3,770 matches
-
câmp, după obicei. Erau singuri, cu excepția terierului Don, care adulmeca solul Întărit de Îngheț, cu un aer nemulțumit de puținătatea mirosurilor interesante. Era prea frig pentru a sta pe banca lor favorită - destul de frig pentru ca lumea să patineze pe apa iazurilor. Privind, Du Maurier Își aminti de o Întâmplare de demult, când un câine căzuse prin gheața de pe lacul Whitestone și Începuse să aibă probleme, iar el se aruncase În apa rece ca gheața, pentru a salva biata ființă. — Stăpânul, recunoscător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
tot ceea ce propunea sau aranja el, și Începu să arate mai bine, cu mai multă culoare În obraji și un pas mai săltăreț. Dar simțea o melancolie profundă și permanentă, care rămânea nclintită, netulburată de tot acest divertisment, ca un iaz Într-o peșteră Întunecată, subterană. Nu Îi păru entuziasmată de vestea că noul roman era bine primit În America. Revizuia textul pentru publicarea În volum și Îl imploră pe Henry să aștepte să Îl citească În această formă. Afirmă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mâncă având proptită În față o carte. O liniște binecuvântată domnea peste strada din fața geamului. A doua zi de Crăciun, o scoase pe Tosca la plimbare În parc, unde urmări călăreții de pe Rotten Row și Înotătorii făcând baia tradițională În iazul Serpentinei, fără a se Întâlni sau a vedea pe cineva cunoscut. Așezat lângă foc, În aceeași seară, schiță o idee pentru o piesă, o melodramă Întunecată pe care o intitulă provizoriu Promisiunea. Ea avea să conțină, pentru prima oară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ce tindea să devină ușor deluros, în care se desfășoară timp de un episod evoluția lui Joachim Mahlke și transformarea lui în erou de război: „...nori frumoși deasupra mestecenilor și fluturi care nu știau încotro s-o ia. În mlaștină, iazuri lucios-întunecate și rotunde ca niște cercuri, din care se puteau pescui, cu grenade de mână, caracude și crapi plini de buruieni. Natură, oriîncotro te căcai. Exista și un cinematograf în Tuchel...“ În completare, ar mai fi demne de menționat terenuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tăcere. Doctorul Mario Bonfanti e un hispanist arondat proprietății domnului Commendatore. A publicat adaptarea epopeii Cantar de Myo Cid pentru adulți; premeditează severa adaptare În manieră gauchesca a unor Soledades de Góngora, pe care le va dota cu țâșnitoare și iazuri, cu blănuri tăbăcite și nutrii. Don Anglada, m-ai năucit cu atâta potop de cărți, a zis Parodi. De vrei să te ajut cu adevărat, vorbește-mi de răposata-ți cumnățică. Căci nimeni nu mă Împiedică să te ascult. — Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
doamne Înalte Îmbrăcate În costum național care cîntă la fluier În timp ce domnii dansează grațios la lumina focului de tabără. Pare-un fenomen rezervat elitei sătești În serile de iarnă, cînd cei prezenți se simt bine Împreună spunînd povești cu prefețe, iazuri, balerine Înecate și ghicitori. Se numește șezătoare iar participanții sînt uniți prin afinități literare, au aceleași aspirații estetice și un program comun, care ține pînă cînd se stinge focul. În ciuda acestei remarcabile reprezentări mentale, nu-i zăream utilitatea, cu toate că reuniunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
într-una din acele plimbări cam nesuferite, dar care au devenit după aceea nucleul celor mai vechi și mai dragi amintiri ale mele. Existau mai multe trasee, fiecare primind o denumire practică (dar pe atunci foarte romantică și revelatoare): „poiana“; „iazurile“; „cărarea periculoasă“. Dar eu aveam unul preferat pe care, deși îl folosisem probabil mai des decât toate celelalte, n-a încetat niciodată să exercite asupra mea o nostalgică fascinație (chiar și atunci). I se spunea, simplu, „ferma“. Dădeai de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ca o tablă de șah în pătrate regulate de cărări cu pietriș și minuscule garduri vii de buxus. Dar minunea cea mai mare, aflată lângă gardul de sârmă care marca granița dintre domeniul public și cel privat, era un mic iaz mocirlos în care înotau rațe și venea din când în când câte o gâscă. Ori de câte ori ne duceam acolo nu uitam niciodată să aducem cu noi o pungă de hârtie maro plină cu pâine veche pe care o aruncam în apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
au hotărât că eram destul de mare ca să merg neînsoțit cu bicicleta pe drumurile locale și după aceea vizitele mele s-au îndesit și mai mult. Unori, mama îmi făcea pachete cu sandiviciuri pe care le mâncam în livadă sau lângă iazul cu rațe, înainte de a porni să explorez clădirile de unul singur: nu uitam niciodată să arunc o privire vițeilor - animalele mele preferate - și să mă cațăr pe clăile de fân din fundul celui mai mare hambar, unde erau întotdeauna o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
abia peste cincizeci și ceva de ani. L-a cumpărat unul din strămoșii mei, Alexander - din motive cunoscute doar de el - și a început să tot adauge altele; de aceea aproape că n-a rămas nimic din zidăria ințială. Acest iaz artificial pentru rațe - arătă cu mâna pe geam, pentru că acum drumul era paralel cu marginea apei - este cunoscut drept iazul Cavendish. Nu e de fapt un iaz, pentru că e făcut de mâna omului. Cavendish Winshaw era stră-străunchiul meu și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
el - și a început să tot adauge altele; de aceea aproape că n-a rămas nimic din zidăria ințială. Acest iaz artificial pentru rațe - arătă cu mâna pe geam, pentru că acum drumul era paralel cu marginea apei - este cunoscut drept iazul Cavendish. Nu e de fapt un iaz, pentru că e făcut de mâna omului. Cavendish Winshaw era stră-străunchiul meu și el a pus să se scoată pământul de aici și să se umple groapa cu apă, acum vreo sută douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
altele; de aceea aproape că n-a rămas nimic din zidăria ințială. Acest iaz artificial pentru rațe - arătă cu mâna pe geam, pentru că acum drumul era paralel cu marginea apei - este cunoscut drept iazul Cavendish. Nu e de fapt un iaz, pentru că e făcut de mâna omului. Cavendish Winshaw era stră-străunchiul meu și el a pus să se scoată pământul de aici și să se umple groapa cu apă, acum vreo sută douăzeci de ani. Cred că visa să se plimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și am putea face un tur al casei până nu se întunecă de tot. — Și tatăl tău...? Zâmbetul lui Roddy nu exprimă absolut nimic. — Ce-i cu el? Se lăsase amurgul. Roddy și Phoebe stăteau pe terasa care dădea spre iazul Cavendish și beau un Chateau-Lafite din 1970, scos atunci din pivniță. Făcuseră repede turul casei, pe parcursul căruia Roddy își expusese cam plictisit cunoștințele în materie de coloane ionice și arcade de răchită, iar Phoebe se străduise politicoasă să admire motivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sau aveau crăpături ascunse, suficient de mari pentru a-ți prinde în ele piciorul. În sfârșit, o serie de trepte de lemn putrezit coborau până la apă. Ajunseră taman la timp ca să vadă avionul amerizând pe suprafața luminată de lună a iazului și apoi venind spre ei și producând valuri înspumate când se opri grațios, dar cam zgomotos, la marginea pontonului. Peste câteva secunde, se deschise o ușă și șuvițele blond cenușiu ale celei mai bine plătite editorialiste britanice ieșiră la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să fie Își zise Kay. — O, cu mulți ani În urmă, nu mai știu. Îmi amintesc de un pod sau ceva de genul ăsta. — Ce fel de pod? — Un pod obișnuit. De fapt, un pod mic, rococo, cu vedere spre iaz. — Under era? — Cred că era pe undeva pe-aici, dar nu sînt prea sigură. E genul de lucruri pe care, ca Shangri-la, nu intenționezi să le cauți. Își dori să nu fi spus nimic. Helen, se gîndi ea, pretindea c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care-l căutase. Podul nu era nici pe departe atît de Încîntător pe cît și-l amintea; era simplu, nici rococo, nici În alt stil. Dar Helen se duse imediat și se opri Într-o parte a lui și privi iazul de desubt, de parcă ar fi vrăjit-o. — Mi-o imaginez pe Julia aici, zise ea zîmbind, cînd Kay i se alătură. — Chiar așa? o Întrebă Kay. Nu dorea să se gîndească la Julia În mod special. Rămase așa o secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ar fi vrăjit-o. — Mi-o imaginez pe Julia aici, zise ea zîmbind, cînd Kay i se alătură. — Chiar așa? o Întrebă Kay. Nu dorea să se gîndească la Julia În mod special. Rămase așa o secundă, privind la noul iaz; era Înghețat, cu tot soiul de lucruri risipite, la fel ca pe lac, și avea propria fîșie de nuiele pe care se refugiaseră rațe. Apoi Însă, se Întoarse spre Helen și-i privi profilul, obrazul și gîtul, care-i deveniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aprinde țigara. Apoi se Îndreptă și trase un fum, Își dădu capul pe spate savurînd gustul tutunului. Era aproape goală, stînd cu un șold săltat - relaxată și fără jenă În lumina flăcărilor de parcă s-ar fi aflat la marginea unui iaz, ca Într-o pictură victoriană luxuriantă, avînd ca subiect vechea Grecie. Helen stătea Întinsă și o urmărea. — Parcă ești descrierea numelui tău, spuse ea moale. — Numele meu? — Julia, Standing. Totdeauna Îmi venea să pun o virgulă. Ți-a mai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vrăbiile țopăie în cuibul berzei Nuc înmugurit - un pițigoi îngână alt pițigoi Zi ploioasă - pe lespedea de piatră mâțișori de nuc Plouă peste-oraș - guguștiucii clocesc fără umbrelă Pisoiul agață ghemul bunicii - flori pretutindeni 6Mijloc de mai - pianista ascultă sunetul ploii Iaz în pădure - puiul de căprioară surprins de-o broască Mama și fiul ei sub teiul înflorit - liniștea serii Leagăn de copil atârnat de un ram de tei - mireasmă de flori Ultimul vals cântat sub teii-nfloriți - chitara în cui Teiul
SEMNE DE PRIM?VAR? by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83875_a_85200]
-
căsnicie; Ea despre el nu știe mai nimic, El despre ea se face că nu știe!.. Dilemă cazonă Conjugalul echilibru Greu li-i pus la încercare: Soața vrea un alt calibru, El nu-l are în dotare... Instantaneu la „Trei Iazuri” Chelnerița mă vrăjește: Mini, ten fardat strident... - Ce doriți? - Aș vrea un pește!... - N-am!... Lucrez independent!... Miracol Eu cred că țuica asta are Efecte afrodisiace, Că, după două, trei, pahare, Chiar și nevastă-mea îmi place! Vitejie masculină Acesta
VASILE VAJOGA by VASILE VAJOGA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83947_a_85272]
-
-mi care sunt dezavantajele unei astfel de vieți??? De la: Debra Richardson Către: Kate Reddy A fost odată ca niciodată, Într-un tărâm Îndepărtat, O prințesă frumoasă, independentă, sigură pe ea, Care, În timp ce stătea meditând La probleme ecologice Pe malurile unui iaz nepoluat, Pe o pajiște Înverzită de lângă castel, A dat peste un broscoi. Broscoiul i-a sărit În poală zicându-i: Dulce domniță, am fost cândva un prinț frumos, Până când cineva a aruncat o vrajă mașteră asupra mea. Dacă mă vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
simt minunat! Pentru o femeie în pragul divorțului, Daphne suna îngrijorător de lipsită de griji. Poate că, locuind la Bel-Air, avea o percepție deformată asupra realității. Știu că mie-mi dă o astfel de stare când trag acolo, din cauza acelor iazuri minunate, a nuferilor și a lebedelor care apar de te miri unde. Am auzit de povestea cu Bradley, i-am spus. Ești sigură că te simți bine? Am făcut o criză de nervi când am aflat că o satisfăcea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
domnule Prentice, cel mai rău lucru posibil. Dar de ce l-au acuzat? Infracțiuni valutare, probleme cu impozitele...? — Mai grav de-atît. Au fost victime. Chipul lui señor Danvila Îmi apăru deodată În prim-plan, cu ochii plutindu-i spre mine prin iazurile dense ale lentilelor. Am observat că În dimineața aceea se bărbierise neglijent, prea preocupat ca să-și mai aranjeze mustața răzlețită. — Victime? Îmi trecu prin minte că avusese loc vreun accident tragic pe rău-famatul drumul de coastă și că Frank fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
doamnă din cap până în picioare, față de verele ei, ba rânduiseră și pe câteva femei, de dincolo de lavițe... Petrecerea începuse să se sleiască și, de aceea, Nicanor se ridică, glăsuind pentru toți: Dragi meseni, ghici ghicitoarea mea, ce e? Am un iaz, malurile-s verzi, apa-i sânge de iepure, mâlul roșu, ca steagul Partidului și crapii negri!? Din rândurile maselor porniră strigăte entuziaste, care vădeau cunoștințele temeinice în cimilituri ale diverselor generații de la Goldana: Harbuzul este, harbuzul!... Am ghicit imediat! Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de cerul gurii, prelingându-se în Nevăzut Cât despre noi, stăruind în nerăbdare, urmăream Apa, pe nimică pe ceas, ca să vedem dacă nu cumva scade, iar timpul nostru, al celor aflați în restriște, se scurgea, negru și greu, ca un iaz de păcură și de clei Care legănați în funii, care pe geamblac, visam fără să dormim și ne împărtășeam visele între noi, încurajându-ne cu spusele, ba încă unii, ne mai rugam la cel Atotputernic și la Maica Domnului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]