19,061 matches
-
o parte și descoperise un boboc de gâscă Încurcat Între ierburi și mărăcini. Se pierduse sărmanul de vreun cârd de gâște, din satul vecin când veneau și ele la gârlă. Cu grijă să nu-l rănească și mai rău, rupsese ierburile și rugii de mure care-l prinseseră ca un laț pe sărmanul boboc de gâscă. Un picioruș Îi atârna Îndoit În jos și avea pe el sânge Închegat. Era clar că-și rupsese piciorul. Cum Îl eliberase din mărăciniș a
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
atârna Îndoit În jos și avea pe el sânge Închegat. Era clar că-și rupsese piciorul. Cum Îl eliberase din mărăciniș a coborât cu el În brațe la gârlă să-i dea măcar puțină apă. Puiul s-a lăsat pe iarbă cu capul În jos și aripile desfăcute, rănit și epuizat. Ionuț i-a adus puțină apă În pumnul lui mic și se ruga de el: Să nu mori, te rog să nu mori...uite te duc la mama, ea știe
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
poate reușesc să mă deconectez cu el , dar mă leagănă trenul asta ca o căruță, nici rebus nu pot să fac. Lasă-l Încolo de rebus, uite mamă, a Început secerișul. Tu care admirai altă dată și un fir de iarbă, ce ai acum? Mama renunțase și la rebus și se lăsase antrenată În discuție de fiica sa atât de dornică să o scoată din amorțeală. Chiar simțea un fel de letargie, oboseală, plictiseală, un amestec de mai multe stări, din
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
părinte binecuvântează! Cu evlavie fluxul muzicii de sfere urcă spre cupola cerului. Duminică 24.10.2013 Retrăire Am interzis cândva sentimentelor născute să înflorească și am greșit. Nălucire de tentații înăbușite! Ce frumoase erau, ce blânde și moi, parfumate ca iarba, legănată sub soarele imperios sub ploaia îndărătnică de vară. Împotriva cui m-am protejat? Cine ar putea să știe? Să mă convingă... Ele au rămas în memorie uscate de timp, rătăcite și deznădăjduite de neîmplinire. Sub bagheta cărui regizor căutam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
lângă patul meu, să mă apere, să mă trezească din acest animism păgân. Remușcările, pasiunile s-au frânt la jumătatea drumului. Un copac se zbate cu vocile lui, se apleacă la pământ, se înalță spre cer cu frunzele cunună, atinge iarba, o arde șuierând. Apa crește și îl învăluie până la glezne, până la genunchi; îi sugrumă mijlocul și îi despică aripile. Eram pe masa de operație, lângă mine bântuirea mare punea ordine în ritm, în mișcarea vocilor. Fenomen spiritualist S-au pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ce nu mai poate aștepta. Neliniștile celor fără morminte O secvență din viață a fost să mori ca un câine, ca o paiață, fără ritual, fără îngropăciune; bătrâni, juni și fecioare fără cununie, fără liniștea potrivită a celor coborâți în iarba din câmpie. Sfios, privim în absurd și laș că i-am lăsat singuri, că n-am plecat cu ei din oraș. Eram și noi eroii anonimi, lipsiți de eroism și de cruce. O Golgotă fără răstignire, fața lui Crist fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
colorat să-mi arate fața lunii, să destrame lent ceața groasă a nopții, tristețile lăutelor să mă mai cheme dement. De ce a rămas agenda goală în acești ani? Fără semne banale sau tăinuite; prin gemurile albe și insipide, se văd ierburile înrourate și mute. Un ochi de lup stă la pândă 2013, vremea cade flămândă în trup! Ce mulți ani au trecut ... 1966, cifre grele de grimase, de cântec și somn au coborât, ori au urcat în stele? Nirvana? Nuntașii pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Sticlele rotunde, ovale, mai mari și mai mici se jucau în mâna lui ca niște pitici. Era un fel de Dumnezeu înfierbântat, în lumea lui de slavă, strălucitoare și suavă. Azi la cimitir eu și Minel am fost întâmpinați de iarba crescută înaltă și păgân împodobită cu flori răstignite în miresme, Imnuri înlăcrimate păreau crucile cu fața brăzdată de ploi. Este vecernie și clopotul nu bate. M-am reîntors la casa lor, să mai respir aer de biserică și de omenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
fața brăzdată de ploi. Este vecernie și clopotul nu bate. M-am reîntors la casa lor, să mai respir aer de biserică și de omenie, Doamna va aduce dulceața aromată de gutuie. Acum stau amândoi acolo sus, cerul verde ca iarba urcă, boaba de mercur neliniștită ca sufletele lor sfioase, tescuite în cercuri uriașe, ostenite-n veșnicie. Când voi muri și eu cine-l mai caută, cine-l mai știe? 2. Amintiri închipuite Antiques shop scria pe o vitrină colorată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
urmă potopul. Căutam o altă rostuire să mai rămân în amintire. Un glas striga: nu te mai teme! Prin zăbrelele privirii a orbit o stea, cu icoanele lacrimilor se îngemăna. În rest, ca la teatru: cu vulturi și râme-n iarbă, cu jocuri de săgeți și de cuvinte spuse de mire; cu salturi și voci amatoare de bătrâni erau cântece străine-n rostire. Încerc pereții camerei cu tapetul de mătase violet, afrodisiac înflăcărat, ca părul viu, șerpuind peste perna de puf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
oare mai trăiești? * * * Răcoare și larmă de vânt coboară aerul pe pământ. Mișcarea clatină miere și patimă. Grație, miraculoasă făptură culori peste sâni și gură. S-a răsfrânt crinul la picior și mirosul mă-ngroapă ușor. Muzica de sfere leagănă iarbă și flori. Niciodată nu te-ai gândit c-ai să mori?! La treizeci de ani, tot liniștea o căutai! Din toate părțile venea. Se insinua ca o neîmplinire într-o lacrimă mare, arcuind brațele în așteptare. Devora rafinat clipele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
tot sub patrafire-i ascunzi? De această noapte să trec, săgețile să le-nec, ființă căzută în aceeași lume dintr-o stare anume. * * * Stelei, prietena mea din tinerețe Amintirile trec și ele, nu mai vin iubirile! Ele se târăsc prin iarba neagră în vântul năuc, se apropie în dezordine, apoi se duc. Te-ai întors în sfera cu lumina de oase galbenă ca ceara... fără certitudine un al treilea ochi trebuie privirii să se arate voințelor noastre ingrate. El caută lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
le-au dus din porturile de la mare. Ce se va întâmpla? Morții au închis lumina la ușa mea. Nici pesimism, nici deprimare nervoasă n-am prea lăsat în urma mea să se vadă, pentru că știam că nimic nu este întâmplător, ca iarba ce așteaptă sub coasă. Teamă și speranță trec prin sărbătorile zilnice fără cutezanță, pentru că nu-mi aparțin. Cu mai mulți ochi i-am văzut pe toți, sau pe fiecare cu ochiul meu verde, doar unuia singur, apropiat mie! cu buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
la propriu și la figurat! Am luat foaia acasă; între zi și noapte, lumina se arată cu grijă, se ascunde între palmele neîncercate și plăpânde. Câți ani au trecut de la căderea Babilonului? peste 2500 ... apropiindu-ne de strămoșii pustiiți prin iarba fără începuturile sacre în tremurul lor strâns și efemer, atât de aproape de cer. Și se mai spunea că nouăzeci și nouă de tați au crescut generații dezlegând lacătul porților lumii întregi! Aproape că le atingem obrazul și ochii spre înălțimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
la ferestre, unde o fată, cât o mărgea, a murit ferecată. De atunci, colindul celor plecați la vânătoare urcă sus, la margini de lumi, fără soare în oglinzile mătuite de brumă. Pădurea și cerbii au pierit în apele negre ale ierbii, spunea Dan, poetul, au tot crescut în nămol lăsând în lumină un gol. Când bat clopotele la Athos, se înalță în cer mănăstirile, cetăți ale credinței, harfe de voal, lumini de cristal își schimbă culoarea de ceară, de opal, întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mare popas, am rămas cu tristețea somnului greu, respirând odată cu trupul și sufletul ei și al meu. Simțurile nu mă înșeală, mireasma lor mă învăluie protector ele îmi spun dacă trăiesc sau o să mor, dacă sunt mințită frumos, ca firul ierbii mătăsos, ruginit de vreme ca în albastrele poeme chemat de condeierii bătrâni în pagini de suflet stăpâni. Marea iubire nici nu cred că ar greși, ținta scurtă va poposi un timp și ce minune se va împlini! În rest, nuanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Din statuie în statuie, istoria scrie despre discipoli și urmași, prezervând lumina tragică trăită cu rost a celor ce au fost. Aceasta este lecția, fata mea! * * * Zbor în jos, tot mai aproape de pământ, nu mai pot să mă desprind de iarbă și de legământ; mă voi căuta deasupra, în aerul aspru, când răsare luna cu zgomot, din încleștare, în căutarea soarelui, mirele mare. Singură am rămas și eu cu zborul în zigzag și buimac, peste craniul țărânei uscate și grea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
trezit la casa mea de la Frasin, lângă teiul de la fântână și un glob mare de lumină a apărut deodată între fântână și tei; era de o frumusețe extraordinară. În grădină, în spatele fântânii era soțul meu care îngrijea o tabla cu iarbă de foc, de lumină. L-am întrebat dacă el a făcut globul de lumină și mi-a răspuns că nu știe cine l-a făcut. Mulțumesc! Am ajuns într-o noapte la Frasin. Pe gang (cerdac) era puțină lumină și
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
de zmeură și coacăze pe lângă gard. Sigur că are și alte straturi: ceapă, pătrunjel, usturoi... Lucy și Shelley sunt în vizită la bunica și grozav le mai place prin grădină. Se joacă toată ziua cu câinele, cu pisica, aleargă prin iarbă, se cațără prin copaci. − Azi mâncăm căpșuni cu smântână și mămăligă, anunță bunica. Ce-ar fi să luați voi lighenașul ăsta și să culegeți căpșunile? Fetele sunt gata de treabă. Se apucă de cules. Ca de obicei − două căpșuni în
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3084]
-
Casei Poporului, distrusă prin dinamitare în 27 aprilie 1984, biserica Izvorul Tămăduirii, aflată tot în spațiul Casei Poporului și distrusă la 4-6 august 1984, biserica Gheoghigeanu, demolată la 17 noiembrie 1984 (în 24 de ore locul a fost acoperit cu iarbă și flori), biserica Doamna Oltea, demolată la 27 noiembrie 1986, fără forme legale, biserica Sf. Vineri Herasca, demolată la 19-20 iunie 1987, în ciuda refuzului muncitorilor de a participa la actul de sacrilegiu și a protestelor credincioșilor adunați în preajma șantierului, biserica
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
a intervenit prea mult se află pâlcuri cu esențe moi ca: aninul, plopul tremurător, salcia. Printre plantele care populează pășunile, pajiștile și malul apelor, mai importante sunt ciuboțica cucului, brândușa, măcrișul și trifoiul, în timp ce izma, coada calului, pipirigul, rogozul și iarba ciutei se dezvoltă în locuri umede. Pe cea mai mare parte a pajiștii de pe pornituri, folosite ca imaș, sunt multe mărăcinișuri cu păducel, mur, măceș. Vegetația acvatică este alcătuită din plante cu adaptări speciale: plante lipsite de rădăcini, care plutesc
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
orice ascensiune. Iar această stare cheamă automat senzația de zbor, desprinderea de pe suportul solid pentru a încerca saltul în gol. Își amintește cum „zbura” alergând în salturi de pe un picior pe altul, ori ce beție îl copleșea de câte ori, culcat în iarbă, contempla albastrul cerului. Simțea cum este gata „să cadă în sus”, de pe coaja pământului în abisul nesfârșirii cosmice. Era o anume voluptate a spaimei, un potențial frust de transgresare în necunoscut, ceva incomparabil cu plăcerea „liniștită” a surprizei, proprie adultului
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
orașului, la vechea „barieră”. În zare, pe un tăpșan de multe hectare, se vede aeroportul. Clara se oprește minute în șir pentru a urmări vreun uliu șorecar „încălecând” curenții și bătând aerul pe loc, cu ochii ațintiți după prada din iarba necosită. Apoi descoperă avioanele și planoarele Clubului AERO, lunecând ca niște uriașe păsări albicioase pe cerul fără pic de nor. Oare când începe copilul să viseze că zboară pe deasupra caselor, a pomilor și mai ales în lungul drumului parcurs la
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
care se zbăteau nu numai reproșuri, ci și îndoieli amare. Cum adică? Ce zici? Tu vorbești serios? Și, în timp ce în gîndurile lor găsirea sau negăsirea comorii devenise cea mai grea problemă din lume, vaca reuși să smulgă o gură de iarbă, o rămurică de fag, apoi, ca și cum ar fi vrut să participe și ea la discuții, începu să ragă. Nea, boală! Vaca ne mai lipsea! Hai mai repede! Și jordiile începură din nou să șuiere prin aer. Întrucît singura care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
crin la răsăritul soarelui. Coborîșul de pe Dealul Ursului a fost mult mai greu decît urcușul, mai ales că fiecare trebuia să răspundă atît de apărarea propriului său spate, cît și de vacă. Și cum aceasta se ospătase din belșug cu iarbă proaspătă și făcuse un burdihan destul de mare, coborîrea ei pe coasta prăpăstioasă reprezenta o problemă. Dar toate se petrecură pînă la poalele dealului cum nu se poate mai bine. Acolo însă...cine-ar fi crezut una ca asta? acolo însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]