1,501 matches
-
1 aprilie 1977 a fost reținut PAUL GOMA, care în cadrul anchetei a făcut declarații privind relațiile sale cu elemente reacționare din emigrație, cu care s-a întâlnit în străinătate în anii 1972-1973, printre care și cu legionarii EMIL CIORAN, VIRGIL IERUNCA și ION CUȘA. A recunoscut că în aceeași perioadă, la Paris, a luat legătura cu PIERRE EMANUEL, președintele așa-zisei asociații internaționale pentru libertatea culturii, demascat de presa franceză ca agent al C.I.A., iar organizația sa ca oficină de
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
pronunția marcat rusească a numelor (Baris Elțîn). Simt un frison, frison vechi, pe șira spinării. Și, capac, ieșind pe bulivar, mai și văd plimbarea căciulilor cu urechi siberiene. Brrr! e chiar frig. În anii cînd era "salonard francez" (povestește Virgil Ierunca), Cioran dădea reprezentații de groază. Mai abitir, unde se adunau transfugii noștri. La o soarea din astea, cu fețe tot una și una, cineva, perorînd catedratic, îl rîcîia pe Cioran care fierbea, tot încercînd formule detonatoare. Văzînd că nu reușește
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care fierbea, tot încercînd formule detonatoare. Văzînd că nu reușește, scoate ultima petardă: Noi sîntem moștenitorii deșeurilor unor cotropitori. Stupoare generală și indignarea colerică a vizatului. Totul se sparge, soareaua se dezintegrează. Coborînd scările, aproape satisfăcut, Cioran îi șoptește lui Ierunca: O făcui și pe asta. Cioara mă-sii! 22 ianuarie După detunătura din decembrie '89, am putut intra, întîmplător, în frumoasa casă burgheză de pe strada Pinului, în care s-au lăfăit, în comunism, indigestele figuri, prim-secretarii județului (nevisînd ei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ioan Buduca realizează un dialog cu Octavian Paler, șirul interviurilor continuând: Radu G. Țeposu cu Adrian Marino, Mariana Marin cu Radu Tudoran, Ioan Buduca cu Vladimir Tismăneanu și Nicolae Manolescu, Ioan Buduca și Dan Pavel cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. În octombrie 1992, apare ca supliment al C. revista „VIP” (Viața Invizibilă a Personalităților), gazetă format „people”, de informație mondenă. Începând cu al cincilea număr și până în mai 1996, redactor-șef al acestei publicații, care va ecplisa revista-mamă, este poetul George
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286629_a_287958]
-
Repere bibliografice: C. Pajură [C. Papacostea], „Floarea amară”, „Reportaj”, 1936, 10-13; C. Fântâneru, „Fântânile tăcerii”, UVR, 1940, 14; Dan Petrașincu, „Cartea plecărilor”, VAA, 1941, 131; C. Fântâneru, „Cartea plecărilor” UVR, 1941, 36; Ion Șiugariu, „Înalte vânturi”, RFR, 1943, 10; Virgil Ierunca, „Înalte vânturi”, „Fapta”, 1944, 32; Dumitru Micu, „Poarta destinului”, RL, 1969, 26; Adrian Munțiu, „Poarta destinului”, O, 1969, 9; Dumitru Micu, Laus Patriae, CNT, 1975, 6; Virgil Mazilescu, „Nestinsa uimire”, RL, 1975, 16; Emil Manu, Doi poeți: Emil Vora și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290643_a_291972]
-
TR, 1984, 49; Anghelescu, Lectura, 215-219; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 86-91; Simion, Scriitori, IV, 37-44; Al. Săndulescu, Un mare nedreptățit: Dinu Pillat, JL, 1990, 18; Arșavir Acterian, Dinu Pillat între credință, creație și pușcărie, RL, 1991, 41; Grigurcu, Peisaj, 96-99; Ierunca, Subiect, 53-56; Negoițescu, Scriitori contemporani, 345-348; Virgil Ierunca, Anotimpurile lui Dinu Pillat, RL, 1996, 16; Barbu Cioculescu, Călinescu for ever, RL, 2000, 22; Dicț. esențial, 661-662; Carmen Brăgaru, Dinu Pillat. Un destin împlinit, București, 2000; Gabriel Dimisianu, Romancierul Dinu Pillat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
doilea suflu, 86-91; Simion, Scriitori, IV, 37-44; Al. Săndulescu, Un mare nedreptățit: Dinu Pillat, JL, 1990, 18; Arșavir Acterian, Dinu Pillat între credință, creație și pușcărie, RL, 1991, 41; Grigurcu, Peisaj, 96-99; Ierunca, Subiect, 53-56; Negoițescu, Scriitori contemporani, 345-348; Virgil Ierunca, Anotimpurile lui Dinu Pillat, RL, 1996, 16; Barbu Cioculescu, Călinescu for ever, RL, 2000, 22; Dicț. esențial, 661-662; Carmen Brăgaru, Dinu Pillat. Un destin împlinit, București, 2000; Gabriel Dimisianu, Romancierul Dinu Pillat, RL, 2001, 46; Dicț. analitic, III, 79-81; Popa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
de cenzura comunistă, o intensă campanie de traduceri, astfel încât revista să contribuie direct la conturarea momentului cultural, nu doar la reflectarea lui. La rubrica „Pagini din literatura exilului”, devenită „Recuperări”, semnează Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Norman Manea, Ion Negoițescu, Virgil Ierunca, Matei Călinescu, Ștefan Baciu. Reapare rubrica „Remember”, inițiată în 1980 pentru republicarea unor articole din seriile interbelice semnate de autori afirmați la începutul anilor ’30 și ulterior desființată de cenzură. Începând din septembrie 1990 se reiau articole de Mircea Eliade
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
lege și ș șoarecele de zăpadă (Microtus nivalis ulpius). Lumea păsărilor este foarte variată, regiunea fiind bogată în păduri. O deosebită importanță prezint prezint prezint prezintă cocoșul de munte (Tetrao urogallus) și cocoșul de mesteacăn (Lyrurus tetrix). Dintre celelalte amintim: ierunca (Tetrastes bonasia), fâsa de munte (Anthus spinoletta), cinteza alpină ( (Montifringilla nivalis), vânturelul (Falco tinnunculus), gai ( (Montifringilla nivalis), vânturelul (Falco tinnunculus), gaița de munte (Nucifraga caryocatactes), ș șorecarul comun (Buteo buteo), brumărița de stâncă (Prunella collaris), bufnița (Bubo bubo), forfecuța (Loxia
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
chema Rosetti, eu cred că n-a făcut-o dinadins. Niște membri ai familiei Rosetti aflați În Franța l-au dat În judecată. În proces a fost amestecată ca martor și Monica Lovinescu, nu-mi mai amintesc dacă și Virgil Ierunca. În fine, a fost unul dintre procesele de senzație. Tot În legătură cu emigrația se mai vorbea Încă despre atacul asupra Legației române de la Berna, spre a se dovedi că anumite cercuri sînt sau nu sînt infiltrate de Securitate. După atîția ani
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tîrziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturală..., mai erau desigur și alții care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Și mai erau emisiunile culturale ale Monicăi Lovinescu și ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul să dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliați la München. Era o favoare care li s-a făcut doar lor și care se datora meritelor excepționale. Pe lîngă posturile de radio
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Libere cu emigrația românească din Occident? Directivele venite de la Washington, de la conducerea americană, erau de a nu difuza tezele emigrației. De a nu da cuvîntul emigrației decît În mod excepțional. O excepție a fost făcută pentru Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, din care Europa Liberă a făcut perechea poate cea mai mediatizată a exilului românesc. Ei aveau girul direcției americane și prin ei răzbătea o importantă parte a vieții emigrației din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalități, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
o activitate cu un scop bine precizat, spre deosebire de refugiați, care nu acționează organizat și nu au scopuri comune bine definite. Totuși, În ciuda scopului comun exprimat explicit, exilul nu a fost de cele mai multe ori decît suma exilaților. În acest sens, Virgil Ierunca sugerează utilizarea la plural a conceptului de exil, deoarece există tot atîtea exiluri cîte epoci, motivări, persoane, căci, din punct de vedere politic și administrativ, exilat este acela care nu se poate Întoarce În țara din care a fugit fără
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
unde veneau, În anii ’70, și scriitori din România, printre care Nicolae Breban, Marin Sorescu, Bănulescu, Marin Preda, conform părerii Împărtășite doar de unii dintre participanți că literatură de calitate se face și În România. În ceea ce privește finalitatea acestor Întîlniri, Virgil Ierunca le aprecia ca fiind total ineficiente „pe cîmpul de luptă al rezistenței intelectuale”, pentru că nu ofereau nici un mijloc eficient pentru a duce la Îndeplinire responsabilitățile pe care le aveau toți intelectualii din exil. Evocînd una dintre Întîlnirile obișnuite de la cafeneaua
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ca fiind total ineficiente „pe cîmpul de luptă al rezistenței intelectuale”, pentru că nu ofereau nici un mijloc eficient pentru a duce la Îndeplinire responsabilitățile pe care le aveau toți intelectualii din exil. Evocînd una dintre Întîlnirile obișnuite de la cafeneaua „Corona”, Virgil Ierunca vorbește despre solidaritățile care ar fi fost imposibile În țară și care sînt dificil de realizat În exil, comunicarea limitîndu-se la anecdotică. „Vorbesc mult, vorbesc prost despre utilitatea patetică sau inutilitatea pur și simplu a Întîlnirilor noastre. Cred că a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Român de Cercetări, o instituție creată sub patronajul prințului Nicolae. În ciuda reputației sale de organizație legionară, la Centru au conferențiat deopotrivă legionari declarați precum Paul Costin Deleanu, intelectuali de dreapta ca Horia Stamatu, Mircea Eliade sau Vintilă Horia, alături de Virgil Ierunca, de orientare stîngistă. De asemenea, la Centru erau prezenți și apolitici precum Eugen Ionescu, dar și intelectuali evrei, printre care soții Anton și Eliza Cerbu, Marcel Leibovici sau I. Klein. Scopul Centrului a fost să „păstreze și să valorizeze, În cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
relativ consistentă din punct de vedere cantitativ. Din păcate, nici unul dintre numere nu face referire la comitetul de redacție, pe care Îl putem afla numai din surse alternative, ce afirmă că Mircea Eliade și Nicolae Herescu erau editori-șefi, În timp ce Virgil Ierunca era secretar de redacție. În această revistă Își publică Emil Cioran ultimele texte În limba română, folosind pseudonimul Z.P., iar Ierunca folosește drept pseudonim numele unuia dintre personajele literare ale lui Mircea Eliade, Alexandru Andronic. Printre colaboratorii revistei se
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
putem afla numai din surse alternative, ce afirmă că Mircea Eliade și Nicolae Herescu erau editori-șefi, În timp ce Virgil Ierunca era secretar de redacție. În această revistă Își publică Emil Cioran ultimele texte În limba română, folosind pseudonimul Z.P., iar Ierunca folosește drept pseudonim numele unuia dintre personajele literare ale lui Mircea Eliade, Alexandru Andronic. Printre colaboratorii revistei se numără și Al. Busuioceanu, Mihail Villara, Horia Stamatu, Vintilă Horia, St.I. Gheorghe, C.V. Gheorghiu și D.N. Ciotori. Redactorii Își asumă o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
lor (a scriitorilor) În libertate și idealurile lor comune asupra unei istorii care se vrea o manifestare a libertății omenirii. În acest sens, și numai În acest sens, ne simțim cu toții «scriitori angajați»”. În ceea ce privește finanțarea acestei reviste de literatură, Virgil Ierunca identifică un paradox, Întrucît o publicație culturală se bazează pe susținerea materială a unui om politic, și anume a generalului Nicolae Rădescu. De altfel, majoritatea publicațiilor din exil, cu puține excepții, au fost posibile datorită contribuției În bani din partea unor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dimensiuni ale aceluiași fenomen. Excepția de care pomeneam este cea de-a doua revistă literară a exilului parizian din anii ’50, Caete de Dor. Metafizică și poezie, care a apărut la Paris Între 1951 și 1960 sub conducerea lui Virgil Ierunca. Acesta i-a propus lui Constantin Amăriuței să scoată Împreună o publicație literară. Acesta din urmă a fost de acord deoarece considera că, „pe vremea aceea, exilul nu cunoștea decît reviste «patriotice» (pentru a nu spune patriotarde) redactate În special
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
condițiile În care cei mai activi pe plan cultural au fost studenții care ajunseseră În Franța ca bursieri, veniturile lor nu le permiteau să susțină financiar o publicație. De asemenea, publicarea unei reviste Însemna numai costuri deoarece, așa cum afirmă Virgil Ierunca, „nici un abonament nu a fost plătit vreodată vreunei edituri din Paris. Revistele erau distribuite gratuit”. La Început Caetele de Dor au avut o apariție semestrială, apoi au apărut de două ori pe an, pentru ca, În cele din urmă, să apară
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
la 148 de pagini. Tehnica de editare era destul de rudimentară, folosindu-se șapirografierea, iar paginile revistei erau pur și simplu capsate. Printre oamenii de cultură din exil era destul de răspîndită ideea că singura cultură adevărată se face În exil. Virgil Ierunca s-a opus constant acestui complex de superioritate al exilaților, apreciind că literatura română „este făcută, cu limitele evidente, acasă”. Prin urmare, Caete de Dor conțin numeroase traduceri În franceză din scriitori români contemporani, printre care și Lucian Blaga, Tudor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
urmare, Caete de Dor conțin numeroase traduceri În franceză din scriitori români contemporani, printre care și Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Vasile Voiculescu, George Bacovia. Conținutul revistei cuprindea rubrici precum „Povestea vorbei”, rezervată poeziei românești, Însoțite de comentarii ale lui V. Ierunca sau Constantin Amăriuței. Eseurile istorice sau filosofice erau integrate rubricii „O seamă de cuvinte”, În timp ce „Caetele de cetire” erau dedicate unor critici incisive aduse unor personalități ale culturii În general. Rubricile „Dialog”, „Cronica” și „Cronica Poeziei” erau spațiul În care
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
construiască. În contrast, exilul din Franța de după cel de-al Doilea Război Mondial s-a văzut confruntat cu o scenă politică dominată de intelectualitea de stînga, care controla În mare măsură aparițiile editoriale. Conformismul era așa de mare Încît Virgil Ierunca afirma că este „Încîntat de apariția - deși cam provincială - a unei reviste care vrea să se opună valului de conformism stîngist...”. Exilul contemporan s-a văzut astfel pus În imposibilitatea de a se face auzit, În condițiile În care mass-media
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
conformism stîngist...”. Exilul contemporan s-a văzut astfel pus În imposibilitatea de a se face auzit, În condițiile În care mass-media au fost principalul mijloc de influențare a opiniei publice, iar românii nu au avut acces la mass-media occidentale. Virgil Ierunca afirmă că situația s-a schimbat după 1968, cînd publiciștii francezi au devenit interesați În activitatea exilului și a României sub comunism. Monica Lovinescu spunea că „primul pas Înspre deschiderea publicațiilor franceze pentru exilați s-a produs după 1970. Al
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]