KorAP: Find »[drukola/base=hun & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 58 >

1,445 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

în nordul Dunării până la Nistru, ba chiar Nipru, chazarii fiind dincolo de acesta, în Transilvania și Banat.5 Să mai precizăm că bulgarii, nomazi de stepă, erau locuitori ai spațiilor mari, cu o organizare politică și militară impunătoare. Precum odinioară sciții, hunii sau avarii, bulgarii erau întemeietori de imperii, în întinsele stepe ale Asiei Centrale. Astfel, trebuie s-o subliniem, bulgarii nomazi (proto-bulgarii) erau de neam turcic, ca și hunii cu care se înrudeau îndeaproape. Limba lor, atât cât a supraviețuit până la

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
spațiilor mari, cu o organizare politică și militară impunătoare. Precum odinioară sciții, hunii sau avarii, bulgarii erau întemeietori de imperii, în întinsele stepe ale Asiei Centrale. Astfel, trebuie s-o subliniem, bulgarii nomazi (proto-bulgarii) erau de neam turcic, ca și hunii cu care se înrudeau îndeaproape. Limba lor, atât cât a supraviețuit până la noi, era asemănătoare cu a ciuvașilor, neam turcic care trăia pe valea Volgăi. În secolul al VI-lea, bulgarii s-au despărțit în două: o bună parte a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
lui Ștefan ca rege creștin (apostolic) al Ungariei. Creștinarea din jurul anului 1000 deschidea o nouă eră în istoria Ungariei-prin această mare operă, ungurii au intrat în comunitatea statelor și popoarelor europene civilizate. Altminteri, ungurii ar fi pierit ca popor, precum hunii și avarii ce i-au precedat în Panonia.26 După încoronarea sa ca rege, Ștefan, care conducea acum un regat apostolic, având sprijinul bisericii și al papalității, a organizat expediții în Transilvania și Banat, împotriva unor stăpânitori locali, inclusiv unguri

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
o suprafață de 250-300.000 km2, aceasta ar însemna 2-3 milioane locuitori. Însă, insistă el, trebuie să admiten că populația rămasă pe loc a ajuns la o condiție socială inferioară și la o mare barbarie sub stăpânitorii migratori (sarmați, goți, huni, avari). Însă de la slavi a adoptat creștinismul (instituțional) și organizarea politică (statală). Rămâne de stabilit, subliniază el, dacă această populație daco-romană s-a menținut în întreaga Muntenie actuală sau numai într-o parte a ei (Oltenia). Lot precizează: "Ar trebui

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
contact între Dacia din nordul Dunării, lăsată pe seama goților, și cele două Dacii din sudul ei, este absolut contrară realității istorice, chiar și înainte de 378, când goții trec în sudul fluviului. Aceste legături transdanubiene nu au încetat nici după năvălirea hunilor în estul Europei (375-454), în ciuda dificultăților provocate de atacurile lor, schimburile au continuat între regiunea numită "Barbaricum", supusă acestora, și Imperiu. Când Priscus și-a prezentat solia la curtea lui Attila, acesta i-a prezentat o lungă listă de dezertori

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
regiunea numită "Barbaricum", supusă acestora, și Imperiu. Când Priscus și-a prezentat solia la curtea lui Attila, acesta i-a prezentat o lungă listă de dezertori refugiați pe teritoriul roman și, în același timp, el a întâlnit în regiunile supuse hunilor un mare număr de romani, care se instalaseră aici și își exercitau meseriile. În secolul al V-lea, ca și în perioada anterioară, Dunărea nu constituia o barieră și nu împiedica influența exercitată de civilizația romană. 22 Pe la mijlocul secolului al

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
numeroase așezări rurale anonime. Elemente de continuitate s-au păstrat, în secolul al IV-lea, chiar și în unele așezări urbane din Dacia și Sciția (Dobrogea), deși orașele au decăzut și cu timpul s-au ruinat cu totul -după năvălirea hunilor, orașele au fost definitiv părăsite de locuitori. Resturile populației urbane s-au refugiat în mediul rural, de aceea numele orașelor a dispărut și s-a pierdut până și noțiunea de oraș, dar nici proprietățile (fermele) agricole (villae) n-au supraviețuit

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
limbii artificiale a Statului roman, nu se putea naște (constitui) decât prin ruperea raporturilor cu acesta. Dar pentru o asemenea "operă delicată" (Iorga), se mai cerea și altceva: încetarea până la un timp a pătrunderilor barbare și, afară de colțul unde străbat hunii, după 375, nu se produc noi invazii, în timp ce stratul gotic aflat în nord se revarsă în sudul Dunării. Ei lasă în urmă o vagă autonomie peste care se întinde, alături de pretențiile Imperiului, numai "suzeranitatea" de caracter mongolic fiscal a hanului

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
alături de pretențiile Imperiului, numai "suzeranitatea" de caracter mongolic fiscal a hanului turanian din Panonia. Această stare de lucruri va dăinui, cu o Dunăre păzită de romani pe ambele maluri, până la apariția altor cete turanice, care fac același lucru ca și hunii, ei nu aduc nici o atingere acelei autonomii până la Justinian și după el. Pe când în Balcani barbarii cad unii peste alții, ostrogoții sălășluiesc aici (la Novae) mai bine de un secol, iar fiscalitatea romană slăbește locuitorii săi supuși și grecismul rezistă

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Carpați, un nume la fel foarte vechi. Alte nume foarte vechi de râuri sunt: Nistru (rimează cu Istru), Mureș, Olt, Prut, Siret, Someș, Timiș, Criș, Argeș, Buzău, Cerna, Motru. Nume de orașe-în timpul invaziilor migratoare, și mai ales cea a hunilor, a avut loc distrugerea orașelor din Dacia, iar altele sunt nume vechi dacice. Cuvintele traco-dacice: pe baza concordanței dintre cuvintele românești și cele albaneze, s-a stabilit că 80-90 de cuvinte provin din substratul trac, iar 40 au o origine

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
est) Niprului, iar patru în dreapta sa (apus). Datele bizantine sunt confirmate de Masudi, care vorbește de opt triburi pecenege, iar Iorga, urmat de C. C. Giurescu, vorbește despre pecenegii împărțiți în treisprezece seminții (triburi). El mai spune că pecenegii încercau, precum hunii și avarii, să formeze un singur statvalul barbarilor pecenegi se întindea de la Nipru până în Panonia, schimbându-și mereu corturile. Apreciind puterea lor, Const. Porphyrogenetul vedea în ei un obstacol în calea rușilor și ungurilor. De la scriitorul persan Gardizi (secolul XI

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în urmărirea regelui Bela, pe care au încercat să-l captureze.18 După victoria de la Mohi și ocuparea teritoriilor ungare de la est de Dunăre, căpeteniile mongole au trecut la împărțirea lor, în intenția de a rămâne acolo statornic, precum anterior hunii și avarii. Într-adevăr, odată armata regească distrusă și Ungaria cucerită, a urmat instalarea temeinică a stăpânitorilor mongoli, care s-au pregătit pentru o ocupație de durată în pusta panonică. Astfel, Ungaria urma să fie condusă direct, teritoriul regatului fiind

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ocupat întreaga câmpie munteană, spre apus până la Vidin, iar spre răsărit până la malul dobrogean al Dunării. În concluzie, cumanii reprezintă mult mai mult decât pecenegii în evoluția lor istorică: ei au ajuns la ideea întemeierii unui stat, precum cel al hunilor și avarilor (Iorga). Analizând năvălirile turanicilor și efectele lor, Tomaschek nota: "în acea vreme, cu toate năvălirile cumanilor, care probabil nemulțumeau ușor cu plata unui iasac (tribut în natură), diferitele elemente etnice și culturale puteau viețui pașnic alături în nordul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
imediată constituirea unui nou stat (ulus) mongol de tip nomad în răsăritul Europei, cu centrul pe Volga, numit Hoarda de Aur (Ulus-Djuci), care va dăinui câteva secole. Noul organism politic-statal, reîntrupare a "Imperiului stepei" în Europa (al treilea, după cel hun și avar), s-a substituit stăpânirii cumane, sfărâmată de mongoli la Kalka (1223), dar în forme mult mai riguroase și mai apăsătoare pentru cei supuși. Hoarda de Aur s-a desprins de sub autoritatea marelui han, devenind un stat mongol de-sine-stătător

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
armenii, care dețineau poziții importante în Halici și în orașele pontice-din aceste teritorii învecinate, ei s-au infiltrat și la est de Carpați, în Moldova, ca meșteșugari și negustori. În expedițiile și războaiele lor, mongolii încorporau și populațiile supuse-ca și hunii, ei au provocat mari dislocări de populație. Unele din acestea au ajuns până în spațiul est-carpatic, chiar dacă locuiau în răsăritul Europei, precum alanii, care au deținut un loc important în armatele emirului Nogai și a fiului său, Joga, care i-au

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și oșteni români în cadrul unor cete proprii. Participarea românilor la expedițiile militare (cruciatele) este numai un episod din contribuția lor la aceste acțiuni deoarece, aici, pe pământul lor, românii au avut propria lor cruciată împotriva marilor năvăliri păgâne, începând de la huni până la mongoli. Din secolul al X-lea, pecenegii, uzii și cumanii n-au ajuns în centrul Europei, ci au fost opriți în această zonă de forțele locale (autohtone). Pe pământul românesc au luptat și forțe cruciate străine, precum Ordinul teutonic

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
voievod. Pe un alt plan, legenda urmăririi bourului (zimbrului) se integrează în tema "vânătorii rituale", cu o origine foarte îndepărtată, făcând parte din șirul miturilor referitoare la geneza unui neam, oraș sau stat. Anumite asemănări cu legenda strămoșilor eponimi ai hunilor și maghiarilor, Hunor și Magor, au dus la concluzia că ar exista o înrâurire directă a mitologiei ungare asupra narațiunii despre Dragoș. Dar Mircea Eliade, în De la Zalmoxis la Genghis-han, sesizând lipsa de similitudine între tradiția românească și cea ungară

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
VII-X 88 Definitivarea creștinismului nostru (secolele IX-X). 93 Ritul bizantino-slav la români 93 CAPITOLUL III POPULAȚIILE MIGRATOARE ÎN NORDUL DUNĂRII (275-602) 102 Raporturile autohtonilor cu migratorii (alogenii) 102 Populațiile migratoare pe teritoriul Daciei după 275 107 Sarmații 107 Goții 110 Hunii 115 Gepizii 120 Avarii 124 PARTEA a II-a DE LA INSTALAREA SLAVILOR LA REVENIREA IMPERIULUI (602-970) 133 CAPITOLUL IV Populația autohtonă în secolele VII-X 135 Situația etno-demografică 135 Structurile economice-ocupații și îndeletniciri 137 Circulația mărfurilor și monedelor 139 Structurile sociale

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613

că cea mai mare parte a romanilor, care locuiau în Dacia de aproape două sute de ani, nu și-au părăsit țara în acel moment". Istoricul evocă apoi perioada secolelor IV-VI, marcată de ritmul invaziilor succesive: cele ale goților, ale hunilor, ale avarilor și ale bulgarilor. În cea de-a treia carte, acoperind perioada secolelor VII-XIV, se continuă expedierea perioadelor discutabile. Bulgarii apar între 678 și 683; ei vin dinspre ținuturile Volgăi și devastează provinciile estice ale Imperiului, unindu-se cu

by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
ducă o viață rătăcitoare în munți, au început să se ocupe de creșterea animalelor, atunci ei s-au numit ciobani sau păstori. Pe barbari îi urau, instinctul strămoșilor întreținîndu-le această ură. În aceste condiții, nici goții, nici gepizii și nici hunii nu i-au influențat. Doar bulgarii, care erau creștini, le-au împrumutat cîteva cuvinte uzuale. Limba română urma să adopte, după necesități, cuvinte din dialectele barbare, dar nu trebuia, niciodată, să se confunde cu ele. Valahii păstrară, fără excepție, obișnuințele

by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-V, penetrația creștinismului la nord de Dunăre fiind o mărturie în acest sens. Brătianu respinge ideea unei rupturi dramatice între invadatorul barbar și Imperiu și propune viziunea unor contacte interculturale transdanubiene. Relațiile transdanubiene n-au încetat, notează el, după invazia hunilor. Brătianu amintește în acest sens că la curtea lui Attila se vorbea limba gotă și latina. Mișcarea de intensificare a populării Daciei se realizează, după Brătianu, printr-o orientare dinspre sud spre nord: populația romanizată din sudul Dunării face presiuni

by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
oficial. Dar care este legenda originii Moldovei și Țării Românești? Pentru Moldova, cronicarul Dimitrie Cantemir, în Descrierea Moldovei, propune o povestire frumoasă, structurată, care se înscrie în linia cronicii anterioare a lui Miron Costin. Cantemir povestește că invaziile sarmaților, ale hunilor și ale goților au distrus Moldova și coloniile romane. Locuitorii, fugind de furia barbarilor, s-au adăpostit în munții Maramureșului, reușind astfel să supraviețuiască. Atunci cînd s-au simțit sufocați de creșterea populației, conducătorul lor, Dragoș fiul lui Bogdan, a

by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
î.e.n. Suirea pe tron a lui Burebista 44 î.e.n. Moartea lui Burebista 101-106 Războaiele lui Traian împotriva dacilor. Crearea provinciei Dacia 271-272 Abandonarea Daciei de către romani INVAZIILE ÎN SPAȚIUL DUNĂRII ȘI AL CARPAȚILOR Secolul IV Goții invadează Peninsula Balcanică 376-454 Hunii își extind dominația de la Europa Centrală la stepa rusă 454-567 Invaziile gepizilor, popor de origine germanică 567 Avarii îi înfrîng pe gepizi și devin stăpînii întregii Cîmpii a Pannoniei Secolul VI Pătrunderea triburilor slave în Balcani 626 Slavii asediază Bizanțul

by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668

Sedan, la Comuna din Paris, prelungirea directă a celei dintîi. Căutînd o cauză a acestei debandade, burghezia o află ca de obicei în dezordinea străzilor, în nesupunerea muncitorilor și-n indisciplina soldaților, vălmășagul mișcărilor sociale năvălind asupra Parisului ca odinioară hunii asupra Europei. În fața lor, doar moliciunea guvernelor și diviziunea funcțiunilor politice, incapabile să domolească răsculații. În mod normal, soluția ar fi trebuit să vină de la un guvern puternic, capabil să restabilească autoritatea. Singurul lucru rațional, îi scria Flaubert lui George

Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012

poporul român să aibă recunoștință.” Înr-o viziune de sinteză - exprimându-și încrederea în forța poporului, în capacitatea lui de a face față vitregiilor soartei, încercărilor de împilare străină, marele patriot declara cu convingere că „ o națiune asupra căreia au trecut huni, goți, avari, vandali și atâtea alte seminții străine, o națiune care optsprezece veacuri cu toate atacurile timpului, cu toate năvălirile barbarilor, a rezistat și s-a ținut până astăzi... nu este cu putință ca să fie osândită de către providență, să piară

MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc (2012) [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]