3,185 matches
-
al Unthank-ului Mare. Nu înseamnă absolut nimic - eu voi rămîne șeful executivului - dar o să te afli printre oameni cu titluri, și un titlu te ajută să-i impresionezi pe ceilalți. Lanark își trase pe el vechea haină ca pe un halat, își vîrî picioarele în pantofii plini de noroi și îl urmă pe Sludden pînă în sacristie. Inima lui era sfîșiată între iubirea profundă și tristă pentru Sandy și iubirea palpitantă față de propria lui importanță ca primar și delegat. Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Inima lui era sfîșiată între iubirea profundă și tristă pentru Sandy și iubirea palpitantă față de propria lui importanță ca primar și delegat. Nimic nu putea întrerupe colocviul dintre aceste două iubiri. îl aștepta o baie caldă, apoi rămase într-un halat, în timp ce Jack îl bărbieri și-i aranjă părul, iar Frankie îi făcu manichiura. Se îmbrăcă în lenjeria nouă și curată, șosete, cămașă, o cravată albastru-închis, și un costum cu vestă din tweed gri-deschis, și pantofi negri minunat lustruiți; apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
limba pînă la urmă? — Se înclină spitalul? — Dacă ar fi numai asta, am rîde. La mese li se servea mazăre, și asta îl mulțumea, deși nu-și putea aminti de ce. Doctorul era un ins grăbit, melancolic, nebărbierit, îmbrăcat într-un halat murdar. — Ai vreun prieten, bătrîne? îl întrebă el. — Pe vremuri aveam. — Unde putem lua legătura cu ei? — Umblau pe la catedrală. — Ai făcut parte din gașca lui Smollet? — L-am cunoscut pe Ritchie-Smollet și pe Sludden. Ar fi bine să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
adevăr nu existau paznici. Se întrebă dacă nu cumva voia numai să-l ademenească. Găsi mai multe costume în garderoba dormitorului și tocmai își alesese unul dintr-o stofă întunecată metalizată când auzi deschizându-se ușa. Îmbrăcă în grabă un halat și trecu în living. Patricia Hardie încuie ușa pe care Crang o desemnase drept intrarea din spate. Se întoarse cu o piruetă elegantă și se apropie de el: ― Prostule, îi zise ea fără menajamente. De ce-ai fugit imediat cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
X! ― pronunță el, cu voce tare. 35 Chipul meu e chipul lui Trupul piere, eu nu mor Impunându-i timpului Amintirea urmelor Lăsate ici, colo, pe cărare peste uitare. T II Bătrânul tuși cavernos, contractându-se de durere. Mișcarea făcu halatul zdrențuit să alunece și-i dezgoli pieptul carbonizat. În coasta dreaptă, destul de sus, se căsca o gaură mare cât pumnul. Cheaguri groase de sânge atârnau din rană. ― E-n regulă ― articulă el cu dificultate. Cu excepția cazurilor când tușesc, aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
o expresie de satisfacție sardonică. Dictatorul se ridică și ieși de acolo punând piciorul pe dalele de oglinzi. Cu un surâs lejer, Enro, remarcabil prin musculatura sa, așteptă ca femeile să-i învelească trupul șiroind de apă cu un imens halat. După ce i-l luară, ele îl șterseră cu prosoape, cu mișcări viguroase. În final un halat de cameră, de culoarea părului său de foc îi fu prezentat. Îl îmbrăcă și" vorbi din nou, zâmbind mereu. - Îmi place să fiu îmbăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de oglinzi. Cu un surâs lejer, Enro, remarcabil prin musculatura sa, așteptă ca femeile să-i învelească trupul șiroind de apă cu un imens halat. După ce i-l luară, ele îl șterseră cu prosoape, cu mișcări viguroase. În final un halat de cameră, de culoarea părului său de foc îi fu prezentat. Îl îmbrăcă și" vorbi din nou, zâmbind mereu. - Îmi place să fiu îmbăiat de către femei. Ele au o blândețe care-mi destinde spiritul. Gosseyn nu spuse nimic. Remarca lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
adevăr nu existau paznici. Se întrebă dacă nu cumva voia numai să-l ademenească. Găsi mai multe costume în garderoba dormitorului și tocmai își alesese unul dintr-o stofă întunecată metalizată când auzi deschizându-se ușa. Îmbrăcă în grabă un halat și trecu în living. Patricia Hardie încuie ușa pe care Crang o desemnase drept intrarea din spate. Se întoarse cu o piruetă elegantă și se apropie de el: ― Prostule, îi zise ea fără menajamente. De ce-ai fugit imediat cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
X! ― pronunță el, cu voce tare. 35 Chipul meu e chipul lui Trupul piere, eu nu mor Impunându-i timpului Amintirea urmelor Lăsate ici, colo, pe cărare peste uitare. T II Bătrânul tuși cavernos, contractându-se de durere. Mișcarea făcu halatul zdrențuit să alunece și-i dezgoli pieptul carbonizat. În coasta dreaptă, destul de sus, se căsca o gaură mare cât pumnul. Cheaguri groase de sânge atârnau din rană. ― E-n regulă ― articulă el cu dificultate. Cu excepția cazurilor când tușesc, aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
băi de la clasa I, ceea ce-l făcu pe băieș să se congestioneze la față. Oricum era foarte cald înăuntru, o bucurie pentru cei care veneau din frigul de-afară. Moldoveanul se temu să nu-l lovească șlogul pe omul în halat alb, acum nu era deloc de dorit o asemenea întâmplare, dar nu, în câteva clipe lucrurile reintrară în normal, așa că se duse să-și facă baia, dar nu la clasa a doua, ci la lux. Zăbovi înăuntru aproape o oră
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ar fi fost. Costache a gemut de parcă-l durea, ceea ce nu făcea prea des în fața altora. Fără să răspundă, a rotit butonul ascuns chiar sub abajurul lămpii de pe noptieră și ciuperca de lumină i-a învăluit fața buimacă. A cerut halatul și a ieșit așa, ciufulit, mirosind a băutură și încruntat. Abia când a văzut-o, și-a dat seama cine e doamna avocat Movileanu: cuconița plină de nuri și migrene din strada Teilor, cea pe care o-nșela bărbatul. Ea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
verde de catifea și a înroșit-o în piețe, la Universitatea Azad și în intersecția Enghelab, Sonia a continuat să croiască și să facă Islamul să devină la modă. A tăiat prosoape și scutece, rochii de seară și de petrecere, halate de baie. Darmet garm! Mashala Mordaneh Iran! Totul verde, dar nu ca să rămână la culoarea victorioasă și de revoltă a lui Moussavi, ci verde islamic, al imamului Hossein. Apoi i s-au cerut uniforme, accesorii de sport și ea a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
tânăra nou-venită se încăierară din ochi, de cum se priviră. Eu sunt Shahla Jahed, m-ați plătit ca infirmieră. — Mda... doctorii ăștia de la spital s- au gândit că aici o fi vreun salon pentru prezentare de modă! Ți-ai adus și halatul? O măsură de la nodul șalului de pe cap pân’ la vârful unghiilor. — Sigur, doamnă! — Nasser doarme încă, dar nu pierde timpul! Să fierbi niște ceai și să pasăm morcov pentru sugari! În halatul ei de spital, Shahla era din nou fata
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pentru prezentare de modă! Ți-ai adus și halatul? O măsură de la nodul șalului de pe cap pân’ la vârful unghiilor. — Sigur, doamnă! — Nasser doarme încă, dar nu pierde timpul! Să fierbi niște ceai și să pasăm morcov pentru sugari! În halatul ei de spital, Shahla era din nou fata bună la toate. La acest episod al mărturisirii, deținuta tuși și ceru să fumeze. Ghazal se mișcă și ea, fiindcă amorțise, și își trase scaunul mai în spate. Se afla într-o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
legenda vie a stadioanelor își făceau ochi dulci: — Stătea ore întregi singură în cameră cu Aga Khani, îi schimba pansamentele și îi masa umerii, noi toți am văzut. — Nu o dată Laleh Khanum ar fi aruncat-o pe scări! Își punea halatul de la spital, dar era parfumată și avea grijă întotdeauna ca russari-ul să îi alunece și să îi vedem coafura! La rândul ei, Shahla își amintea despre asta cu inima fremătând. I-o spusese și lui Ghazal, ca unei prietene: — Nasser
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
uită la ceas: "Mai am o oră..." Se opri în prag. Oamenii adormiseră răpuși de oboseală. Melania Lupu surâdea până și în somn, Valerica Scurtu crispată, cu bărbia înfiptă în piept, Grigore Popa gemea. Degetele încîrligate rămăseseră înfipte în poalele halatului vătuit. Sculptorul dormea adânc. Somn tânăr, destins, cu mâinile și picioarele împrăștiate, alungând, nesuportând odihna unui al doilea în același pat. Panaitescu sforăia. Îi alunecase capul peste marginea fotoliului. Mărul lui Adam se zbătea viu, ca un animal mic prins
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tipesă. Poate să vă confirme și Melania Lupu. La un moment dat, a început un scandal crâncen. Țipau amândoi ca din gură de șarpe. ― De ce? întrebă amuzat Cristescu. Agenda bătrânului îl fascina. Popa o închise și o puse în buzunarul halatului. ― Individa rezistase la toate probele. N-au impresionat-o nici toporul, nici mobila făcută ferfeniță. Și atunci animalul i-a cerut banii. Fiți atent! Banii pentru ceea ce consumase la restaurant. Atât și atât friptura, atât vinul. I-a pretins până
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tinerilor (fetele să umble cu părul strâns, sub fileu și în uniformă ca liceenele de prin anii '20, '30), se declara categoric împotriva învățămîntului mixt. Cristescu puse carnetul pe masă. Popa îl recuperă cu satisfacție, ascunzîndu-l repede, undeva în poalele halatului. Își trase broboada pe umeri și spuse umezindu-și buzele: ― Bănuiesc... Da... Bănuiesc că nu v-a făcut o impresie prea bună. Puteam să nu-l vi-l dau... Cristescu îi aruncă o privire întrebătoare și celălalt reluă. ― Da, puteam
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lăcrămioare, miozotis, petunii, toate culorile de trandafiri pictate corect și în mod evident de aceeași mână. Pe bufet, strălucea stins, plin de praf, un Cupidon mare, din porțelan, călare pe un melc cu cochilia de aur. Marin Vâlcu apăru în halat. Avea barba nerasă și o expresie arogantă a gurii. Ochii însă priveau blând, fără ostilitate, poate puțin surprinși. ― În ce chestiune... Cristescu îi arătă legitimația. Celălalt se uită superficial și îi împinse un scaun. Se așeză și el trecîndu-și mâna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ca să iasă din încurcătură. Dar n-am contrazis-o. Învățasem, în împrejurări foarte pedagogice, să nu-i contrazic pe cei ce reprezentau autoritatea și să nu intru în conflict cu nimeni îmbrăcat în uniformă, chiar dacă era vorba doar de un halat alb. Când un doctor îmi da o rețetă, o băgam în buzunar, prefăcîndu-mă că voi înghiți ce mi se recomanda să înghit. Cu atât mai mult n-avea rost s-o înfrunt pe Moașa; ea se ocupa de administrația azilului
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zgârcite, mici, și acoperișul de tablă vopsită în roșu putred. Câteva trepte de piatră suiau spre singura intrare. La capătul lor, imediat la stânga, se afla ghereta portarului, din fața căreia pornea un coridor întunecos. O femeie tânără, înaltă, strânsă într-un halat alb, a trecut pe lângă mine, lăsând în urmă o dâră de parfum ― țin minte asta fiindcă Laura avea parfumuri fine, curioase într-un azil ― dar n-am apucat să-i văd fața. Câțiva bătrâni se plimbau sau stăteau pe trepte
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lăsând în urmă o dâră de parfum ― țin minte asta fiindcă Laura avea parfumuri fine, curioase într-un azil ― dar n-am apucat să-i văd fața. Câțiva bătrâni se plimbau sau stăteau pe trepte la soare. Toți îmbrăcați în halate vișinii, uzate, decolorate de prea mult spălat. Un câine, pripășit probabil, jigărit ca vai de el, alb și cu o pată neagră între urechi, moțăia lipit de trepte, scheunând când îl lovea cineva cu piciorul. Nimeni nu se sinchisea de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sosirea mea și să mă lungesc pe un pat. Am rătăcit însă vreo oră fără să nimeresc birourile administrației, timp în care prin fața mea a defilat un șir nesfârșit de uși vopsite în alb murdar, identice. Întâlneam bătrâni, înfășurați în halatele lor vișinii și uzate, îi rugam să mă lămurească încotro s-o apuc, unii îmi arătau direcția cu mâna, alții nu-mi răspundeau, și eram gata să revin la portar, să recunosc că nu mă descurcasem, când un infirmier lung
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
chip de înger, la care numai ochii sumbri te nelinișteau. Femeia grasă, cu părul puternic oxigenat, era Moașa. Arhivarul stătea în spatele ei, respectuos și tăcut. Blondă, masivă, cu buzele violent rujate, ca niște lipitori roșii, cu sânii mari, umflîndu-i provocator halatul, Moașa mă cântărea fără menajamente din priviri. În mod ciudat, nu părea foarte încîntată de venirea mea. Nici nu m-a invitat să iau loc. Mi-a întins o cheie, explicîndu-mi pe același ton autoritar că urma să discutăm mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fiind de obicei discretă, și n-aș putea spune mai nimic despre ei. Când încerc să le reconstitui figurile, abia reușesc să-mi amintesc câte un amănunt: un tic, o privire, o voce. În rest, nu mai văd decât aceleași halate de un vișiniu spălăcit de care mă izbeam în fiecare zi. Am cunoscut mai bine numai un grup de bătrâni care, pe fundalul tăcerii celorlalți, umpleau scena cu bârfelile și curiozitățile lor. Ei constituiau, ca să zic așa, viața vizibilă a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]