5,888 matches
-
avea drept de la mama lui Sammler, o femeie isterică, desigur, dar orice altceva decât masculină. Dar cine știe câte dificultăți sexuale și complicații se asociau cu părul Shulei? Și, de la unghiul tulburat al părului din mijlocul frunții, urmând o linie imaginară de iluminare peste nas, la origine de finețe, dar distorsionată de mișcări neliniștite, peste comentariul ridicol al buzelor (pline, date cu roșu-Închis) și În jos printre sâni spre mijlocul trupului - ce probleme trebuie să fi fost! Sammler tot auzea cum Își dusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
posesia ei. Putea șopti părintelui Robles În confesional că o are. Care putea fi lucrul principal? Conștientul și durerile lui? Fuga din conștient spre primitiv? Libertatea? Privilegiile? Demonii? Expulzarea acelor demoni și spirite din aer, unde se aflaseră dintotdeauna, prin iluminare și raționalism? Iar omenirea nu trăise niciodată fără demonii ei posedanți, și trebuia să-i capete Înapoi! O, cu ce creatură nenorocită, plină de mâncărimi, sângerîndă, roasă de nevoi, idioată, genială aveam de-a face aici! Și cât de ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lui ajunsese să fie atât de despuiat de credință, încât nu putea să-și mai închipuie că toții oamenii ascund multe fețe. Asemenea lui Khidr, Ahmad primise o afinitate pentru natură; el fusese ridicat dincolo de ținutul oamenilor pentru a primi iluminarea direct de la Allah. Nu exista nici un semn mai limpede decât faptul că pașii îi fuseseră purtați către acest loc, către pădurile vechi, către kilometri întregi de copaci bolnavi din cauza gângăniilor și-a deceniilor de abuzuri îndurate. Ahmad a ajuns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fi plăcut să știu dacă-i fremătau nările... Fața mandatarului rămase În continuare Îngropată În ziar. Chiar deasupra capului său, fotografia care reprezenta plantația de cafea din America de Sud părea tare comică: nici nu era greu de imaginat În locul dispozitivului de iluminare, decolorat de praf, un soare arzător care pîrlea oameni și plante aducîndu-i pînă la un maro Închis, făurind În același timp lanțul muntos din zare. Am auzit pași la etaj. Pașii s-au apropiat ușor și s-au oprit exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Și mai exista și o canapea. Pereții și tavanul aveau aceeași culoare ca și draperia care mă despărțea de atelier, făcută dintr-un material mai gros, dar cu un imprimeu plin de gust: floricele maronii răspîndite pe un fond galben. Iluminarea simplă contribuia și ea la acest echilibru bine gîndit: corpuri de iluminat dreptunghiulare din sticlă de-a lungul pereților. Soția mea s-a sprijinit cu ambele mini de brațele fotoliului, stînd cu spatele la draperie. S-a uitat la mine și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Crăciunului. Avea 50 de ani. Era încă tânăr, tinerețea spiritelor rare. Își petrecuse viața în lumina bibliotecilor de student până azi, acum în camera lui cu pereții numai rafturi cu cărți, erau cărțile în care credea și care-l formaseră: iluminarea celor aleși. - Cum ați petrecut, domnule președinte? - În familie, la niște rude, dragă colega. De fapt m-am odihnit, și asta e cel mai important pentru mine. Însoțindu-l până în dreptul cabinetului său, mă pofti înăuntru, după care pregăti, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
străzi pocnetele de bici - exerciții pentru colindele cu plugușorul de Noul An - dacă tatăl meu... Pe atunci încă trăia, într-adevăr, după trei zile, în seara de 31 decembrie, mă întâmpină în pragul ușii casei noastre de altădată, îmbrățișându-mă. Iluminarea de a-l revedea de data asta vesel după câteva zile de întristare, de care, ca întotdeauna, nu-l întrebasem, îmi redădu un echilibru anume, ce venea de foarte departe. Ultimele ore ale anului 1946. Anul executării fostului mareșal, anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să stăpânească zilele acelui an. Stătea nemișcat. Nu peste mult...era neștiutor ca noi toți ai pământului... Îmi venea să-l mângâi, să-l mai sărut o dată, încovoiat de duioșie, dar i-aș fi deranjat, poate chiar speriat, clipa de iluminare. Iubitul.... 17. Trecătorul mea tată!... Dacă ai fi trăit... Deodată ușa se deschise: în prag Marga Popescu. - Iată, am venit să vă spun „La mulți ani!” - eram la mătușa. E a doua zi din noul an, cred că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
critica; scrierea operei ( a lucrării); Tudor Vianu afirma că, din punctul său de vedere, etapele invenției sunt: pregătirea; inspirația; invenția; execuția; Dacă facem o sinteză principalelor etape ale procesului de invenție, găsim că cele mai importante ar fi: pregătirea, incubația, iluminarea, verificarea, finisarea. Noi, cadrele didactice, lucrăm cu suflete, pe care nu le inventăm. Ele vin firesc spre noi spre a le educa la vârsta școlară și trebuie să deja pregătiți să ne dăruim lor, în toată plenitudinea creativității. Oare suntem
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
ținut cont nici de sentimentele lui Oliver, nici de starea sa de surescitare nervoasă, care a atins apogeul atunci când trupul masterandului a fost jumulit de scoarță, uns cu catran, servind, pentru o noapte, drept stâlp de telegraf. Atunci a intervenit iluminarea și, prin intermediul firelor de păr, Oliver a putut capta În sfârșit gândurile morților ce pluteau În aerul plin de miasme grele din salon și le-a transmis, prin intermediului alfabetului Morse, Într-un alt salon, În care, din pricina neglijenței personalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sentimente și senzații se surpă sub pământ? Nisipul se scurgea din clepsidră, bărbatul În femeie și femeia În bărbat. Noimann se ridica deasupra celuilalt Noimann. Cinicul și penitentul se târau În genunchi, unul În fața celuilalt. Fusese aceasta doar o scurtă iluminare? Galeria oarbă palpita În urmă. Drumul ales fusese unul ce ducea În beznă. Oare mai exista și un altul, mai puțin bătătorit? Acum Între bărbat și femeie se căsca din nou aceeași veche și mereu nouă prăpastie de carne. Biciuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Și În plus, Înainte de a răsuci robinetul și de a da drumul la șuvoi, e mai bine să-ți consulți conștiința... Cine știe, poate că de undeva din străfundul sufletului, dintr-un lest interior nedigerat În Întregime, va apărea și iluminarea și atunci, căindu-te pentru ce-ai făcut sau n-ai făcut În viața asta, Îți vei pregăti, Împăcându-te cu tine, fără să-ți dai seama, cugetul pentru cea de dincolo... Hruba, totuși, a fost amenajată modern, placată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
în funcție de nivelul spiritual la care se caută răspunsul. Coarda de argint este mai degrabă o necesitate și o îngrădire utilă până la un anumit nivel spiritual. Am mai dori să precizăm faptul că atunci când o ființă umană atinge primul nivel de iluminare în corpul său fizic nu mai pot locui alte ființe în afară de conștiința sa (ne referim doar la iluminarea realizată și dobândită de către conștiință). Toate subconștientele sale trebuie atunci să părăsească definitiv corpul și să se întoarcă în tărâmurile astrale de unde
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
îngrădire utilă până la un anumit nivel spiritual. Am mai dori să precizăm faptul că atunci când o ființă umană atinge primul nivel de iluminare în corpul său fizic nu mai pot locui alte ființe în afară de conștiința sa (ne referim doar la iluminarea realizată și dobândită de către conștiință). Toate subconștientele sale trebuie atunci să părăsească definitiv corpul și să se întoarcă în tărâmurile astrale de unde au venit. Cei care au trăit acest fenomen îl descriu la nivel de senzații și trăiri ca pe
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
gât se disting urme de ligatură, globii oculari i-au fost scoși și orbitele goale extrudează o substanță gelatinoasă”. Danny se lăsă pe vine lângă cadavru; Deffry și Henderson își poziționară lanternele în așa fel încât să-i asigure o iluminare optimă. „Glandele genitale sunt tumefiate și prezintă vânătăi, se disting urme de mușcături pe testicule și penis”. Își duse mâna sub cel mort și simți pământul umed; puse mâna pe pieptul său, în dreptul inimii, pielea fiind uscată și nu total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
familie. Danny schimbă macazul, adoptând un zâmbet - una din tehnicile de interogatoriu pe care le practica în fața oglinzii din dormitor. — Hei, îmi pare rău că te-am luat așa tare... — Nee, nu-ți pare rău! Danny roși, dar speră că iluminarea demențială nu-l dăduse de gol. — Ai vreun angajat care se ocupă de parcare? — Nu. — Îți amintești să fi văzut noaptea trecută în parcare vreun Buick verde? — Nu. — Oamenii tăi de la bucătărie mai stau prin parcare? — Omule, oamenii mei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
puțin șovăielnic și poate greși mai greu. Asta în viața morală și în viața practică, sau în știința despre viață și despre moarte ― dar nu despre artă. Eliberarea spiritului de vitalitatea biologică nu duce pe artist în mod obligatoriu spre iluminări estetice. Tolstoi era chinuit la șaizeci de ani de povara dorințelor trupului său, fără să ne spună însă, el, care știa parcă totul, că o data scăpat de această povară și creația artistică, în cazul lui, eșuează în didacticism. Maturitatea artistică
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
care o execută o mașină cu ace, care scrie în carnea lui chiar cuvintele care înseamnă denumirea pedepsei. După ore de tortură victima citește prin suferința sa ceea ce i s-a scris pe spinare și atunci fața lui capătă o iluminare care... Dar citește!" A citit și nu i-a plăcut. "Bine, zic, dar nu te-a impresionat deloc suferința ofițerului, care deplângea noile moravuri, când nu mai puteai vedea o condamnare ca lumea, mașina e prost îngrijită, nu i se
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
marele preot ai cărui pași se retrăgeau. Hideyoshi avea un somn foarte sănătos. A adormi imediat, ori de câte ori vrei, poate părea un lucru facil, dar, de fapt, este foarte dificil. Din nevoie ajunsese la această pricepere misterioasă - atât de apropiată de iluminare - și o formulase sub chipul unui soi de deviză pe care o aplica atât pentru a alunga presiunile câmpului de luptă, cât și pentru a-și menține sănătatea. Detașare. Pentru Hideyoshi, acest cuvânt simplu era un talisman. Detașarea ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
odronă Hideyoshi, după care așteptă, liniștit, zorii zilei. Orașul era de asemenea destul de calm. În două sau trei locuri izbucniră incendii. Nu fuseseră aprinse de oamenii lui Hideyoshi ci, mai probabil, le declanșaseră, accidental, orășenii buimăciți. Întrucât puteau servi pentru iluminarea atacurilor prin surprindere ale soldaților din castel, fură lăsate să ardă toată noaptea. Feluriți generali intraseră și ieșiseră din cartierul general al lui Hideyoshi, de cu seară, până după miezul nopții. Din acest motiv, se vorbea că fie avea loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui de prizonierat. — Dar, știți, continuă Ieyasu, potrivit celor pe care mi le-a spus Sessai, preoții respectă mai mult ceea ce spun despre un om umerii lui, decât fața. Se pare că-și putea da seama dacă un om atinsese iluminarea, doar privindu-i umerii. Astfel, când m-am uitat să văd cum arătau umerii marelui preot, am descoperit că întotdeauna erau rotunzi și blânzi ca o aureolă. Dacă un om dorește să închidă tot universul în pieptul lui, n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Marga. Dimineață, în stația de autobuz, o stăpâneau cuvinte-refren, cadențând anapoda, un fel de transă idioată. Din punctul de vedere al morții... punctul punctul punctul... punctul de maximă vedere, noaptea perfect limpede, morții absenți, ca și viii... punctul fix, final, iluminare și orbire. Ca un descântec. Un fel de impuls senil, un biet punct abia vizibil, revenind, revenind. Iluminare, orbire, da, da, un ac fosforescent al neantului, noaptea perfect limpede, morții absenți, ca și viii, da, da. Zgomote. Gureșe groase gingașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de vedere al morții... punctul punctul punctul... punctul de maximă vedere, noaptea perfect limpede, morții absenți, ca și viii... punctul fix, final, iluminare și orbire. Ca un descântec. Un fel de impuls senil, un biet punct abia vizibil, revenind, revenind. Iluminare, orbire, da, da, un ac fosforescent al neantului, noaptea perfect limpede, morții absenți, ca și viii, da, da. Zgomote. Gureșe groase gingașe. Auzea, undeva, departe, spectacolul lumii. Camioanele, tramvaiele, roțile biciuind vâj-vâj asfaltul, vocile rebele, fluierul agentului de circulație, cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
crescuse peste zi se frânge, cu un sunet subțire, de argint. Se scutură, într-adevăr, ca o eliberare. Umerii zvâcniră sub curenții reci ai înserării. Își încrucișă brațele, strângându-se, să-și adune puterile pentru neantul nopții, pentru punctul extrem, iluminare, orbire. Se afla în dreptul gurii de metrou, coborî. Artificială peșteră de beton, un cadru neutru, geometric. Se aprinsese semnalul roșu. Apăru trenul, vagoanele lunecară lin, ușile se dădură în lături. Ce zi, oho, ce mai zi!... Izbutise, totuși, să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la prânz, seara, noaptea, dimineața, să zăpăcim adversarul. În orele amnezice, încolăcite, lenevoase, când vântul țiuie, neauzit, prin spații confuze și plesnesc capacele ceasornicelor și se înmulțesc stopurile cardiace. Într-o astfel de gaură a timpului, dom’ Dominic avu, brusc, iluminarea: dacă am întrebat a mia oară la informații și ni s-a comunicat că telefonul nu e defect, nici pe alt nume, nici blocat, desființat, codificat înseamnă că, pur și simplu, nu răspunde. Deci, nu e nimeni acasă. Deci, mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]