13,415 matches
-
și Altitudinile de azi. Pentru Mircea Vasilescu nu există decît Dilemateca. Pentru George Onofrei, numai Suplimentul de cultură. Pentru Aura Christi, numai Contemporanul. Parcurgînd preambulul la anchetă, am constatat că A(na) C(hirițoiu) remarcă în răspunsuri, neasumarea unei poziții ideologice clare, nu și cecitatea celor intervievați. Nu știm nici de ce au fost selectate anumite reviste și nu altele. Ne-am delectat în schimb cu truismele lui Carmen Mușat: "Nu poți să scrii despre o carte dacă n-ai citit-o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9415_a_10740]
-
să fie, în 1929, unul dintre primii scriitori europeni foști Ťtovarăși de drumť care au spus Nu! dictaturii staliniste, scoaterea lui din Ťta-bloulť vechii mișcări sau măcar deplasarea într-o zonă periferică a acesteia erau inevitabile. Foarte cosmetizate în funcție de cerințele ideologice ale momentelor cînd au fost redactate, Ťmemoriileť unora dintre foștii lui tovarăși deveniți și rămași bolșevici (Alecu Constantinescu, Gh. M. Bujor) îl prezintă de aceea pe tînărul Istrati în ipostaza unui aderent accidental, instabil și chiar nociv, prin datele temperamentale
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
cu contractualismul hobbesian ce solicită concentrarea autorității politice în mâinile unui singur suveran (statul) pentru a evita consecințele dezastruoase produse de indivizii raționali în situația în care nu există nicio reglementare a relațiilor sociale (starea naturală) . Din punct de vedere ideologic, se poate afirma că această soluție ar fi favorizată în principal de socialism, social democrație, versiunea americană a liberalismului, ideologiile moniste (vezi Miroiu, 2012) și, mai general, de toate acele ideologii care justifică intervenționismul economic în baza eficienței . Prima facie
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
ales după Tratatul de la San Stefano (19 februarie 1878), când sultanul îl trimite în surghiun pe „asul” politicii otomane, marele vizir Midhat pașa. Acesta devenise incomod pentru sultan, promovând o politică periculoasă pentru integritatea și menținerea Imperiului Otoman. Pe plan ideologic, domnia lui Abdul-Hamid al II-lea va însemna afirmarea pan-islamismului, prin unirea tuturor teritoriilor de religie mahomedană într-un Califat, după sistemul celui arab, din perioada medievală timpurie. Perioada domniei lui Abdul-Hamid al II-lea reprezintă și extinderea rețelei
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
sunt aceleași. Nuanța contemporană introduce însă o clauză nouă: un scriitor există dacă este solvabil, pentru că editurile funcționează după modelul băncilor - „capitalul“ nu poate fi împrumutat infidelului, marginalului, talentului care nu satisface (exigențele structurii de piață, dar mai ales) algoritmul ideologic, psihologic, stilistic și provocator de valori culturale. Salariul existențial al scriitorului este condiționat de înflăcărarea (disimulată) prin care acesta se investește în destinul întreprinderii de producție literară. Nu are absolut nici un sens ideea naivă că un eventual proces al libertății
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Pentru intelectual, timpul este un element care trebuie stăpânit, organizat, o formă de proprietate sau o investiție obligată să producă rezultate. Intelectualul, știm bine, este un individ care își ia iluziile drept adevăruri. Și cum se consideră vechilul unui spațiu ideologic nelaîndemâna oricărui muritor, în care timpul capătă identitatea vidului advers și domesticit, această „materie“ trebuie modelată organic, împotriva delirului, a oricărei deraieri care ar descalifica micul demiurg. Timpul, de altfel, este un argument în favoarea libertăților neintelectuale, un pierde-vară este mai
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de eseuri " Cum poți să fii român?". Variațiuni pe teme identitare (Scrisul Românesc, Fundația-Editura, Craiova, 2006), Monica Spiridon readuce în discuție, racordând-o la contextul actualității, o problematică veche și obsesivă în cultura română, generatoare de tensiuni explozive (de ordin ideologic, politic, retoric) și, deloc surprinzător (având în vedere proiectul Uniunii Europene), încă "fierbinte": aceea a autodefinirii identității noastre etnice (și naționale). Autoarea pleacă de la o premisă care o situează, din start, în afara închiderii, deja istorice, a metafizicii etnonaționale (cu semn
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
invenție" (vocabulă de natură să contrarieze, dacă nu să irite, atât pe adepții viziunii esențialiste asupra specificului național, cât și tabăra pozitivistă, a analiștilor și a tehnicienilor din sfera politico-economică), un "construct intelectual" temporar, cu fond dublu, adică "un discurs ideologic" și o "reprezentare simbolică complexă", dimensiuni care de-a lungul timpului au fost uneori confundate, au mers paralel, s-au aflat în convergență, dar și în opoziție. Dacă nevoia constantă de autolegitimare a românilor (cu bovarismele aferente) poate beneficia de
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
nouă identitate: merge în direcția reformiștilor moderați ai "grupului de la Cluj" - o formațiune eterogenă, în care se întâlnesc și cacealmiști înveterați precum Dâncu, și profesioniști relativ dezorientați precum Vasile Pușcaș, mai apropiat de social-democrația de tip pedist decât de agresivitatea ideologică a iliescianismului, dar și oameni de aparat tipici, precum Ion Rus - sau încearcă redogmatizarea, prin revenirea în prim-plan a lui Năstase? Aceasta e întrebarea. Ion Iliescu este în continuare puternic și pentru că în fruntea PSD-ului a fost propulsat
Iliescu, mereu printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9417_a_10742]
-
începutul anilor '60 marxismul apăsa asupra acesteia, ca și de altminteri asupra oricărei forme de expresie literară, precum "o lespede de mormînt". Discursul istorico-literar, înfeudat accepției primitive a istoricismului cunoscute sub numele de sociologism vulgar, trebuia să ilustreze neapărat determinismul ideologic, acea concepție dogmatică potrivit căreia istoria ar avea un curs anumit, revelat de "marii dascăli" ai marxism-leninismului. Pretinsa "necesitate" dădea istoriei o turnură finalistă, previzibilă. Mesianismul laic al doctrinei inducea ideea că evenimentele ei s-ar îndrepta spre un scop
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
acum. Dar credem că literatura și arta celei de-a doua jumătăți a secolului XX vor fi realiste, deci democratice, sau vor pieri" (p. 101, în vol. I, Opere Petru Dumitriu, 2004). E o pagină antologică, de virtuozitate a piruetelor ideologice ale scriitorului, practicate în anii 1956-1959. Ar merita analizată pe îndelete, ca un eșantion simptomatic al unui mod de a gândi esteticește în condițiile dogmatismului, prin oscilații derutante de la stânga la dreapta, adoptând sindromul nevrotic al animalului sălbatic în cușca
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
ducea la conducerea unei catedre universitare sau te propulsa direct în fotoliul de academician. Chiar și pe vremea lui Eugen Simion, istoricii intrați sub pulpana academică proveneau exclusiv din rândul celor care plătiseră, sub o formă sau alta, obolul viziunii ideologice asupra istoriei țării: de la patriotismul deșănțat, la ideologizarea argumentelor istorice, la intrarea în bătălii cu iz mai mult sau mai puțin naționalist. (În paranteză fie spus, oricine-și găsește timpul să parcurgă cele "100 de istorioare cu istoricii Epocii de
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
un total de o mie opt sute de pagini, tipărite într-un prim tiraj de 35.100 de exemplare. Cartea va fi venerată ca un monument, timp de trei-patru ani, până în 1960, când Petru Dumitriu fuge în Occident, dezertând la inamicul ideologic al comuniștilor. "Cronica mică" este eclipsată și, într-un fel, anulată (prin absorbție) de "Cronica Mare", aceasta din urmă fiind transformată (de către presă, de partid, de școală), pentru scurtă vreme, într-o Biblie a istoriei naționale și într-un manual
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
e fresca balzaciană, executată după tot tipicul vechi, respectând principiile tradiționale. Căci, lucru important de constatat, Petru Dumitriu e refractar la orice modernitate, fapt vizibil și din scriitura romanului și din atitudinile publicistice ale autorului. Dacă mai adăugăm și intransigența ideologică a prozatorului în text, în sensul realismului socialist (caricaturizarea boierimii, a aristocrației și a burgheziei), avem o imagine cât se poate de nefavorabilă a scriitorului conformist. Dau numai două exemple, foarte evidente, unul în "Cronica mică" (reluat identic ulterior), altul
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
pentru acest partid, un moment al clarificărilor decisive. Nici vorbă de așa ceva. Boc și ai săi se leagănă cu iluzia că vor reuși să-și păstreze popularitatea fără să dea ceva în schimb. Ceea ce așteaptă românii de la ei e clarificarea ideologică. Nu se poate merge la nesfârșit ținând în mână sfoara bicoloră a dreptei-stângii. Deși, în practică, mulți pediști s-au dovedit a fi mai de dreapta decât liberalii, imaginea de ansamblu a partidului continuă să fie destul de imprecisă. Unde să
Politica lui Struțulescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9559_a_10884]
-
aproape în fiecare capitol întâlnim observații care ar necesita o discuție aparte. Mi se pare, de pildă, foarte bine venită invocarea conceptului de "corupere a jocului" (împrumutat de la Caillois) în legătură cu poezia călinesciană din anii '60, tributară, în bună măsură manipulării ideologice, așa cum nimerită mi se pare demonstrația privitoare la "eliminarea poetului de către discurs" în cazul lui Nichita Stănescu sau cea prin care se urmărește reliefarea dimensiunii teatrale a Liliecilor sorescieni. Remarcabil este și capitolul consacrat lui Mircea Ivănescu, unde se insistă
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
prima jumătate a secolului XX - identificat de obicei prin sigla DA - și noul dicționar, publicat începând din 1965, pentru care s-a consacrat sigla DLR. Conștiința profesională și tradiția lingvistică s-au dovedit mai puternice decît cenzura politică și presiunile ideologice din epoca instaurării comunismului: pînă la urmă, Dicționarul lui Pușcariu s-a continuat prin noul DLR. Litera D devine un element-cheie în articularea celor două mari părți - vechiul dicționar, cu literele A,B,C, F-I - și seria nouă, urmînd
Litera D by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9588_a_10913]
-
și rău. Preludiu la o filozofie a viitorului), comentînd diatriba pe care filozoful neamț o îndreaptă împotriva englezilor din vremea lui. Nu atît conținutul cuvintelor lui Nietzsche merită atenția noastră, cît reacția pe care ele ar provoca-o în climatul ideologic în care trăim: "Astăzi, dacă un autor ar avea îndrăzneala să publice o filipică similară într-o carte Ťserioasăť, academică, ar ajunge fie ridiculizat de întreaga comunitate științifică (ai cărei lideri de opinie sunt, în majoritate, anglo-saxoni), fie dat în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9598_a_10923]
-
fi familie de împărat roman, nu de funcționar la prefectură..." (Actul I, scena 1). Se știe că atribuirea numelor romane (Marius, Titus, Aurelian, Sextil, Liviu, Iuliu, Virgiliu etc.) nu a fost doar o modă culturală, ci a jucat un rol ideologic și politic, mai ales în Ardeal. În cazul numelor slave, din istoria medievală (Dragoș, Bogdan, Mircea, Vlad, Radu, Mihnea), e probabil ca și literatura română să fi jucat un rol important. Un caz în care literatura pare a fi fost
Onomastica și moda culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9611_a_10936]
-
importanță... Ce se întâmplă totuși în roman, din punct de vedere evenimențial? Episoadele realiste, în care autorul excelează (o scenă cu un profesor beat, în fața statuilor de la Universitate, o alta de amor turbat, cu o studentă excitantă prin vigoarea demascărilor ideologice practicate, o a treia, de asemenea memorabilă, cu un fost preot convertit la deliciile economiei de piață), nu sunt rulate pentru ele însele. Proiectul autorului este radical diferit de cel al romancierului obiectiv. La nivel epic, ficțiunea nu prezintă continuitate
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
a împins partidul. Sigur, Geoană e liber să uite orice. Din nefericire pentru el, lista lucrurilor catastrofale pe care le-a făcut nu poate fi uitată chiar atât de ușor. El nu are nici măcar scuza că a sărit de pe axa ideologică, înspăimântat că partidul o ia la vale dacă nu intervine în forță. Dezlănțuirea de ură din discursurile lui Geoană n-a fost provocată de-o întâmplătoare pierdere a rațiunii. La fel s-a comportat și în timpul campaniei anti-Băsescu pentru primăria
Apoteoza sulfuroasă by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/9600_a_10925]
-
E ca și cum un cîmp al psihologiei colective îl alungă mereu în firida autorilor nefrecventabili. Și cum trăim într-o lume în care ideile lui Nae au aerul respingător al delictelor de opinie, gîndurile îi sunt atît de inadecvate sub unghi ideologic, încît impresia prăfuită a unui gînditor depășit ți se strecoară temeinic în suflet. De aceea, cînd te apuci să-l citești, o faci cu convingerea că îndeplinești un ritual al deshumării culturale, readucînd la lumină nuanțe cu neputință de reînviat
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
publicistica lui Nae Ionescu de la "Logos" la "Cuvîntul", scrisă de Romina Surugiu, doctor în filosofie și lector la Catedra de Presă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea București, portretul care ți se conturează e cel al unui contravenient ideologic. Nae nu convine, ci contravine, căci gîndește mereu împotriva mentalității oficiale. Nu scrie convenabil și nu se exprimă convențional. Și cum opusul convenției este contravenția, adică încălcarea normei și nesocotirea reflexelor uzuale de gîndire, Nae lasă impresia că știe foarte
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
masse și în țară, dar nu în votul universal, care încadrează - prin structura lui - un sistem de gîndire și o concepție de viață artificale și depășite." (p. 274). Și atunci cum să te mai miri că Nae este un contravenient ideologic?
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
politologi ruși sau occidentali cu Republica Moldova, situând-o sub un fel de clopot de sticlă, exersând tot felul de scenarii de evoluție și identități insolite pentru această zonă "sărită" din schema obișnuită, prin care se străduiesc să valorifice niște prefabricate ideologice, de tipul "omul nou", înainte de 1989, sau "a treia cale", "istm" între Est și Vest, "Elveția răsăritului" - denominații pretențioase și absconse menite să camufleze aceeași (sau o altă) servitute a Basarabiei față de Rusia. A fost o perioadă când scriam cu
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]