1,541 matches
-
cu groaza în spate nu sunt singurele din Amintiri... În a doua mare scenă de urmărire, dorința urmăritorului (a urmăritoarei, mătușa Mărioara) de a-l prinde pe urmărit atinge aproape nebunia. Partea a doua a Amintirilor... mai cuprinde o goană halucinantă. În cazul acesteia, urmăritor nu e nimeni, dar poate fi oricine l-ar vedea pe „coșcogeme coblizan” fugind acasă gol-pușcă de la baltă, de unde hainele îi fuseseră confiscate de mama: „și așa fugeam de tare pe prund, că săreau petrele, pe
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
care se reduce adesea la un joc de repetiții și dedublări: nu există revelație sau schimbare, „trecerea” e de fapt încremenire, „eu” și „celălalt” sunt totuna, șiruri de indivizi sau evenimente identice se substituie periodic într-un joc fără sens. Halucinantul Câmp negru, scris într-un registru dublu, amestec de oralitate și oracular, de aparent derizoriu și intens simbolism, este un poem paradigmatic despre trecerea spre nicăieri, adică în moartea percepută ca vid, ca moarte-în-moarte (aceeași percepție apare mai târziu la
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
viziuni patetice, romantice. În Domnul Vucea și Bursierul transpar amintiri dintr-o copilărie marcată de umilință și renunțare la iluzii, ca rod al brutalei întâlniri cu realitatea grosieră, promiscuă a școlii și internatului. Eroul din Trubadurul are o existență tragică, halucinantă. Cu sensibilitatea lui maladivă, el este incapabil să dea un sens lumii în care se zbate și se întoarce în delir spre amintiri, cufundându-se într-o trăire voluptuos onirică. Cu mai accentuate note morbide, eroul din Liniște apare tulburat
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
Balzac, Hagi-Tudose se individualizează printr-un tragism ce covârșește latura comică. Acest găitănar de mahala, fost băiat de prăvălie, care își adunase cu frenezie tăcută aurul, lipsindu-se de orice altă bucurie, își trăiește clipele din urmă într-o tensiune halucinantă, înspăimântat la gândul că averea i-ar putea fi micșorată ori furată. Desprins de restul lumii, închis ca într-o hrubă în camera lui mizeră, confruntat numai cu sine și cu vedeniile pe care le are, el transferă banului un
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
este percepută mai ales prin detalii de un naturalism șocant: victime mutilate, răniți, muribunzi revin în imagini obsesive. Iminența morții creează o stare tensionată până la limita insuportabilului. O altă ipostază a suferinței, delirul unui bolnav, în care totul ia proporții halucinante, se conturează în Moartea albă; titlul este o metaforă sugestivă pentru experiența pe care o traversează personajul central, obsesia albului proiectând adevărate tablouri bacoviene (convoaie mortuare ce defilează sub cerul lăptos, fețe livide, zăpada murdară). D. a mai publicat o
DRAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286862_a_288191]
-
post-. El nu mai simte nevoie să definească modernitatea În măsura În care aceasta este - cum scria Hugo Friedrich despre poezia modernă. Modernitatea este o ființă istorică În afara oricărui dubiu. Post-, din contră, echivalează cu o decolare de pe planeta modernității spre un ceva halucinant de obscur, dar spre un ceva. O altă miză a deznodămîntului lui Ruffel este marxismul, iar aici, iarăși, ar fi multe de spus. Rețeaua discursurilor deznodămîntului le cuprinde pe cele produse imediat după „dubla cădere (a zidului Berlinului și a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o scriitură psihologizantă - o altă trăsătură feminină - care sondează psihicul feminin răvășit de experiențe traumatizante, abruptă (discursul indirect liber este copios utilizat) dar conectată mai tot timpul la perfuzii cu ironii și autoironii roborative. Lydie Salvayre creează un univers interior halucinant dar totodată foarte precis. Citind-o, alături de alți romancieri ai anilor 1990, putem afirma că o direcție a prozei franceze contemporane este cu atât mai impresionantă cu cât se apropie de tonul confesiv, intim, dar și de șocurile fulgurante ale
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
linia stilului surprinzător, inventiv și prismatic al unui Borges, alături de alți scriitori francezi precum Jean Echenoz, Bernard Maria Koltès, Antoine Volodine, care recuză totalitarismul Noului Roman dar preiau din tehnicile pe care acesta le-a consacrat, antrenându-le În viteza halucinantă a jocurilor narative, Éric Chevillard poate fi socotit unul dintre reprezentanții de frunte ai prozei franceze contemporane. Patrick Deville Dacă am Încerca să extragem acțiunea din seriile de obiecte oferite copleșitor de paginile romanelor lui Patrick Deville, grosimea acestora din
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
instalată le deplasează către film, către ceea ce se află en abyme), Cinéma Își este propria glosă, o metacarte (spun și eu, acum), o ficțiune postișă, gata oricând să se sinucidă pentru a demonstra că a fost adevărată. Black-Note, un monolog halucinant al unuia din trei pacienți internați pentru o cură de dezintoxicare, recompune din frânturi o poveste care pare să se Înrudească Îndeaproape cu cea din celebrul film Trainspotting: un grup de patru prieteni, pasionați de jazz, hotărăsc să cânte Înpreună
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
abandonează aspirația „totalității” spre a surprinde doar zbaterea individului în limitarea eului. Mai mult, obsesia autorului este de a releva momentul unic când normalul încalcă tărâmul patologicului. Subiectul nuvelelor îl constituie tocmai înfruntarea dintre echilibrul, armonia spiritului uman și tenebrele halucinante ale subconștientului necenzurat, care, distrugând luciditatea, creează situații monstruoase de dedublare a personalității (Diminețile bătrâne) sau, dimpotrivă, de supunere inconștientă la un numitor comun (Ionathan și Onofrei). În volumul următor, Fete și băieți (1971), D. propune o viziune inedită asupra
DAMIAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286665_a_287994]
-
false în privința femeii iubite, suferă că acestea nu se confirmă. Într-o perpetuă stare de suspiciune, el își inventează argumente pentru a-și întreține gelozia, dar faptele, puține câte sunt, par a contrazice sau în orice caz a diminua dimensiunea halucinantă pe care el le-o dă, astfel încât impresia ultimă este că eroul se lasă sedus de propriile-i prezumții, neîncurajate de existența reală. Romanul Vara (1976), secvență a unui ciclu intitulat Viața lui Martin, sondează aceleași sentimente: suspiciunea, neîncrederea, extinse
DAMIAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286665_a_287994]
-
din când în când la mine, / Când eu tot urc să m-oglindesc în tine?” Încordarea, tensiunea între stări de spirit care în mod obișnuit s-ar exclude reciproc, dublate de conștiința fragilității clipei creează o atmosferă în același timp halucinantă și violentă. Între semeție și disperare, între lamento și provocare, poezia își află un izvor spiritual în cărțile Vechiului Testament, dar și printre poeții transilvăneni revoltați și mesianici, de la Octavian Goga la Aron Cotruș și, îndeosebi, la Mihai Beniuc - a
CARMEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
dovedească a fi mai umani decât oamenii înșiși 57. În Ubik (1969)58, unul dintre cele mai bune romane ale sale, este evidentă manipularea realității, chiar dincolo de moarte. Această prezență obsesivă a temelor personale nu ocultează cu nimic o abordare halucinantă a problemelor vremii, după cum o dovedește titlul original complet: Doctor Bloodmoney (1965)59, roman care prezintă un univers post-atomic populat de monștri mutanți. Să notăm în continuare că autorii acestei perioade nu se mulțumesc numai cu o intrigă liniară, nici
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
at the Heart of the World ⁄ Fiara ce-și striga iubirea spre inima lumii (1968)69 și I Have No Month and I Must Scream ⁄ N-am gură, și trebuie să urlu (1967)70. Ele au valoare atât grație rescrierii halucinante a străvechilor teme, cât și datorită voinței de a se delimita de titlurile recunoscute la prima vedere, care cataloghează dintr-o dată textele ca aparținând unui gen anume. Se manifestă astfel dorința de a scoate SF-ul din ghetoul unde fusese
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
ieșite din laboratoarele foștilor naziști. John Boyd abordează un alt aspect al problemei în The Organ Bank Farm / Ferma de organe (1970), unde se folosesc clone de oameni pentru a furniza "piese de schimb" umane. Să cităm în încheiere exemplul halucinant din O planetă numită Shayol (1961) de Cordwainer Smith, unde se cultivă pe condamnați organe care cresc din nou după ce sunt prelevate. Cum am văzut în Geneză, clonarea, care este o manipulare genetică, se poate combina cu alte tipuri de
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
promisiune a miraculosului, nu lipsită de stranietate, prin alăturări bizare de cuvinte: Dincolo de infinit, Soarele sub mare sau Frontierele vidului etc. Ceea ce promit aceste titluri și ceea ce o colecție mai literară ca "Prezența viitorului" nu oferă este o viziune halucinată, halucinantă a posibilităților oferite brusc spațiului uman și viselor sale. Ansamblul creează iluzia unei supraumanități în poziție de cuceritor sau de victimă într-un univers pe care încearcă să-l îmblânzească. În imaginea "științei", figurile acesteia țin mai mult de magie
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
plin ochi. Fără nici o milă - și aici e remarcabilă forța de a nu mima nici o secundă acest teatru fizic extrem -, corpurile devin guri de scurgere. Toată familia se urcă în mașină și se oprește mecanic în diverse locuri, care trasează halucinant drumul spre marele nicăieri: fast-food, cinematograf, stadion. Și, în final, câteva secunde în aer liber, care se sfârșesc cu o... Veți vedea! Teatrul Desant MADE IN CHINA, după o piesă de Rodrigo Garcia Regia: Ioana Păun (clasa prof. asoc. Cristian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
și nu i-a așteptat, „dincolo”, nimeni. în strania izolare de început, a ști că poți da un telefon cuiva și a vorbi românește se constituiau într-o binefacere de neînchipuit. Dar, dincolo de aceste „scenarii” individuale, începutul este imprevizibil și halucinant, pentru că, așa cum recunoaște Alexandru Nemoianu, „ceea ce nu reușeam să depășesc erau spaima, starea de nesiguranță (condiția de om liber și răspunzător de faptele și deciziile lui îmi părea mult mai șubredă și mai «provizorie» decât cea de servitute socialistă. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
enorm de mulți pianiști foarte buni dar foarte puțini artiști mari. Am văzut pe canalul Mezzo un film de arhivă cu Emil Gilels cântând Concertul de Ceaikovski, cu orchestra Radiodifuziunii franceze dirijată de André Cluytans. O înregistrare din 1959. Era halucinant, era uluitor! Cu câteva zile înainte ascultasem un tânăr pianist rus, laureat al concursului "Ceaikovski", cântând același concert cu o acuratețe, cu o perfecțiune tehnică superioară lui Gilels. Dar nici nu se apropie ca profunzime, ca intensitate a trăirii, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
internet. A.P. E-adevărat. Acuma, nici nu sunt de părere că ar trebui făcute lungi introduceri în problematica manelelor, pentru că lumea n-are nevoie de ele. Deși, sunt texte, trebuie să spun asta, dacă emisiunea dumneavoastră o tolerează, sunt texte halucinante în manele. Un om cu simțul umorului și cu o anumită metafizică poate reflecta adânc asupra unor versuri. Îmi vine în cap unul, nici acum nu l-am digerat integral, este o manea de iubire care începe așa: "te iubesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
informativă și mai degrabă sculpturală de a percepe realitatea, astfel că zilele vor avea o anumită materialitate, textură, culoare. Și chiar text. Pasul numărul doi al acestui demers la granița dintre utilitate (artista își verifică astfel eficiența etc.) și dependență halucinantă îl reprezintă traducerea obiectului acestui proiect (timpul) în ceva vizual și apoi expunerea lui. Să li se facă rău și celorlalți (am să explic mai jos la ce mă refer). Ioana este un artist vizual obsedat de conceptualism, în același
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
în romanele sale, sau Thomas Mann în Doctor Faustus. Semnele din romanul lui Vișniec atrag atenția tocmai asupra acestui rău, care pândește personajele din orice colț, precum diavolul în Falsificatorii de bani, de André Gide. Cafeneaua Pas-Parol este un roman halucinant, parabolic, vizionar, fantasmatic, straniu, un roman al disperării și al neliniștirii. Matei Vișniec, Cafeneaua Pas-Parol, colecția „Proză“, Editura Cartea Românească, 2008, 34.95 lei TREI R|SPUNSURI DE LA MATEI VIȘNIEC În România, teatrul era pentru mine o formă de „denunțare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
cu Monica Bârlădeanu par example), scaune și fotolii cu tapițerii imemoriale și un suprarealist pat de spital. Acestui artefact genuin & delicios, artiștii i-au adăugat: o lampă Art Nouveau, o oglindă cu ramificații stilizate, un darts play station, o colecție halucinantă de bibelouri îmbunătățite (balerine cu cagule, zâne însărcinate sau tatuate ș.a.), un ghiveci cu violete, lucrări pictate de tineri și foarte tineri artiști și, cu siguranță, multe altele care-mi scapă acum. Începând cu 15 mai, de la orele 16, gazdele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
povești), primeau doritorii pentru a vizita exponatele, iar de la 19, urmau performance-uri. „Tu faci ceva sau doar...?“ Toți artiștii implicați până acum au folosit și răsfolosit (deși e departe de a se fi epuizat) contextul de casă, de acasă, amestecul halucinant (până la abia sesizabil) de public/privat, realitate/ficțiune. „I see art everywhere“ scrie pe tricourile lui Edi Gabia, coregraf, care în ultima sa piesă de la CNDB încearcă să aducă pe scenă decupaje de realitate, care de la un moment dat să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
sport, exploatat excelent de vizionarismul lui Afrim. Una dintre cele mai tari senzații create de lumea vegetală poetică și stranie concepută de Afrim și de scenografa Velica Panduru este că nu pășești într-o locație teatrală, ci într-un cadru halucinant pe care ajungi să-l resimți epidermic, să-l duci în tine, să-l developezi continuu ca pe un film decantat afectiv. Sunt extrem de rare spectacolele, cel puțin în România, care au o dimensiune spațială adâncită în traseul psiho-fizic al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]