie - cu puteri benefice, de fiecare dată, pentru cel care o folosește - poate să substituie orice. Inspiră un text inexistent - și astfel îi dă viață în viitor - și anulează un capriciu care ar fi generat o crimă. Dacă scrisorile ucid, hîrtia
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
hîrtie - cu puteri benefice, de fiecare dată, pentru cel care o folosește - poate să substituie orice. Inspiră un text inexistent - și astfel îi dă viață în viitor - și anulează un capriciu care ar fi generat o crimă. Dacă scrisorile ucid, hîrtia imaculată cauționează o speranță. Totdeauna viitorul e un cec în alb.
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
Constanța Buzea De ce, de la o vreme am o fobie difuză față de hârtiile oficiale care-mi sosesc prin poștă? Dar și când trebuie să scriu eu însămi un text neutru, o cerere banală către Primărie ori alt for, am de fiecare dată o reacție de lehamite și neîncredere? Frisonul inoportunității mă bântuie, senzația
Despre supraviețuire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11936_a_13261]
-
ieri, și de ce simt că și numai a relata întâmplarea, este un lucru de speriat? Pentru a-l face să înțeleagă pe bunul cititor, și nu numai pe el, ar însemna, metaforic vorbind, să fiu în stare să execut, pe hârtie, firește, o faptă de superman, un lucru de poveste și supărător pe deasupra. Să iau în brațe, cum se spune, copacul zdravăn al propriei vieți și să-l smulg din pământ, ca să dovedesc, ce? Cu ce efort, Doamne, și cu ce
Despre supraviețuire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11936_a_13261]
-
generozitate păguboasă două din premiile mele literare, pe care le păstram cu sfințenie știind ce mă așteaptă. Este drept că nu mult după mutare, când, epuizată de efort și de boală, și lefteră pe deasupra, am primit pe vechea adresă o hârtie de la Primărie, o chemare pentru completarea dosarului meu, și pentru a fi trecută într-o listă de priorități. Am intrat în posesia acelei invitații relativ târziu, când termenul expirase deja, și n-ar mai fi avut efect nici un demers, decât
Despre supraviețuire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11936_a_13261]
-
bătrânețe și de două puștoaice, îmi place să cred, cinefile... Ușile batante ale Comitetului revoluționar se deschid și se închid în ritm infernal. Intră-ies cohorte de inși cu cele mai bizare fizionomii. O matroană, veselă nevoie, tot ștampilează petice de hârtie, eliberând certificatele de revoluționar. (Nici o aluzie la al nostru Bebe...) Mujicii soldați-revoluționari cutreieră cele 1100 camere ale Palatului de Iarnă, într-o devălmășie a jafului. Percheziționați, la ieșire, își deșartă din buzunare trofeele - linguri, furculițe, cuțite, câte un polonic. în
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
criticului. Portretul Soranei Gurian sau acela al lui Bebs Delavrancea (apariție "mică, miniaturală, cu un cap mare, plin de zulufi, cu ochi franci") întrețin impresia că în cartea Elenei Zaharia Filipaș, scriitoarele-personaje sunt cel puțin la fel de interesante ca personajele de hârtie, prelungindu-și cumva existența dincolo de paginile cărților. Un alt capitol care trebuie menționat este cel intitulat O antologie a literaturii feminine. Dincolo de contribuția documentară ( nu foarte mulți istorici literari sunt la curent cu existența antologiei Evoluția scrisului feminin în România
Doamnele, între ele... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11981_a_13306]
-
ruginite/ și vîntul de primăvară aduce cămășile de noapte însîngerate ale fecioarelor și iasomia uscată/ din călimări amorțite se înalță șerpi scrijelind cu limbile lor/ o scriere indescifrabilă rotocoale de bale și venin alunecă/ pe carnea diafană se zvîntă pe hîrtia de sînge/ în jurul focului dansul ritualul sinteza deșertului din întunericul firidelor/ un ochi adormit își secretă privirea în turnuri de fum/ se scurge prin spații înguste în sofismul geometriei". Ne aflăm pe un tărîm al imanenței care își refuză orice
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
lor. Într-o țară în care mentalitatea tribală nu e doar acceptată, ci și încurajată, ideea de a propune un concurs serios, chiar de lungă durată, pentru ocuparea unui post, e ceva inimaginabil. La noi, totul se rezolvă printr-o hârtie semnată în fugă, pe genunchi, și prin răspunsul favorabil dat oricărei "pile" ori solicitări telefonice. Cumetriile, nepotismul, spiritul de castă (adică de haită) au ajuns veritabile cangrene ale vieții publice românești. Legea lui Ohm funcționează la noi sub forma isteț-batjocoritoare
Curcile diplomate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11992_a_13317]
-
cuvîntările, căci Academia și apropiații l-au omagiat) este împlinit întocmai. Dar optimismul structural, bonomia și sclipirile jucăuș-complice din ochii profesorului nu îngăduie parcă un final cu totul trist. Un obicei recunoscut al lui era să trimită bilete ("fărîmuțe de hîrtie") unor adresanți de ocazie. Așa se face că, la o ședință a Academiei de prin anii �50, îi strecoară lui G. Călinescu un carton cu următoarea întrebare versificată: "Călinescu, vreau să fiu / Proletarul cel dintîi! / Să pun în picior opincă
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11994_a_13319]
-
în care fotografiile nu mai există sau nu au fost făcute niciodată ori filmul nu poate fi văzut de copilul care contemplă doar afișul, sînt stimulate imaginația și invenția. Amintirile sînt și ele "secvențe izolate", ca și imaginile transmise pe hîrtia fotografică sau pe afișul filmului. Invenția suplinește imaginea interzisă sau absentă, și de fapt, a inventa este "o formă de a-ți aminti". Romanele lui Julio Llamazares, încă netraduse în limba română, valorifică ficțiunea pentru consolidarea memoriei în înfruntarea cu
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
realizeze cât mai bine. Se întoarse la noul domiciliu și după ce studie cu multă atenție ce trebuia de făcut pentru a arata cât mai bine, în limita banilor pe care îi avea, se așeză la masă și așternu pe o hârtie ce trebuia să cumpere pentru a se apuca de treabă. În câteva zile, casa arăta de nerecunoscut. Pe dinafară se gândi să dea o spoială cu var, dar ceva mai târziu, după ce va scăpa de bălăriile din curte și va
MOȘ MACHE CAP.III,DRUMUL SPRE ÎNĂLȚIME de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382646_a_383975]
-
școală aproape deloc. Dar era vai și amar de cei care luau post în liceul ei. Veneau absolvenții cu zece, de facultăți de stat, care luaseră zece la concursul de titularizare, cu grade didactice, profesioniști adevărați nu numai deținători de hârtie. Dar la Chiștoroaia toate acestea nu reprezentau absolut nimic. Nu dădea doi bani pe profesionalism. Se comporta cu ei de parcă ar fi fost ultimii sclavi de pe plantații. Ce imensă plăcere avea să se răzbune pe ei! Femeia avea cele mai
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]