1,981 matches
-
corect. —E clar că tu n-ai de gând să-mi spui de ce exact a fost vina ta, a tunat Adam, dar poți să fii foarte sigură că nu a fost vina ta. De ce îl lași să te manipuleze în halul ăsta? Ai dreptate să mă întrebi asta, m-am gândit. Așa era. De ce îi permiteam lui James să mă manipuleze în halul ăla? A, da, mi-am adus aminte. Pentru că odată a fost așa de bine! Din cauza asta merită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
poți să fii foarte sigură că nu a fost vina ta. De ce îl lași să te manipuleze în halul ăsta? Ai dreptate să mă întrebi asta, m-am gândit. Așa era. De ce îi permiteam lui James să mă manipuleze în halul ăla? A, da, mi-am adus aminte. Pentru că odată a fost așa de bine! Din cauza asta merită să mai încercăm o dată, i-am spus lui Adam. Dar chiar și pentru mine, răspunsul ăsta suna neconvingător și lipsit de sinceritate. —Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
voi doi v-ați rezolvat problema asta nenorocită. Tot ce pot să-ți spus e jos pălăria în fața ta pentru faptul că l-ai iertat. Trebuie să fi fost îngrozitor pentru tine. Dar presupun că atunci când ai văzut în ce hal era - cam ca un zombi, nu? -, ai înțeles ce rău îi pare. Simțeam că nedumerirea îmi splălase creierul. Ce se întâmpla? George își bătea joc de mine? Nu eram sigură că asta era situația. George chiar părea sincer. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
motiv ar fi avut să mă mintă în legătură cu chestia asta. Și avusesem sentimentul că încercase să-mi demonstreze că era mai deștept ca mine - ei, adică mai deștept în sensul care îl avantaja pe el - spunându-mi că fusesem în halul ăsta. Lui James nu i-a plăcut încrederea mea în mine. I-a fost teamă de asta. Așa că, într-un mod absolut cinic și plin de răutate, s-a decis să mă sape, ca să ajung dependentă de el. Ce ticălos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de Apoi care prinsese viață. Sau semăna cu ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice. Oameni de toate naționalitățile, îmbrăcați în tot felul de haine exotice, treceau grăbiți pe lângă mine, discutând în toate limbile pământului. De ce se grăbea toată lumea într-un asemenea hal? Iar zgomotul era asurzitor. Prin megafoane se auzeau tot felul de anunțuri. Băieței pierduți. Bărbați pierduți. Bagaje scumpe pierdute. Răbdare pierdută. Oameni care-și pierduseră cumpătul. Oameni care-și pierduseră o doagă. Spuneți voi ceva, orice vă trece prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
convinge. Cum nu convinge nici Anda Onesa În Duios Anastasia trecea prin 1982, film extrem de dificil de urmărit pînă la capăt, deși Tatos a fost un regizor important. Plictisește din primul sfert de oră. Totuși, nu o face În asemenea hal precum Arșița lui David Beaird, dramă SUA/ Anglia, cu Faye Dunaway În chip de curvă și Denholm Elliott plus James Earl Jones În chip de inutili dar iritanți. Arșița-i pentru mine o premieră: n-am văzut În viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Simon & Garfunkel uzat și nimic nu se-nvîrtea În afară de platanul pick-upului, lumea Încremenise ca femeia din nișă, din marmură, la cimitirul lumii. Ai trăit clipele astea, ar fi cazul să te scoli. Dar cum să te scoli cînd vezi că nici Hal Ashby nu-i trecut prin vreun dicționar, nici măcar În ăla cu poze, deși În ’79 a mai făcut un film, senzațional, pe care indivizi dubioși ce ne strică ochii cu subtitrarea și schimbarea titlurilor l-au botezat Un grădinar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
șina de tramvai a acestui gen de erou, și monstrul de aici are o minte sclipitoare și e tobă de carte teologică, teozofică, filozofică, grea (prost lucru: spectatorul mic poate trage concluzia nu Întru totul eronată că uite-n ce hal ajungi dacă citești). Ce face asasinul cult În serie din Seven: o trimitere directă la cele șapte păcate biblice, curățînd lumea de păcătoșii respectivi pe care-i omoară Într-un chip potrivit fiecăruia. Pe un om gras, pentru că e gras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Într-o bancă, el s-a dus la catedră, și-a ridicat ochelarii pe frunte și ne-a Întrebat pe-un ton sever de ce nu facem nimic pentru nenorociții din aceeași categorie de la noi, a văzut la televizor În ce hal trăiesc, și doar sîntem medici, la care m-au apucat dracii și l-am Întrebat dacă a văzut și cum trăiesc medicii români, fiindcă tot a adus vorba, În ce căcat de villages, dacă a urmărit la televizorul lui Panasonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
voi avea posibilitatea - tehnică - să le mai recuperez vreodată, stau undeva într-o pungă. Acolo (în pungă!) e Dănduș dormind, răsfoind cărticele, desenând flori până la cer și soare până-n pământ, și cântând la pian la concurs (imaginea tremură în ultimul hal, ca mâna mea care ține aparatul) și la serbările de la Madame și de la Misses, și întinsă pe iarbă, printre nu-mă-uita și păpădii, și râzînd printre valuri, și coborând pe tobogan, și cântând lângă bradul de Crăciun, și în tutu-ul
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
TIPUL CELĂLALT M-A OBLIGAT SĂ O FAC CU ALȚII“. EXLEY EXLEY EXLEY EXLEY EXLEY EXLEY EXLEY... *** Cazierul lui Cindy Păcătoasa. Ca locuri unde-și ducea veacul erau Înșirate patru baruri-bordel. Mai Întîi apartamentul ei - nici urmă de Cindy. La Hal’s Nest, la Moonmist Lounge, la Firefly Room, la Cinnabar, pe Roosevelt - tot nici urmă de Cindy. Un vechi clișeu al polițailor de la Moravuri: tîrfele se adună la Tiny Naylor’s Drive-in, unde chelnerițele pe role le vînd ponturi. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ăsta, ca Heifetz cînd cîntă la vioară, și e la fel de mare-n sulă ca Johnny Stompanato gata de acțiune.“ Cohen sări trei metri În sus. — Nu, nu, nu! Nici un om de pe Pămînt nu e capabil să mi-o tragă În halul ăsta! Exley apăsă butoanele. Start: „Lana aia trebuie că are-o bijboacă fină...“ Stop, start. Un joc de cărți, apa trasă la budă. Mickey izbi În sicriu. — Bine! Vă cred! Jack: — Acum știi de ce Davey nu te lăsa să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
timp în picioare, se apropie de bibliotecă, se răzgândește, vine spre ea și se așază pe un taburet care sâsâie sub greutatea lui. „Ce dracu’ am să fac acum?“, îi mai zice. „Întâi să-ți revii. Nu vezi în ce hal ești?“ „Lasă asta, dă-le-ncolo de frisoane, n-o să mor.“ „Bea-ți măcar ceaiul ăla, s-o mai fi răcit, nu l-am făcut degeaba. Nu vezi că tremuri de oboseală și surescitare? Te-ai văzut cum arăți?“ „Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
țigările una după alta, buzele îi erau arse. În câteva săptămâni avea să slăbească, arăta ca o umbră care se prelingea, dreaptă și mândră, printre ceilalți. Nu-l mai văzusem nicicând în cei douăzeci și cinci de ani de când îl știu în halul acesta. Refuza să mai învețe pentru examenele care începuseră, dar se ducea cu încăpățânare la fiecare dintre ele. Nu discuta cu nimeni altcineva decât cu Petru Rezuș, despre lucruri care n-aveau nici o legătură cu antropologia filosofică sau istoria logicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fizică absolută. Uniunea sexuală dintre ei ar fi fost la fel de imposibilă cum fusese recent și pentru curcanii diformi pe care soția lui era silită acum să-i înmulțească prin inseminare artificială: pieptul lor producător de carne fusese mărit în așa hal de-a lungul anilor prin injectări de chimicale și împerecheri selective, încât organele lor sexuale nici măcar nu mai puteau să intre în contact. De ce nu își ura George soția? Oare pentru că îl îmbogățise (pecuniar) dincolo de cele mai fantastice așteptări? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
face moarte de om. Și acum, ascultă mesajele de pe robot. Dacă a sunat cumva, suntem terminate. Tu ești terminată. Îmii venea să mă târăsc Înlăuntrul calculatorului meu iMac și să mor. Cum putusem s-o dau În bară În așa hal chiar În prima săptămână? Miranda nu venise Încă la birou, iar eu o și dezamăgisem. Și ce dacă mi-era foame? Asta putea să aștepte. Oameni cu adevărat marcanți se străduiau să realizeze lucruri importante aici, oameni care depindeau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
c-am dat-o rău de tot În bară, am zis, acceptând recunoscătoare farfuria. Pe chestia asta s-ar putea să fiu concediată. — O, scumpo, tu Întotdeauna spui așa. N-o să te concedieze. Nici n-a văzut Încă În ce hal muncești. Cel puțin, sper că n-o să te concedieze - ai cel mai mișto loc de muncă din lume! I-am aruncat o privire Încărcată de suspiciune și m-am străduit să-mi păstrez calmul. — Vorbesc serios, zău, a continuat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Da, chiar așa. Voi intra În birou În pas de defilare și Îmi voi da demisia. În fond, ca ce chestie să Înghit rahatul ăsta din partea ei? Ce anume Îi dădea ei dreptul să-mi vorbească - să vorbească oricui - În halul ăsta? Poziția? Puterea? Prestigiul? Afurisitele de țoale Prada? Unde, În tot universul ăsta, un asemenea comportament putea fi considerat acceptabil? Chitanța pe care trebuia să o semnez zilnic pentru ca prânzul de nouăzeci și cinci de dolari să fie inclus În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ea, pur și simplu așa e ea. Am dat din cap și am Înțeles, dar nu puteam deloc să accept așa ceva. Nu lucrasem niciodată În altă parte până atunci, dar nu puteam crede că peste tot șefii se poartă În halul ăsta. Sau așa se purtau toți? Am pus sacoșa cu mâncare pe biroul meu și am Început preparativele. Am scos cu mâinile goale toată mâncarea din cutiile, Închise ermetic pentru a o păstra caldă, și am aranjat-o (stilat, speram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Mai bine udă fleașcă decât plină de vomă. Era atât de beată că nici n-a observat. A trebuit să duc ceva muncă de lămurire ca să conving un taximetrist să mă lase să urc cu Lily, care arăta În asemenea hal, dar i-am promis un bacșiș gras peste ceea ce avea În mod sigur să se ridice oricum la o sumă considerabilă. Doar mergeam din Lower East Side până la capătul Upper West, iar eu Îmi făceam deja socotelile cum voi putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ore dacă aș fi purtat imprimate pe un tricou cuvintele astea, sau dacă mi le tatuam direct pe frunte. Mi se cerea Întruna să asigur diverse angajate ale revistei Runway că nu erau grase. — Doamne sfinte, ai văzut În ce hal arată burdihanul meu În ultima vreme? Sunt ca Împuțitul ăla de magazin Firestone, cu cauciucuri de rezervă peste tot. Sunt uriașă! Grăsimea era ceva care se afla În mințile tuturor, chiar dacă nu și pe trupurile lor. Emily se jura că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu m‑ai sunat? — O, Andy, nu mai contează. Zău că n‑a fost așa de rău, vorbesc serios. Nu‑mi vine să cred ce proastă am fost și, crede‑mă, n‑am de gând să mă mai Îmbăt În halul ăsta. Nu merită. — De ce? De ce nu m‑ai sunat? Am fost acasă toată noaptea. — N‑are importanță, zău. N‑am sunat pentru că m‑am gândit că ori ești la muncă, ori ești foarte obosită și nu am vrut să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mi faci legătura la 03.55.23.56.67.89. Imediat. Sau e cumva prea dificil? Emily clătina Încet din cap, parcă nevenindu‑i să creadă, și a mototolit hârtia cu numărul de telefon pe care ne chinuisem În așa hal să Îl obținem. Nu, nu, Miranda, bineînțeles că nu e prea dificil. Îți fac imediat legătura. Așteaptă, te rog, o secundă. Am apăsat butonul „conference“, am format numărul, am auzit vocea unui bărbat mai În vârstă zbierând un „Alo“, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Biroul Mirandei Priestly. — Emily! Stau Într‑o ploaie torențială pe Rue de Rivoli și șoferul meu a dispărut. A dispărut! Mă Înțelegi? A dispărut! Găsește‑l imediat! Era de‑a dreptul isterică și o auzeam pentru prima oară vorbind În halul ăsta și nu m‑ar fi surprins să aflu că e și ultima oară. — Miranda, așteaptă o clipă. Am numărul lui chiar aici. Mi‑am Întors privirile spre biroul meu În căutarea itinerarului pe care Îl pusesem acolo cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mai În amănunt de chestia asta și să iau În considerare și posibilitatea ca Miranda să fie mai isteață ca toți ceilalți și să‑și fi creat În mod deliberat o imagine atât de agresivă, care speria literalmente În așa hal oamenii, Încât Îi făcea să rămână slăbănogi. — Doamnelor, doamnelor, doamnelor! Ridicați‑vă căpșoarele de pe birouri! Vă Închipuiți ce s‑ar Întâmpla dacă v‑ar vedea Miranda În clipa asta? N‑ar fi peste măsură de fericită! a fredonat James din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]