3,440 matches
-
mai toți participanții, Kinga s-a înscris în programul „Iadul bucătarilor” știind că este as în bucătărie și atrasă de premiul impresionant de 80.000 de euro. Avea să constate că, pe tot parcursul emisiunii, trebuia să locuiască într-o hală, în care spațiile de locuit erau amenajate prin separarea cu panouri și erau deservite de numai trei băi, comune și acestea. Fiind ceva mai împlinită, trebuia să aibă mare grijă noaptea, pentru a nu se rostogoli din patul minuscul și
KINGA ŞI „IADUL BUCĂTARILOR” de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371778_a_373107]
-
civică, morală, ca pe lângă celelalte obligații pământene, prin pârghiile și mijloacele pe care le aveți la îndemână, de-a oferi și de-a crea condiții civilizate și avantajoase imediate, urgent, de care să se bucure creatorii; ateliere de creație din hale vechi (spații abandonate) sau construcții noi - finanțări, comenzi sociale, scutiri de impozite, de taxe și chirii, organizări expoziționale interne și internaționale și multe altele, inițiative care vor aduce mari și spectaculoase beneficii municipalității și județului. Am convingerea că aveți oameni
SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE PRIMARUL REALES AL MUNICIPIULUI ORADEA de CORNEL DURGHEU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375598_a_376927]
-
orădean și al Băilor Felix. Oradea spunea zilele trecute o expresivă personalitate italiană este centrul universului! Ei, nu este încântător?! E nevoie de spații pentru Galerii de artă, diverse facilități, condiții normale de muncă pentru creatori, șantiere de lucru în halele unor foste întreprinderi de stat sau militare, ș.a. Rezultatele inițiativei pot fi imediate sau în timp optim, dar oricând sunt binevenite! Iată idea unui proict finanțat din fonduri locale și europene de invidiat. Nu bordurile stau la baza cultivării și
SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE PRIMARUL REALES AL MUNICIPIULUI ORADEA de CORNEL DURGHEU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375598_a_376927]
-
le-au pus omul l-al tău pas înfricoșat" (Moarte, tu îmi pari ...). "... Corpul nostru este un răvaș de drum al pulberei..." (Avatarii Faraonului Tlà) 2. Motivul cronotopului analizat de studiul nostru (munte piramidă, cetate, ruine, pulbere) nu coboară în "halele" subpământene, unde G. Călinescu plasează imagini ținând de "necroerotică". Dar varietatea acestei "imaginații dinamice" (după o formulă a lui G. Bachelard) păstrată pe "coaja" lutului e relevabilă la orice pas: "De-al meu propriu cânt mistuit mă mântui" spune un
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
rănit; În sus, în dreapta, -n stânga lanurile de stele Dispar. El cade, -un astru in haos azvârlit." (Povestea magului ...) Detaliul trădează o "gândire arhitectonică" dedaliană: de la abside care par sprijinite doar pe aer "stânce arcuite în gigantice portale", "înalte albastre hale" -, colonade și ferestre sculptate în "stânce" ("bolte săpate-n granit"), dar adesea sunt doar cadre goale "de cugetări castele" prin care hăuie vidul, precum în viziunile lui Piranesi. Schelăriile cosmice par linii desene Nazca, borne ale unor vechi rute saturniene
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
stâlp) în Marele Tot al Cosmosului: "Ducii-s nalți ca brazi de munte, tari ca și săpați din stâncă". E o liturghie a pietrei, o liturghie neagră a sfârșitului Daciei. Cromatica negrului e sfâșiată de "roșii torți", stâlpii sunt "suri", halele și noaptea-neagră, de smoală. Detaliul sălilor cetății are plastica de pe scutul lui Ahile: lăncile și arcurile sunt "răzimate / De păreți", armurile "albe și curate" sunt atârnate de columne, cupele din care beau ducii sunt din "țeste de dușman" lucrate ("maestru
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cel natural, este mult mai vătămător pentru sănătate. Zgomotul se caracterizează prin intensitate, durată și frecvență. În mod practic, se consideră ca limită de suportabilitate pentru om, 65 dB. În general, cele mai înalte niveluri de zgomote se întâlnesc în halele industriale, dar această problemă este de resortul specific al protecției muncii, care impune anumite limite pentru intensitatea zgomotului și recomandă utilizarea de căști sau bușoane antifonice. În marile orașe, sursele de zgomot sunt reprezentate de transporturi. În acest sens, zgomotul
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3158]
-
oglinzi, lame, hazeaici, tuciurii, doamne, domni, Doamne, ce de domni!, murături, proteze, ciacîri, cîini (vorba unuia, pe-un zid: jos cîinii!, vorba altuia, pe același zid: sus pisicile!) Și toate astea-s numai aici, în Lăpușneanu, dar mai e și Hala, mai e și Unirea, Piața Unirii, Nicolina, Podu Roș, Păcurari, Talciocul, Ciurchi, Frumoasa, Tîrgu Frumos, Bacău, Buzău, Rîmnicu-Sărat, București. Poporime, nu glumă! Și, numai la secția de votare unde am stat de Duminica Orbului la coadă ca-n vremuri, nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tot felul, turnătoria, dezinformarea etc. Materie în cele două băi, destinate curățeniei trupului, trupul mandarinului (ultimul, de fapt, o mandarină, cu nume suav, Ghițulică), aflînd ipochimenii, peste noapte, noaptea comunismului, că mens sana in corpore sano. Vă amintiți? Se numea Hala de pește. Și era teribil de aparte ca arhitectură. Dar mirosea a pește și tovarășa Ghițulică făcea alergie la hamsii. Și a fost rasă. Hala Acum, pe locul ei se-nalță un mastodont. Frumos. Dar nu i se putea găsi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ipochimenii, peste noapte, noaptea comunismului, că mens sana in corpore sano. Vă amintiți? Se numea Hala de pește. Și era teribil de aparte ca arhitectură. Dar mirosea a pește și tovarășa Ghițulică făcea alergie la hamsii. Și a fost rasă. Hala Acum, pe locul ei se-nalță un mastodont. Frumos. Dar nu i se putea găsi un loc alături, ca să nu fie sacrificată clădirea veche, cu aerul ei cochet-oriental? Nu. Mentalitatea parvenită de a distruge ce e vechi și a pune
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cuvîntul lui Câmpeanu așternea liniștea peste sală. Dacă le era frică de cineva moștenitorilor întru spirit ai lui Ceaușescu, ăsta era desantul occidental, cu topica lui interbelică, atît de spăimos sunătoare vechilor urechiști. Mă vedeam cu unul din ăștia pe la Hală și simțeam cum, provocîndu-l cu subiectul Câmpeanu, își pipăia reflex buzunarul de la spate. Ceilalți doi îi binedispuneau strașnic pe noii călușari scorniceșteni. Fiecare în felul lui. Lăzărescu, enciclopedie ambulantă, reușea să-i țină atenți pe tropăitori chiar dacă, sau tocmai, le
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nici ele cruțate de furia cretină a artificierilor: chiar cei ce-și vindeau marfa (și ei cu fes, bineînțeles) se "amuzau" făcînd să explodeze petarda în coasta cumpărătorului; petardele explodau nu numai afară, la tarabe, ci, dement, în chiar incinta Halei, nici unul dintre administratori neridicîndu-se din fotoliu, să intervină - au fost aruncate petarde de pe blocuri, de la ferestre, cu evidenta intenție de a nimeri capete de trecători - etc. etc. (Ce simplă ar fi fost, preventiv, amendarea neiertătoare a celor care comercializează aceste
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
străinătății grimasa disprețuitoare și compătimitoare, dar și consoartei dictatorului, asemuind, ciocoiește, fojgăiala mizerabilă din fața dughenelor goale cu cea a sobolilor: ia, uite, Nicule, au ieșit șobolanii... A dispărut această sete masochistă de a sta la coadă? De cîtva timp, în preajma Halei, zilnic, în fața unei intrări de bloc, și-a făcut apariția o coadă ruptă bucățică cu surata ei din deceniile trecute. Ai zice, văzînd abnegația cu care se stă la ea, că ne aflăm nu în 2000, ci în 1950, 60
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că te miri cum de nu se sinucide. Dar sinuciderea oricum nu intră în vederile lui. Nu știe ce-i. Așa că, de ani și ani, zilnic, pe ger, pe arșiță, se strecoară ca o caradașcă lovită spre trotuarele din zona Halei, trece-ntîi pe la birtulețul vînăt din colț, își umple ploscuța cu ceva de culoarea mercurului, se rostogolește-napoi pe tortuar, s-așază, își socate din mînecă mîna ciungă o cioată fulgerată și cu ea sub bărbie, ca cel de la Hamangia, zace
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un ciocan, creierul meu" (Melville)... și conexiunea cronicarei C.: "Citatul poate echivala cu spor poetica lui Leonte". (E vorba de sculptorul Marius Leonte, n.n.) 11 ianuarie Nu frigul i-a astîmpărat pe improvizații propagandiști ce făceau spume la gură în Hală, în lumea pestriță a tarabelor. Unde era și pegra, și lumea curățică a tîrgului. Electoratul carevasăzică. Un an, dacă nu doi, energumeni congestici au spurcat, în cunoscutul argou al agitatorilor (și organizatorilor colectivi) Convenția și Președinția. Brusc, la gestul marelui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Un an, dacă nu doi, energumeni congestici au spurcat, în cunoscutul argou al agitatorilor (și organizatorilor colectivi) Convenția și Președinția. Brusc, la gestul marelui prestidigitator, toți au dispărut. Alegerile au fost cîștigate, gata, agitatorii nu mai aveau nici o treabă în Hală. Au redevenit șmenarii calificați pe care-i știam. A dispărut și coada grasă, cu zbîrciții ce făceau propagandă în colț, la "pîine la vatră". Ce pîine la vatră! Pretext. Au spurcat, au cîștigat. (Spurci și cîștigi!). Gata. Acasă. La telejurnal
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
În urma ei, pe zăpadă, o pată de sînge, lupul o miroase, o scurmă și-o aruncă-n cer. Ce mai vreau? Contact motor. 15 februarie Teribil îmi place să-i văz pe agitatorii ("voluntari") ai partidului cum lucrează (intermitent) în Hală, pe la tarabe. Au lucrat vreo doi ani zi de zi pentru alegeri. Au spurcat (Convenția și Președinția) și au cîștigat. Vorba aia: spurci și cîștigi! gata. Au dispărut. Credeam că pentru totdeauna. Da' de unde! Cînd partidu' a lansat campania cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
probabil, poartă permanent teza de doctorat) sandwich-uri și fursecuri. Vede că-l văd și precizează rapid: pentru pisici... pentru pisici. Arătîndu-mi V-ul lui passe-partout. Din Maternitate ies, cam pe la ora cinci, două gravide în capot și-o iau spre Hală. Îmi vine să le spun/ și chiar le spun: nu vă e rușine să ieșiți așa pe stradă? Culmea! Roșesc, dar își continuă drumul. Le mai zic o dată: nu vă e rușine? (cîtă naivitate! sigur că nu le e, că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în momentele de vîrf, cele hotărîte de partid a fi de vîrf. De pildă: alegerile succesive de după '89, conflictul iugoslav, dramaticele (pentru partid) alegeri din '96, iar recent, tragedia americană. Cu ce zel (ne-aducem aminte) lucrau agitatorii partidului în hală, printre tarabe, în preajma neașteptatului (pentru ei) crah al alegerilor din '96! În sacoșa cu vinete și castraveți, agitatorul îți strecura prin Trompa lui Eustachi și broșura cu ticăloșiile istorice ale țărăniștilor, cu "țapul" vînzător de țară etc. etc. Brusc, după
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în momentul ăsta incendiat de nenorocirea americană, trișeria dizgrațios-interesată a administrației criptocomuniste. Divulgînd strategia pasului mărunt și vătuit al pifanului cu petliță roșie (DEX: petliță, s.f., din rus.). Dacă vrei să-i afli tîlcul duplicitar, închide televizorul și ieși în Hală: vei descoperi acolo cum se face cu ochiul. Nu polifonia prezidențial-primministerială, cu difuzoare către un Occident agresat, dar ritos asigurat de adeziuni... de facto, ci bolboroseala resentimentară a tarabagiilor și clienților lor împotriva lumii civilizate. Partidul. Masa votantă. Căreia i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pildă, cele în care unsul guvernului în județ transmite, invariabil, salutul de sus, cu prilejul... De altfel, greul personaj pare a se fi născut doar pentru asta. Iar dacă salutul se face la microfon, e parcă ne-am afla în hala cazangeriei din fosta cetate revoluționară a Nicolinei. În cazul de față, măcar știm cu cine avem de-a face: bubuitorul personaj nu-și ascunde apartenența. E cumva mai delicată poziția altui corpolent local, care și el, de fiecare dată, de la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mă privește și personal. Ivindu-se, cu borsalina lui hirsută, în pag. 249, pictorului Val Gheorghiu i se recunoaște performanța de a bîntui nocturn după crypto-iubitele lui: "butica din Lăpușneanu, mirosind a Vanderbilt, atașanta terasă Onyx, toneta de sticlă-nud de la Hală, mignona măsuță excentrică de la barul Ad-hoc, devoranta Europizza". Iar diagnosticul: "Val e mai intim cu o clădire decît cu o femeie", îmi răvășește de-a dreptul autobiografia. "Biblia ne povestește de Samson cum că muierea/ Cînd dormea, tăindu-i părul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Păi, cam așa era. Da, dar de-atunci au trecut, ăhă, doișpe ani și mai bine... Și ce-i cu asta? Încă una și mă duc. Că doar nu dau turcii. Ies din atelier, să-mi fac mici cumpărături la Hală. În bar, televizorul transmite meciul Brazilia - Turcia. La mese, în fața unor cappucinuri, băieți de băieți (semănînd ruptă-bucățică cu cei cu picamerele). Cer un cappucino și m-așez între ei. Dau gol turcii și îmi închipui că reala mea indispoziție (totuși
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ani, pe Heine (Călătorie în Harz, parcă...) nu a pălit. Dimpotrivă. Oriunde intri, imediatul "Bonjour, monsieur" îți surprinde urechea. Mult prea estică (și care, vai, cîndva, la noi, nu era atît de estică!). La întoarcere, sînt convins, voi intra în Hală și voi clama, interbelic, din ușă: "Bonjour, doamnelor și domnilor!" Reacția mi-o asum de pe-acum (chiar cu riscul Socolei...). De la Paris la Tours, oprire inevitabilă la Barbizon. Templul natural al oficierii modernismului prim. Abundența sălbatică a vegetalului, la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu nonșalanță lipite lucrărilor. Ce asocieri de substanță, pictură-titlu, ar fi putut opera în cazul compoziției lui Catargi, în care spațiul imens al unei cazangerii era doar pretextul desfășurării excepționalelor sale potențe compoziționale și coloristice? Volutele ample ale pieselor din hală, ținute în roșurile, ocrurile și brunurile coapte, aparținînd exclusiv maestrului, se instituiau, compozițional, într-o dispunere cvasiabstractă, de o frumusețe atemporală. Puteau servi Oțelarii lui Baba, cu aplombul lor marcat naturalist, intențiilor propagandei? "1907", al aceluiași, putea servi, prin modelarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]