3,902 matches
-
oscilațiile hărții, înaintau calm, executând manevre precise și metodice: o rafală, o casă incendiată cu lansatorul de flăcări, un tanc curățind strada în fața lor. Își părăsi refugiul, fumul incendiului îi ardea ochii. Câțiva civili traversară strada alergând, cu un aer hotărât. Cunoșteau cu siguranță ieșirea din orașul încercuit. Îi urmă până la lungile garnituri de pe calea ferată, lângă gară. Unul câte unul se vârau pe sub câte un vagon, apoi sub un altul... Când Nikolai se ridică după cea din urmă garnitură, avu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de sincer: cine dorește să lucreze în presă trebuie să se gândească de mai multe ori înainte de a bate la ușa unei publicații. Meseria de ziarist este teribil de înșelătoare. Există o presă venală și cinică. O presă a urii, hotărâtă să distrugă demnitatea altora. O presă partizană care interpretează faptele cum vrea ea, ignorând sau denaturând restul. Există, însă, și o presă care, în ciuda oricăror mici beteșuguri, caută să-și împlinească misiunea: să îndemne cititorii să participe la aventura umană
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
al persoanei respective. Voința și forța de acțiune, fermitatea acestuia. Acest om va fi stăpânul său. Al acțiunilor sale, pe care nimeni și nimic nu-l vor clinti din deciziile sale. El este cel care merge până la capăt, neînfricat și hotărât. Este modelul de personalitate fermă, deplin construită și pregătită pentru viață, capabilă de a se adapta și de a suporta orice situație, de a Învinge toate obstacolele, de a rezolva toate situațiile. De a nu ceda. De a nu se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pe bărbați. -Apoi urmez eu! - continua planificarea cel mijlociu. Veți vedea că eu voi afla secretul cel mare! - și-și bătea pieptul cu mândrie. - După tine voi face și eu planton, completa cel mic, mai modest din fire. Lucrurile astfel hotărâte își așteptau împlinirea. Prima zi și noapte era rândul fermierului. Ziua a trecut foarte ușor, mai dădea de mâncare la oi, le mai număra, le mai examina, le mai cânta și le mai povestea. Seara când se plictisise de stat
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
aici, precis că o să aibă cineva grijă de ea și o săi dea și de mâncare! Încă ne mai distrăm de ea, ce viteză a prins în fuga ei spre mașină, apoi către case, la fel! Este o pisică tare hotărâtă și curajoasă, parcă știe exact ce vrea. Iepurașii În orele de dirigenție am organizat plimbări lungi cu discuții libere. Rând pe rând am vizitat casa fiecăruia, locul unde stau. Dacă am fost invitați, am intrat să cunoaștem familia, dacă nu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
nici n-o băgă în seamă. Cățeaua începu să latre și încercă să se apropie, dar vecinul se răsti la ea. În ziua următoare vecinul din nou întârzia... se înserase, iar stăpânul o chema înăuntru. Cu urechile ascuțite, Viola stătea hotărâtă în fața porții, rezemată pe posterior. În sfârșit se auzise buruitul mașinii, iar ea lătra emoționată la lumina orbitoare a farurilor cunoscute. -Ce-ți trebuie, micuțo? - o întrebă vecinul și îi aruncase o bucată de ciocolată. Viola o mâncase cu plăcere, apoi
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
destul de mult la Întunericul de deasupra capului Înainte de a urca - acum foarte Încet - În podul unde locuiau bunicii mei. Încălțat cu bascheți, a trecut pe sub cele douăsprezece colivii așternute cu ziare umede, care stăteau atârnate de grinzi. Cu o mutră hotărâtă, a pătruns În mirosul acru al papagalilor și În aroma specială a bunicilor mei, un amestec de naftalină și hașiș. Și-a croit drum pe lângă biroul ticsit cu cărți al bunicului și pe lângă colecția lui de discuri cu rebetika. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
stâlp de lemn. Dar nimic din toate acestea nu o impresionase. ― Ce faci? Îl Întrebase pe Lefty, care avea pe atunci opt sau nouă ani și, Îmbrățișând stâlpul, Își mișca genunchii În sus și-n jos. Cu o voce calmă, hotărâtă, el Îi răspunsese: ― Încerc să am senzația aia. ― Ce senzație? ― Știi tu - mormăind, gâfâind, dând din genunchi - senzația aia. Dar ea nu știa. Mai erau mulți ani până când Desdemona, În timp ce tăia castraveți, avea să se rezeme de colțul mesei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
zi și noapte, pentru că mâncatul era singura modalitate de a alunga neliniștea. Pe ușa brutăriei era doar un bilet pe care scria DESCHIDEM ÎN CURÎND și un portret - la vederea căruia Philobosian se crispă - al liderului turc, Kemal: o mutră hotărâtă, cu căciulă de astrahan și guler de blană, cu ochii albaștri sfredelind de sub săbiile Încrucișate ale sprâncenelor. Doctorul Philobosian Își desprinse privirea de pe acest chip și porni mai departe, recapitulând toate argumentele Împotriva arborării portretului lui Kemal În felul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În funcție de particularitățile lungului său șir de Cadillacuri. Când au dispărut eleroanele În formă de coadă, aveam nouă ani; când au apărut antenele electrice aveam unsprezece. Și viața mea emoțională era În ton cu designurile. În anii șaizeci, când Cadillacurile erau hotărâte și futuriste, și eu eram sigură pe mine și Încrezătoare În viitor. Însă În anii ’70, cu penuria de benzină, când producătorul a lansat nefericitul model Seville - o mașină care părea să meargă cu spatele -, și eu mă simțeam aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am spus În cele din urmă. ― Bine. Fii atentă. Se aplecă spre mine și-mi suflă o dată În față. ― E OK, am spus. ― Bun. Acum tu. M-am aplecat și am expirat În nasul ei. ― E bine, a spus ea hotărâtă. OK. Acum putem să mergem la petrecere. Până atunci nu mai fusesem la petreceri. Mi-era milă de părinți. Pe când ne strecuram prin mulțime În casa care palpita, mă Îngrozeam de distrugerile aflate În plină desfășurare. Scrum de țigară căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
putut trece a fost ușa. Făcută din oțel și având o grosime respectabilă, s-a dovedit a fi de nestrămutat, în ciuda numeroaselor noastre eforturi. Am încercat s-o trântim la pământ izbindu-ne în ea, dar încăpățânata tot acolo rămânea, hotărâtă să rămână ancorată în pereții șubrezi. Văzând acest lucru, am căutat cel mai avariat perete, am smuls plantele care atârnau de el și am stabilit pe unde putem pătrunde cel mai ușor. Zidul, neavând mai mult de doi metri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
intrăm în acea încăpere, fiindu-ne teamă de ceea ce se putea întâmpla dacă noi pătrundeam în întunericul care de aproape cincisprezece ani nu a fost tulburat decât de prezența păianjenilor și a rozătoarelor subterane. Lanterna! spusei eu cu o voce hotărâtă, dar cu o groază teribilă în suflet. Eu trebuia să fiu primul care intra în întuneric. Oamenii pot fi manipulați și li se poate inspira încredere într-un alt membru al grupului doar dacă acesta preia inițiativa cu dezinvoltură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ei moștenitoare? N-am găsit nici un testament printre actele ei. Este adevărat că au fost Împrăștiate de asasin, dar nu văd de ce ar fi luat testamentul. Nici un notar n-a luat Încă legătura cu noi. — CÎnd are loc Înmormîntarea? — Dumneavoastră hotărîți. Medicul legist și-a făcut treaba și puteți lua trupul neînsuflețit cînd doriți. — Unde credeți că trebuie s-o Înmormîntez? — Nu știu. Aici nu cunosc pe nimeni. La Marsilly, tot satul va veni la funeralii, din curiozitate. Mă Întreb dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Îți place de Ben? ― Nu! spun eu rugându-mă la Dumnezeu să nu mă înroșesc nici pe jumătate din cât o fac de obicei. ― Ba da! exclamă Geraldine. Nu-mi vine să cred. Roșeața începe să pălească. ― Geraldine, încep eu hotărâtă, cu o convingere venită Dumnezeu știe de unde. N-ar avea nici un rost să-mi placă de Ben Williams, de care, întâmplător chiar nu-mi place, pentru că el n-ar fi niciodată, dar niciodată, interesat de cineva ca mine. În general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
investiții și o scoate la cină diseară. ― Așa, îmi spune, cocoțându-și fundul micuț pe colțul mesei mele. Ridică receptorul și sună-l pe Brad. ― Nu pot, mă opun eu, zâmbind. ― Jemima! Fă-o. ― Nu, repet și scutur din cap hotărâtă. ― Sincer, câteodată mă aduci la disperare. De ce nu? ― De-aia. Fac o pauză pentru un efect dramatic. ― Pentru că e ora șase dimineața în California și nu cred că va fi prea fericit. ― A, pricepe Geraldine. În cazul ăsta, o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
aurie. În cele din urmă mă ridic, mă duc la baie și zâmbesc larg în oglinda înaltă: țin o mână apăsată seducător pe șold, deși pentru mine e absolut ridicol să iau așa o poziție. ― Pa-pa, Jemima Jones, spun eu hotărâtă, nepăsându-mi dacă mă aude vreuna din colegele mele de apartament. Bună, JJ - și cu asta încep să râd, îmi dau pe spate noul meu păr și-l sun pe Brad. Capitolul șaisprezece Bună, draga mea, Nu-mi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o farfurie de biscuiți. Pune jos receptorul și-mi zice, sau mai bine rostește pofticios: nu m-aștept să mănânci biscuiții, trebuie să fie greu să te menții în forma asta. Și eu, mai fraieră, roșesc. Mă descurc eu, spun hotărâtă. ― Ei bine, Jemima. Motivul pentru care am dorit să-ți vorbesc este că sunt de părere că ești destinată unor lucruri mai înalte. Întotdeauna ți-am spus că va veni și vremea ta, iar acum că ai și dovedit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
expresie ușor rănită. Ar putea la fel de bine să fie ca mine, mă gândesc, în timp ce o privesc. Aș putea la fel de bine fi ca ea. ― Ea este JJ, mi-o prezintă Brad. Iar ea e Jenny, asistenta mea. ― Bună, Jenny, spun eu, hotărâtă să fiu prietenoasă, să fac un efort și să-i arăt lui Jenny că dimensiunile ei nu mă deranjează și nu mă face să cred că Jenny e cu ceva mai prejos doar pentru că e un pic mai mare. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mult, acolo era un scaun liber, și atunci Jemima s-a strecurat pe lângă un bărbat care tocmai pleca și a luat ziarul pe care acesta îl lăsase acolo. ― Cafea? a întrebat omul de la bar, și eu am dat din cap hotărâtă. Când mi-a pus în față ceașca imensă pe farfurioara ei și mi-a turnat cafeaua, am simțit un miros pe care parcă nu-l mai simțisem de ani de zile, un miros care m-a purtat direct la Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o să stau singură toată ziua, dar se pare c-o să fiu singură și diseară, ceea ce mă umple de groază. O, Doamne, chiar am făcut o greșeală imensă și trebuia să zbor înapoi acasă, înapoi în locul de care aparțin? Nu. Sunt hotărâtă să fiu optimistă, să-mi petrec cât pot mai bine vremea aici, să scot ce pot mai bun din această relație pe care o am cu Brad. La naiba, mă gândesc eu, în timp ce pun mâna pe telefon și răsfoiesc prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
asta, și am terminat-o de mult sentimentul de compasiune. Mă rog, de fapt din dimineața asta. Jenny s-a întors cu un oftat. ― Ce e? făcu Jenny, părând plictisită. ― Care e de fapt problema ta? Îmi ajunsese, și eram hotărâtă să n-o las să scape de data asta. ― Chiar crezi că ți-aș împărtăși ție din problemele mele? spuse Jenny ironic. ― Uite ce e, chiar am încercat să fiu prietenoasă, și tu ești pur și simplu - practic am explodat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să fiu, asta chiar m-a eliberat. Tot ce vreau să fac diseară e să mă tolănesc și să mă uit la televizor. ― Bine, spune Lauren. Atunci ne tolănim și ne uităm la televizor. ― Nu, spun eu cu o voce hotărâtă. Știu ce simți pentru Bill și nici nu se pune problema să-l lași baltă. În cel mai politicos mod posibil, Lauren, îți spun că vreau să fiu singură în seara asta. E o minciună absolută, dar știu că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lui Dumnezeu. Jemima, de ce nu i-ai spus adevărul? ― Nu știu, murmur eu. Ce-ar fi schimbat asta? ― Nu știu, răspunde ea. Dar îmi propun să aflu. ― Ce-ai de gând să faci? ― Lasă totul în seama mea, spune ea hotărâtă. ― Ce? Spune-mi. Să-l sun? ― Nu, spune ea. Clar nu. Stai numai liniștită și lasă-mă pe mine să rezolv asta. ― Geraldine, te rog nu-i spune ca n-am bani să mă întorc acasă. Oricum, probabil că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
rămase cu capul plecat. Când genunchii unchiului se opriră din tremurat, seniorul Ishida spuse râzând: — Ți se pare ca un vis, nu-i așa? Deodată zâmbetul i se șterse de pe chip. — Nu e nicidecum un vis! spuse el cu voce hotărâtă. Samuraiul asculta ca și cum glasul seniorului Ishida vorbind despre galion și despre Nueva España ar fi venit dintr-o altă lume. Îi rămase în minte doar faptul că la bordul acelei corăbii se vor urca, în afară de cei mai bine de treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]