1,450 matches
-
a schimbat. E din Biblie Cartea Sfântă -, "Cântarea cântărilor"... Ce-ți spuneam: "Dragostea-i de la Dumnezeu". El a binecuvântat dragostea din care se zămislește viața. Mama este Creația. Ce-ar fi Pământul, fără dragoste? Un astru mort, rătăcitor bezmetic în hăul unui Cosmos absurd. Dragostea e singura certitudine. Și moartea, spune el mai încet. Maria tace un timp, apoi, domol, încetișor: Poate... poate ai dreptate unchiule. Dar nu știu dacă și el... nu știu... Începe tu, spune el fericit strângându-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mine, aproape dureros. „Ce-ar fi să rămânem aici, de tot?” i-am spus eu Doinei, pe jumătate (numai) în glumă, ca și cum, după ani de căsnicie, i-aș fi propus să fugim împreună în lume: în lumea ispititoare, ca un hău, ca un abis, a provinciei... * Bizarul scriitor Urmuz mi-a jucat și mie o festă, șterpelindu-mi, printr-un duh al său, manuscrisul unui articol pe care, luându-mi inima în dinți, l-am scris despre el, în 1967-1968. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
că indienii, prietenii mei, au ascuns vaporul, îngropându-l în flori, pentru ca nimeni să nu-l găsească. 14 septembrie - încă un vis ciudat. Eram în India sau în Africa și vedeam elefanți. Îmi era frică să nu cad într-un hău care se deschidea sub picioarele mele, de acolo de unde priveam animalele sublime. Am luat alt drum și am găsit apă. M-am trezit cu gustul bun al apei în gură. Aș vrea să trăiesc mai mult în vis - acolo sunt
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
bătrânii care au dus o viață normală și n-au fost desfigurați de umilință. Se aprind și se binecuvântează lumânările de sabat, vinul și pâinea, se cântă lui Adonai, și simt dorul pentru ceva necunoscut, dar extrem de familiar venind din hăul anilor despre care nu știu nimic. Este sigur că am trăit multe vieți, și luciri din ele apar câteodată ca să-mi amintească cât de străvechi e sufletul meu. Alte vise care se repetă: un leu îmi apăruse în față și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sale. Mai ales în pictură, dar și în muzică, ne surprind aceste ciudățenii. * Vara se târâie, lentă, amintindu-mi de "ceasurile care curg" al lui Dali, sugerându-mi un pământ întreg, înmuiat, vâscos, ca o picătură uriașă, căzând într-un hău, ca un bostan răscopt, bleg. * Pe o bancă (o știu acolo de mulți ani, uitată, înnegrită de vreme) țopăie două veverițe roșcate, fericite. Se spune că veverițele sunt singurele mamifere fără colesterol, dar asta nu are nici o legătură cu fericirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
închisorile politice Vladimir Dumitrescu Iconoclast Priveam în jur cum unii invocau Destinul, Iar alții lângă mine se rugau, Și-în mine gândurile-și picurau veninul Atâtor îndoieli ce se-nfruntau. Și cum aș fi putut să cred că, dinainte, Din hăul fără fund de unde vin, Au fost întruchipate toate, de o minte Ce le-a gândit armonic și senin? Precum o stea din drumul ei n-o poți abate Din mersul ei etern spre infinit, Așa să fie și cu noi
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
copii că acesta este mersul „implacabil” al istoriei. Așa au fost educate multe generații din România, inclusiv a mea. Cei mai mulți ne-am dat seama repede că este curată demagogie, că între „idealurile luminoase” și starea de fapt se întinde un hău. Totuși, o minoritate generațională avea altă percepție: e posibil ca „mulțimea”, „masele” să trăiască din redistribuirea unei sărăcii tot mai adânci. Dar noi, noi cei „aleși”, factorul conștient al societății am putea ajunge în comunism ca pasageri ai unui Mayflower
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
funebru el o resimte ca fiind situată la depărtare cosmică. Zgomotele vieții trecute, prezente și viitoare îi sună drept slabe ecouri abia perceptibile. În aceste clipe de vidație ontică, amintirea, actualitatea și expectativa sunt total neglijate. Nu importă aici decât hăul în care el simte cum alunecă trepidant. Senzația de asfixire a conștiinței se instaurează și spectrul pierderii de echilibru interior își aruncă primele raze de nefast răsărit. E posibilă prăbușirea imediată a sufletului într-un gol de ființă, iar angoasa
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
căutându-i soluționarea. Tot astfel, putem păși în interiorul unui labirint urmărind, cu vigilența conștiinței, posibilitatea ieșirii din labirint. Ambele elemente ne așează sub riscul nerezolvării, al eșecului eforturilor noastre substanțiale. Ambele ne situează pe o coardă de acrobat deasupra unui hău, fiecare pas și balansare survenind sub semnul posibilei prăbușiri, înaintarea fiind un act solitar, o concretizare a unei decizii individuale. Majoritatea imaginilor labirintului răzbat dinspre deșerturile anticului Egipt și mirajul vechilor greci prelungindu-și rezonanțele în aura de șoapte sacre
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
în sfredelirea chinului sau moartea eliberatoare de icnetele torturilor de neîndurat, nu mai știu dacă nici pentru mine nu o fi mai bine să mor lăsând în urmă priveliștea calvarului celor dragi sau să trăiesc rămânând singur la marginea unui hău ce-mi zâmbește asupritor de deasupra chipurilor muribunde, așteptând să le închidă pleoapele peste ochii hipnotici, răpiți de vârtejurile morții. Într-o astfel de lume, trupurile celor plecați mă întâmpină cuminți, așezate în rânduri, asemeni unor lanțuri ce leagă omul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
relansa în lumea mea anterioară, ce mă poate reintroduce, re-poziționa pe orbita destinului meu inițial. Vai! sau vai de mine adică iată acea fugă a pământului de sub picioare, dispariția temeliei proprii, lipsa solului meu purtător și stabilizator, pășirea mea în hăul non-determinării, înecul ființei mele într-un fără-de-orizont. Desigur, adesea, pot utiliza această formulare într-un mod derivat, cum ar fi situația în care ascult relatarea despre un eveniment teribil ce a lovit semeni de ai mei și spun vai de
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
încă la ținta propusă, mi se conturează, din ce în ce mai elocvent, un crepuscul al depărtărilor dintre sufletul meu și cel al persoanei iubite. Astfel, în inteioritatea mea, răsare credința că în spatele apropierii corporale conștientizate își cască prăpastia acest terifiant crepuscul, precum un hău de abis și vârtej, crepuscul pe care îl preconizam inițial ca fiind o distanța firească și ușor abordabilă între două suflete ce se întâlnesc pe aleile sorții. Intervalul ce desparte așadar sufletele noastre este perceput de mine acum drept o
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
o emulație între dânșii ca să găsească echivalentele românești ale neologismelor, și dorința lor supremă este a scrie o bucată întreagă fără nici un neologism... Acești reprezentanți ai "proletarilor" au fost cei mai "țărăniști" și mai "moldovi-nești" oameni. Stilul lor mișună de "hăul", de "jariștea", de "pojarul" etc... Închipuiți-vă, în Apus, pe socialiști (șreprezentanți ai proletarilor) făcând școli lingvistice și literare țărăniste, făcând din țărănism un articol din cele două-trei ale crezului lor! Și culegând expresii și forme din textele vechi religioase
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
brațului meu. Închid ochii și văd rânjetul temniței cu adâncuri de întuneric, zăbrele, obloane și păgâne văgăuni... Mă văd ferecat în lanțuri și cătușe care istovesc și doboară orice voință cutezătoare de împotrivire, răpun orice putere omenească aruncată într-un hău fără fund! Uriașa armată de ucigași îngrozită de neînduplecata noastră voință de a nu ne lepăda de crezul nostru, era în slujba satanei. Ei inventau zi de zi noi metode de chin, noi trepte de coborâre în iad..., distrugând în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
ca valul apelor de munte, Dumnezeu te apără și te întărește când te rogi Lui. Ne despărțim copleșiți de amărăciunea momentului, păstrând în cutele sufletului amintiri și speranțe. Eu, în toamna anului 1942, am fost încorporat la armată. Am străbătut hăuri, zări însângerate, 23 august 1944, cea mai neagră pagină a istoriei românești, participarea la războiul din apus, mereu urmărit de Siguranța Statului, izolat, încercarea de a-ți vinde sufletul, exterminarea adversarului care se opunea, înfruntarea cu prostimea care prigonea cultura
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
momente. Îmi pare rău că mi s-a rătăcit Caietul nr. 1, și un alt 695 caiet care avea În el ultima mea vizită la Paris, când am fost la Défanse, cartierul nou construit după planuri moderne: blocuri Înalte cât hăul și cele câteva ore cât am căutat să văd, n-am Întâlnit trei oameni. Toți sunt Închiși În acele „rezervoare pentru roboți” nu pentru ființe vii. Îngrozit, m-am grăbit să ajung la metrou. Nu poate fi pierdut, este doar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și sânge nevinovat numai pentru a satisface setea de glorie, boala grandorii celor doi tirani. Toată lumea trebuie să priceapă că birul pe care-l impun ei a început să capete caracteristicile unei avalanșe care crește necontenit și, alunecând irezistibil în hăuri, distruge totul în calea ei. Suprema umilință este, de aceea, de a-i pune pe oameni să distrugă chiar în ziua de Paști locurile dragi ale altora, casele în care s-au născut și au crescut generații de-a rândul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Adevărata problemă o reprezintă contradicțiile etice... Problemele etice sunt probleme de incertitudine.” De aici, din nedeterminare și incertitudine, din marile potențialități ale golului, ale derizoriului, din vid și inconsistență apare așteptarea și veghea și imboldul creator, adică demiurgic, precum din hăul primordial a apărut creația, viața. Premiul „Sebastian Costin”, decernat În „capitala eternă”, Ierusalim, poartă numele unui distins poet român imigrat și decedat În Israel. El este conferit, prin grija văduvei poetului, născută și ea În România și domiciliată În Israel
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sau prin eroica mineriadă a ciomăgarilor ar trebui să citească pasajele despre exploatările de uraniu din orașul Petru Groza, să revină, iar și iar, la terifianta imagine a sugarului coabitând, În patul de spital, cu un șobolan sau să scruteze hăul dintre „inexistența” oficială a delincvenței, decretată de autorități, și zguduitoarele cazuri reale menționate la p. 138. În această subterană a vieții proliferând Între degradare stătută și energie malefică, procesul plagiatului Barbu, asaltul „celor 13” condeieri visând o Uniune a Scriitorilor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
seismograf de ultrafine rezonanțe sufletești. „Gândurile ei urmau căi Îndepărtate, bizare, contradictorii”, spune naratorul. Până la urmă... „se lăsă În voia lor”. Ceea ce deloc nu Înseamnă doar făptuirea, nici doar interiorizarea ei. În zvâcnirile acestui ultim balans deasupra oglinzii care acoperă hăul, În pragul desprinderii, „nu mai dorea acum decât să-și cedeze corpul iubitului ei, dar profunda nesiguranță spirituală care o făcea să tremure Îi transformă impulsul În dorință față de străinul care se găsea aici cu ea”. Nu, „nesfârșita nostalgie a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
artist creează În subterana deznădejdii. Premisa răului domină cerul ilizibil și mut pe care Îl Întrevede din peștera solitudinii sale. El este, inevitabil, mai conștient decât oricare dintre contemporanii săi că lumea trăiește sub amenințarea de a se prăbuși În hăul dezastrului. George Koves vedea lagărul ca o realitate a „predeterminării”, Înăuntrul căreia funcționează alte predeterminări. Confratele său, B., confirmă că viața post-Auschwitz poartă și ea amprenta unei negre predeterminări. În acest context, „arta catastrofei”, dacă o putem numi așa, confruntă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care nu-și mai poate aminti numele copilului purtat În brațe În urmă cu o clipă, clipa din urmă, când era deja o minge de sânge, zvârlită spre cerul surd și mut. Cerul senin ca nemărginirea albastră și mut ca hăul de sare din Marea Moartă. Gândiți-vă ce se Întâmplă pe străzile și În casele și În paturile efemerității, În grădinile rodind râsul Îndrăgostiților, În veghea nocturnă, când auzi xilofonul de fildeș al pustiului. Amintiți-vă pâlnia telefoanelor turmentate de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
bătrânul cel ciudat și de nepoata lui dolofană. Oricâtă plăcere îmi făcea să mă gândesc la ei, nu puteam să ignor faptul că trăiau într-o lume cam stranie. O lume care depășea puterea mea de înțelegere: liftul ăla tâmpit, hăul imens care se deschidea la capătul dulapului din perete, Întunegrii, desonorizarea... Totul era foarte ciudat. Și colac peste pupăză, cadoul de la plecare. În timp ce-mi așteptam cafeaua, m-am gândit la fata dolofană ca să nu mă plictisesc. La cerceii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-șef la Editura Cartier. Colaborează la „Contrafort”, „România literară”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Steaua”, „Poesis”, „Familia” ș.a. Formulele poetice din primele lui cărți (Lumina proprie, 1986, Abece-Dor, 1989), marcate de tradiționalism, dar și de o tentă expresionistă, se radicalizează în Levitații deasupra hăului (1991) și în Cel bătut îl duce pe Cel nebătut (1994; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România), impunând un program estetic consonant cu cel al optzeciștilor. Gesturile sunt largi, teatrale, poetul trece cu
GALAICU-PAUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]
-
trece cu pletele răsfirate prin aerul pe care îl incendiază cu flăcările senzualității și îl răcește cu „angoasa” sa de sorginte livrescă. Levitația, zborul, desprinderea gesturilor de trup, motive frecvente de la Nichita Stănescu încoace, realizează un scenariu al căderii în hăuri și al azvârlirii mitice în jos a lui Hristos (aluziile la crucificarea Basarabiei sunt evidente). Romanul Gesturi (1996; Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova) este un poem existențial cu substanță epică vagă, structurat sub formă de silogism cioranian despre moarte, nimic
GALAICU-PAUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]