2,384 matches
-
că mesajul depinde de mesager... în aceeași măsură în care viața mesagerului depinde de mesaj. Oricum, observ cu stupoare că ți-a apărut umorul, chiar așa sarcastic, care e floare rară la un sinucigaș, încercă Filip să destindă puțin atmosfera. Hazul evită necazul... Da? Și mai ce? Obrazul imită prazul; obraznicul vomită praznicul... Ce să spun!? Mare scofală! La autopsie îmi vor găsi "ușoare urme de umor în sânge". Mă lași cu chestii din astea! Nu te eschiva cu impresii psihologice
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu mâinile cruciș, de cele două laturi. Toți spuneau: "Cum s-o fi uitând Sandu la ea! Nu e nici prea cuminte!" De fapt, când lipseam, își trecea timpul mereu cu alții. Uneori chiar era numai cu câte unul, făcea haz de el, vorbea, citea cu el alături. Dar niciodată n-am crezut că asta înseamnă ceva periculos. Acei cu care rămânea nu-mi inspirau teamă. N-aș fi fost convins că Irina și-ar fi dat seama de neînsemnătatea lor
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pierdeam sau dam altora cadourile ei mici (mărturi-sindu-i apoi cu regret), o vorbeam de rău sau, și mai grozav, lăsam să se vorbească de rău, iar eu surâdeam. Unul a făcut-o într-o zi "moacă" și eu am făcut haz. De altfel, ca s-o chinuiesc, eram uneori brutal cum nu e în firea mea, căutam cuvinte grosolane care alunecau anevoie pe limbă, râdeam sarcastic la vreo afirmație de a ei, o priveam îndelung cu dispreț pentru făptura ei mică
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cunoscuți care mergea să se amuze la Moși. Mi s-au perindat în față turla dulce, roata norocului, animalele sălbatice, scrânciobul și totodată chiotele, glumele, muzica stridentă și conversația pe care trebuia s-o duc cu amicii mei, să fac haz de spiritele lor de oameni sănătoși. Câte o secundă, îmi revenea chipul Ioanei trădătoare și nefericită, dar mă forțam să-mi schimb gândul. Când m-am întors acasă, am găsit această scrisoare de la Ioana: "Poate îți închipui cu ce emoții
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că mesajul depinde de mesager... în aceeași măsură în care viața mesagerului depinde de mesaj. Oricum, observ cu stupoare că ți-a apărut umorul, chiar așa sarcastic, care e floare rară la un sinucigaș, încercă Filip să destindă puțin atmosfera. Hazul evită necazul... Da? Și mai ce? Obrazul imită prazul; obraznicul vomită praznicul... Ce să spun!? Mare scofală! La autopsie îmi vor găsi "ușoare urme de umor în sânge". Mă lași cu chestii din astea! Nu te eschiva cu impresii psihologice
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sălciilor pletoase, ea în niște chioșcuri vii, care ne izolau de lume, ca să citim, să conversăm și să ne admirăm mutrele în oglinda apei, ori ca să prindem pește cu undița, așteptând în zadar ceasuri întregi să se miște pluta, în hazul peștilor sceptici la ispite; făceam praștii ca să vânăm vrăbii și pițigoi, și uneori reușeam! Ne duceam la mure, unde Adela întîlnea adesea prietene din copilărie. Buzele ei, înroșite de sucul rubiniu, dădeau o expresie provocantă frumuseții ei blonde. În sfârșit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ascunde În tine! - Nu se ascunde nici un Platon, spuse Mașa, căreia numele de Platon nu-i suna prea plăcut În urechi. - Atunci poate Aristotel sau Ecleziastul... - Vă bateți joc de mine, spuse Mașa, privindu-l cu reproș. - Fac și eu haz de necaz, răspunse oaspetele, luând păhărelul de pe masă și Învârtindu-l Între degete. Vreau să uit de duhoarea ce stăruie În mine. Încerc să șterg din minte niște amintiri... Dar nu e simplu. Nu poți șterge totul cu buretele. Ștergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ea nu poți...“ Și, luându-și avânt, adăugă: „Vrei sau nu vrei salam?“. Capul „gheișei“ făcu o mișcare delicată În jos, În semn că da. „Îți dau, cu o condiție.“ Mintea lui mai găsise o chichiță de care să facă haz: „Ca să beneficiezi de această bucățică, spuse el, va trebui să-mi spui dacă ești doamnă sau domnișoară, nu de alta...“ Ippolit nu-și mai continuă fraza, și așa, după părerea lui, Întinsese prea mult coarda. Făptura cenușie din fața sa rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dificultate reușeai să revii la normal, Încercând să-ți ponderezi simțirea. Tony Pavone visa cu ochii deschiși; Își alegea cuvintele Într’o așa manieră Încât nu se mai recunoștea, În timp ce uneori se Încurca În propiile sale vorbe, neapărat meșteșugite, stârnind hazul fetei, ce râdea nespus de fericită. Deodată, Îți aduse aminte de felul dezordonat În care Îi era Îmbrăcămintea, de barba ce stârnea repulsie, Întristându-se. Efectiv, Îi era rușine de el...!! „Mereu pe gânduri...?” - glumi sărbătorita ridicând paharul. „Încă odată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
găsit, privind cu coada ochilui la Tony Pavone care Îl scoase din postura ridicolă În care pendulase, oferindu-i o hârtie de o sută lei ce ateriză imediat În buzunarul muzicantului. Târziu după miezul nopții, Tony Pavone plăti consumația făcând haz dar, În sinea lui circumspect mai ales de atitudinea Șefului de Șantier care vizibil turmentat, dădu la iveală din buzunar un pumn de mărunțiși fără valoare pentru a contribui la nota de plată. La despărțire se Îmbrățișară sărutându-se cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Dacă nu mă Înșel,Codul Penal pedepsește abuzul de putere...!” Lct.Col.Tudose Ion holbă ochii la el. „Așa dar mă ameninți...?” - ridică el vocea strivind cu Îneverșunare mucul de țigară. Îl mai privi câteva secunde zâmbind În zeflemea. Ai haz, excrocule...! Pentru un „Nimeni”, ca tine cineva se Încumetă să acuze ori să trimeată În judecată un Colonel atotputernic...? Nu-ți face iluzii...! Totuși...- se gândi el puțin, aprinzând o nouă țigară desigură tot americană apreciez inteligenta care știe să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
minte câți oameni ai trimes la pușcărie...?” “Ce tot vorbești, omule...?” “Numai În cei doi ani de când ne cunoaștem ai trimes la pușcărie peste patruzeci de nefericiți. Dacă mă gândesc În urmă, desigur le-ai uitat numărul. Greșesc cumva...?” “Ai haz colega...?” “Ascultă la mine colonele. Dacă În loc să-i trimeți la pușcărie Îi taxai pe fiecare cu o sumă de bani modestă, acum erai un om pricopsit...! De ce trebue să ai dușmani la tot pasul când puteai să ai buzunarele pline
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lucru Însă, În momentul când realiză valoarea imputației, ridică vocea. „Șapte sute cinci zeci milioane lei...? Cum ai primit vestea...?” „Paradoxal, bine. Această Împutație Îmi va salva viața deoarece va trebui să muncesc pentru a le restitui banii datorați...!” - făcu el haz de necaz. „Întradevăr, e o șansă. Ce salariu aveați...?” „32oo lei. Cam mic pentru răspunderea avută...!” „De necrezut, făcu Tony Pavone, un muncitor În construcții câștigă la fel. I-a să vedem. Salariul raportat la imputație rezultă, nici mai mult
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
neapărat să Întreprindă ceva. Dar ce anume...? Să evadeze...! Dar În ce fel...? Să treacă clandestin frontiera Jugoslavă, riscul era enorm. Unii ce Încercau să evadeze trecând Dunărea Înot, pur și simplu era sfârtecați de elicea vaselor de patrulare, În hazul grănicerilor Îndobitociți ce primeau recompensă pentru fiecare fugar omorât...!! În ce privește unii ce Încercau să escaladeze frontiera Jugoslavă pe uscat erau mitraliați fără avertisment ca apoi să fie azvâliți În gropi comune unde cu ajutorul acidului sulfuric Încercau pierderea oricărei urme a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
optimismul lui, dar boala și tratamentul, dacă nu amândouă, sugeau viața din Portia cu o viteză alarmantă. Creatura ironică, mândră cu care îmi împărțisem viața în ultimii doisprezece ani se transforma sub ochii mei într-o mâță pricăjită și fără haz. Cu fiecare zi era tot mai dezhidratată. Îndrăznesc să spun că unora li se va părea nepotrivit că pun pe picior de egalitate problemele mele cu ale Shebei. Ar putea fi înclinați să nu creadă că un pet suferind poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
alerga pe un căluț pe dealurile Sâncraiului. Și întregul ei trup și suflet vor surâde, purtând în ele realitatea acelei imagini de pe malul mării, înainte ca discul solar să țâșnească din valuri. Revin la prima lectură semnificativă. Colegii mei făceau haz de mine, îmi spuneau Seneca. Iar eu încercam să-i conving că omul acela a gândit și lucruri care îi frământă pe ei, că e și bunul lor. Am avut atunci imaginea filosofiei ca pe cea a unei cratițe. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a cântat ca și când era pentru ultima oară. Cu o pasiune epuizantă. Verde la față, dar fericit și transfigurat. În restaurant erau și grupuri deghizate de Halloween, inclusiv un tip uriaș într-un travesti de blondă vampă și decoltată de tot hazul. Cei de la masa mea erau fericiți: „Noi nu avem costume, da’ avem o prietenă născută în Transilvania”. (Calhoun și Pamela). I-au spus și chelnerului, râzând să se prăpădească! Toți cei de la masă am stat cu gâturile înțepenite sau balansând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
numai că întrebuința în conversație persoana a doua plural, cred că din cochetărie; eu îi vorbeam asemeni. Mai era din parte-i o anume ciudățenie de comportament, potrivit căreia i se părea firească (știam de la mătușă-sa, care făcuse cândva haz) primirea unui musafir de către o femeie (era vorba de ea), îmbrăcată numai într-un capot tras la repezeală peste trupul gol abia ieșit din baie, încins însă - în acoperire completă - cu un cordon strâns bine pe mijloc, neavând nici o importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se risipi, jenată, dar mica panică ce-mi încercă ființa, căci nu știam ce să fac, fu salvată de fiica ei care se ivi cu cele trei farfurii cu prăjituri pe o tavă mică, ovală, pe care o ținea făcând haz de îndemânarea ei de jongleur. Acum eram toți trei la măsuța rotundă de lemn și nu știam dacă să reiau sau nu - și cum? - conversația întreruptă cu câteva clipe înainte, căci fusese oprită exact pe locul unde iarba crescuse lucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
articol în care compara povestirea lui Sadoveanu cu nuvela omonimă scrisă de Emil Gârleanu. Aceasta fusese publicată chiar în Convorbiri, exact cu o săptămână înainte de apariția povestirii sadoveniene. Peisajul ar fi fost inspirat din satul Barboși - Covurlui. Fântâna Hazuluitc "Fântâna Hazului" În fierberea iarmarocului celui mai mare din târgul Romanului, a doua zi de Probajeni, Dumitrache Hazu și-a vândut în scurt juncanii. A bătut palma cu un român pletos de pe la Dămienești, au cinstit o garafă de vin, ș-acu, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
capetele în piept, între fierurile împreunate, își rostogoleau ochii, cu albul ca de lapte, privind pe lângă umere în jur, ca niște fiare. Mortul se odihnea în liniștea lui, care parcă se cernea din cerul singuratic. Vremuri de bejenie, 1907 Fântâna Hazului a apărut mai întâi în Luceafărul, nr. 6 din 15 martie 1907. Se spune că omorul ar fi fost un fapt real, iar descrierea locului seamănă, conform mărturiilor Profirei Sadoveanu, drumului din Ciohoreni, satul în care prozatorul a copilărit. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sadovenian este prin excelență poetic. Cuprinstc "Cuprins" Sadoveanu evergreen (Marius Chivu) 5 Mai multe note asupra ediției (Marius Chivu) 11 Într-un sat, odată 17 Hanul Boului 29 Cânele 37 Păcat boieresc 45 În pădurea Petrișorului 83 Înecatul 93 Fântâna Hazului 101 O istorie de demult 111 Mergând spre Hârlău 119 Fiorul 131 Codrul 143 Povestea cu Petrișor 155 Hoțul 163 Haia Sanis 171 Bordeienii 231 Ochii ei arzători de mult s-au stâns... 301 Pe Deleleu 313 Ochi de urs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tăbăcită. Dar să nu mă înțelegi greșit. E o femeie atrăgătoare, având în vedere vârsta și toate cele. Trebuie s-o filez doar în timpul zilei. Harry lucrează de luni până vineri, de la nouă la cinci. Zice că n-are nici un haz să fii cap mafiot dacă nu poți să-ți faci programul cum vrei. Vecinii cred că lucrează în domeniul confecțiilor. Așa că, deși plictiseala e să-ți tai venele, cel puțin am serile și weekendurile libere. Ps. Cum îți merge? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a risipit cu totul, iar atmosfera e tensionată, încordată. Te uiți la șine și te rogi, „Vino, metroule, ce mama naibii, vino odată.“ Apoi, când vine metroul sau taxiul sau autobuzul, vă luați rămas-bun din nou și încerci să faci haz de toată treaba, spunând pe un ton vesel, „La revedere, din nou!“, dar nu e nici pe departe la fel de plăcut ca prima dată și te întrebi dacă ar trebui să îl săruți din nou și, dacă o faci, pare forțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nimerit-o? Ai un al șaselea simț? Sau ți-a zis Helen? Da, Nan O’Shea este femeia pe care tatăl tău a „părăsit-o“ pentru mine. Ne-a purtat pică în toți acești ani. Nu e de mai mare hazul? Cine ar fi crezut că tatăl tău poate trezi sentimente atât de puternice cuiva? Totul a ieșit la iveală când l-am convins pe taică-tău să vină cu mine la ea acasă s-o „înfrunte“. Am sunat și ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]