1,488 matches
-
convinși că așa suntem noi, babalâcii. În opinia lor, a celor tineri, suntem chiar vinovați, deoarece nu le recunoaștem meritele. Încercăm prin diferite mijloace și tertipuri nostime să le atribuim lor milioane de defecte pe care noi, în tinerețea noastră "imaculată", nu le aveam. În același timp, precum fiica vizirului Șeherezada, în pat cu califului Harun-al-Rașid, într-o mie și una de nopți la rând nu și-a terminat de povestit născocirile pline de tâlc ale minții sale, la fel și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
chiar dacă simțurile lui încă nu au perceput nicio vietate. Acea presimțire pe care numai omul legat de natură, care și-a petrecut mare parte din viață în singurătate, o mai posedă. Deodată, o umbră mare, întunecată, se profilează pe albul imaculat. Era lup! L-a recunoscut, înainte de a apărea cu totul. Nu era Suru. Era un lup mare, puternic și în lungul spinării vărgat. La câțiva pași se oprește, cu botul întins înainte adulmecându-i urma... Într-o clipită îl fulgeră
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din care răzbătea întotdeauna un neplăcut miros încins și sufocant, care ar fi tăiat repejor respirația omului nefamiliarizat cu el. Pereții erau cum nu se poate mai simpli și mai goi, toți patru zugrăviți la fel, pesemne într-un alb imaculat la început, dar aproape cenușii și plini de pete acum. În partea din spate a acestei încăperi, se găsea și o mică ferestruică tot timpul închisă, dar nu din pricină că n-ar fi fost nevoie de a fi deschisă, ci din pricină că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în acea parte abstractă a ființei noastre sufletul. Nu mai eram eu flăcăul tânăr de altădată, adolescentul, nerăbdătorul și încrezătorul numai și numai în împreunarea fizică. Încă de pe vremea aceea îmi repugnau la culme fetele fandosite, care la suprafață pozau imaculate, iar în adâncime poate că erau mai mânjite decât multe altele. În definitiv, cucerirea fiecărei femei presupune pregătirea bărbatului pentru un nou urcuș, inedit, presupune multă, multă răbdare, mai cu seamă că nu știe ce-l așteaptă sus pe vârful
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
așa-zisului munte. Acestea, în definitiv verzi și uscate, erau idei mai mult prefabricate de care nu mă puteam descotorosi ușor. Prejudecată și reproș. Iozefina risca să-mi cadă în dizgrație știind mai ales că n-avea cum să fie imaculată. Nu înțelegeam totuși, refuzul ei. Dar nu numai refuzul. Auzind propunerea mea, ea practic nu răspunsse la obiect. A răspuns evaziv, apoi, folosind încă o comparație agricolă, și-a luat poșeta și a plecat lăsându mă singur printre rafturile cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nenumărate puțuri. Era, într-adevăr, un spectacol frumos, chiar și cu soarele ce te bătea în cap, drept și imparțial, dezolant și copleșitor, pentru că înăuntru, în imensul birou întunecos, apărat de exterior de geamuri groase și perdele fine, albe și imaculate, aerul condiționat menținea permanent, zi și noapte, în toate anotimpurile anului, aceeași temperatură, aproape de gheață, cum cerea fără nici o discuție guvernatorul Hassan-ben-Koufra, ca să lucreze cu plăcere. Sahara, văzută de acolo, cu un pahar de ceai într-o mână și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că era întredeschisă. Ieși în curte, îl orbi un soare ucigaș reflectat de zidurile albe, văruite de mii de ori de niște soldați care n-aveau nici o altă obligație, de-a lungul zilelor și anilor, decât să curețe mereu pereții imaculați. Dar nu se vedea nici unul. Și nici unul nu făcea de gardă în gheretele din colțuri sau de lângă poarta prin care se putea întrevedea deșertul fără sfârșit. — Hei! mai strigă o dată. Ce se întâmplă? Ce se întâmplă? Tăcerea. Blestemata tăcere, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
zice colegul meu de plantație, poate nu vezi, dar omului i s-a pus pata, vrea cu orice preț să te cucerească și nu se va lăsa. Majed vine îmbrăcat la patru ace arăbești, cu haine tradiționale de un alb imaculat. Numai pantalonii din piele de cerb sunt roșii. Are oarece șarm, zice că a pierdut nu știu câți ani pe la Cambridge și nici nu-i chiar aproape de granița vârstei a treia. E așa de insistent, încât nu-l deranjează nici măcar zeflemeaua mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
O știe bine, ca și mine. Da? Mi s-o fi părut. Îhî. După ce s-a mai lăsat întunericul, ulița a redevenit pustie. Noroiul, proaspăt fabricat de primii fulgi de nea, a fost acoperit binișor de o zăpadă moale, frumoasă, imaculată. Ce liniște desăvîrșită poate așterne o astfel de noapte în sufletul omului! Vasile Robilă era un om meticulos și era greu să nu anticipeze toate evenimentele ocazionate de sărbătorile de iarnă. Știa pînă la cele mai mici amănunte cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Da, mormăie acesta, abia camuflînd un zîmbet. Curcudel s-a schimbat De două zile și de două nopți lumina arde continuu în cămăruța lui Ion Curcudel. Nici o mișcare nu s-a observat prin curte și zăpada căzută între timp era imaculată, necălcată de jivină sau de om. Curcudel avea o grădină imensă, plină de pomi fructiferi, de viță de vie, de stupi și de huceaguri impenetrabile de cătină pe haturile care îl despărțeau de vecini. Pe la 35 de ani s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și luni Încetînd doar noaptea sub narcoza somnului și apoi din nou letargia fără sfîrșit. Dar există totdeauna o clipă, dimineața, În secunda incertă dintre inconștiență și luciditate cînd lumina se strecoară prin pleoapa abia Întredeschisă și pelicula memoriei e imaculată: simțim atunci o bucurie deplină ca și cum suferința nu ar fi existat niciodată. Abia după cîteva clipe, odată cu recunoașterea propriului trup, reapare durerea asemenea unei amintiri exilate care se Întoarce acasă. Cred că secunda aceea unică de totală desprindere, premergătoare trezirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ascuns sub porticul În stil victorian timpuriu, sună, trezind un ecou ce părea să alerge după locatari În odăile cele mai ferite, ca și cum puțina viață ce mai rămăsese În această casă se refugiase de-a lungul coridoarelor ei Întunecoase. Albul imaculat al șorțului și manșetelor slujnicei care le deschise avea ceva neverosimil. Deși slujnica părea să aibă aceeași vîrstă ca și casa, ținuta ei, spre deosebire de Înfățișarea clădirii, indica o dorință de a salva aparențele, În ciuda obrajilor pudrați cu talc, zbîrciți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai dificilă, se gândeau să instaleze un dispozitiv de respirație artificială. Deocamdată, acul unei perfuzii Îi intra În braț puțin mai sus de cot, un electrod era fixat la tâmplă și asta era tot. O rază de lumină străbătea cearșaful imaculat și-i lumina o șuviță din superbul păr blond. Chipul ei, cu ochii Închiși, doar cu puțin mai palid decât de obicei, părea nespus de Împăcat. Părea eliberată de orice teamă; lui Michel i se părea mai fericită ca oricând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
spre poale, iar noi, Încercând să pieptănăm vârtejurile, dispăream În ele, Înainte de-a ne trezi În aval pe malurile sterpe ale aceleiași discuții. În această atmosferă de deplină Înțelegere, nu se mai Înțelegea nimic. Rabinul vorbea cu patos despre imaculata concepție, un mormon recomanda călduros monogamia și tot atunci l-am pierdut pe brahmanul care, plictisit de atâta așteptare, Începuse să Învețe tehnici voodoo, iar În Încercarea de-a le răpi sufletele asediatorilor prin introducerea de andrele În priză, a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mama sa Îl născuse și-l abandonase, nu mai avusese nicicând o rudă internată În spital. Astfel, nu rămânea decât o singură posibilitate legală: aceea ca Gustav să fie numit medic. Zis și făcut. Cu un halat de un alb imaculat așezat pe umeri, cu stetoscopul atârnându-i profesionist În jurul gâtului, doctorul Gustav, devenit peste noapte specialist În boli de fiere și În afecțiuni ale ficatului, reputat cardiolog și pneumatolog de frunte, diagnostician recunoscut pe toate meridianele lumii, era purtat pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
hăt departe, partea de nord a orașului se Înnegrea progresiv. Ca selectate de un mouse gigantic, străzi, clădiri și mașini erau prinse pe rând de o pată mată de Întuneric, apoi, după o secundă, dispăreau brusc, lăsând loc unui alb imaculat. Am apucat-o de mână, trăgând-o spre ușă. — Trebuie să fugim! Repede! A-nceput să șteargă textul! Am ieșit alergând spre lift, sărind peste trupul namilei buimace. Cu piciorul, am aruncat lestul peste bord și-am Început coborârea. Jos
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
permite să‑i zici nimic, pentru că el nu mănâncă pe la alții, după cum se exprimă el însuși. Tata se gândește adesea la scheletele întunecate ale oamenilor pe care i‑a ucis până când zăpada din Polonia n‑a mai fost albă și imaculată, ci maculată și pătată de sânge. Totuși zăpada revine mereu și între timp nu mai poartă nici o urmă a celor dispăruți. Mama, pe de altă parte, încearcă să‑și învețe copiii ce este omenia, lucru care intră în atribuțiile unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de lumina moale a răsăritului, răcorit de aerul dimineții. M-am Întors În cele din urmă Înăuntru, nu era În prima cameră, am găsit-o În dormitor, dormind cu poalele În cap și cu tanga la vedere, Între niște buci imaculate. Nu știam ce să fac, eram poticnit, am tot admirat-o vreme de câteva minute. Dar știam că trebuie să fac ceva: i-am dat chiloții jos, i-am strecurat o mână Între picioare, i-am adulmecat pulpele, fundul. Simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Îndeajuns de strâns cât să-mi Încapă În nară. Adelin pregătește linie după linie, dar ce linie! Mama, bunica și străbunica liniilor de coca, lungă și groasă, și avem fiecare parte, doar pentru Început, de câte două din frumusețile alea imaculate. Și e moca, fiindcă Adelin serbează În stil mare, e mai generos azi decât e de obicei. Iar noi ceilalți ne gudurăm pe lângă el, destul de sinceri când Îl pupăm În fund, fiind de-a dreptul impresionați de cantitatea pusă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
extrem care era Sorin, era să se adune pe malul lacului din parcul Pădurice, unde găseau un zid Înalt zugrăvit În alb. Se așezau În fața zidului cu câte o pungă de aurolac la gură și, cu privirea ațintită pe albul imaculat, așteptau Înserarea. Când, efect al luminii farurilor sfâșiate de crengile arborilor din parc, pe zid se ițeau umbre dansând halucinante. Copiii se uitau la filme! Adunau În mintea lor beată fragmente din puținele producții vizionate la viața lor, le montau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
crescu, vocile porniră, zumzet, ca într-un sac cu nuci rostogolite. Alergau înainte și înapoi, se intersectau, ciocnindu-se, separându-se și din nou întâlnindu-se. Vagoanele opriră lin. Un fâșâit, stins. Pasagerul înainta prudent. Ținuta dintotdeauna : corectă, elegantă. Cămașă imaculată, pantofi respectabili, servietă severă. A.P. porni repede spre el, îi zâmbi, umplu distanța ultimului pas care îi separa cu energia multor cuvinte voioase. Mergeau alături, trecură pe lângă romburile de flori, ieșiră în spatele gării, pe trotuar, urcau spre oraș. — Am venit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să guste și el, măcar o dată. Manole se lasă greu, tovarășul Manole refuză produse de pe piața neagră sau nu-și permite cheltuieli așa mari. În colțul de lângă fereastra Ortansei nu se află doar Vera și tranzistorul. Lotomanul rebusist, Sandu Stoian, imaculat, spân, nefumător, și Robert Braun, bibliofilul ochelarist care n-are răbdare să stea locului și face curse între scaune : mai trage o sorbitură de cafea, mai îndreaptă un detaliu pe schiță, își mușcă unghiile, șterge ochelarii, răspunde la telefon, revine
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
doar să ne reamintim amănuntele, amănuntele, cum cum cum fiecare clipă suprapune, peste portretul prezent, de-o paloare metalică, prospețimea de altădată. Parcă ieri pielea obrazului neted, alb-roz, ochii mari și umezi, părul lung, vânturat, ca al unei păsări subțiri, imaculate ! Trecutul, încă ieri un vis de intensă cruzime. Clipă de durere, tinerețea... dar clovnul nu acceptă trucul ! Dacă tot am murit, să mai murim o dată și încă o dată, până la capăt. Continuă atacul, halucinat, disperat, adevărată beție. — Vinovatul de sus, vinovații
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
al ovăzului ce curge pe un tobogan uriaș, ca un șuvoi nesfîrșit, și este Încărcat În saci și stivuit, alcătuind metereze impresionante de la un capăt la celălalt al magaziei. În alte puncte de pe dig, construcții geometrice de provizii: albul dur, imaculat, al lăzilor de lemn Încărcate cu hrană și muniții de toate soiurile - mărfuri ambalate În cutii metalice, carne, fasole, fructe deshidratate, muniții pentru arme mici - stive de merinde pentru viață și moarte azvîrlite neîncetat În burta flămîndă a războiului. Aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu emoția trăirii, în ansamblu, dar determinată și de manifestări izolate ale firii, spre exemplu, în fața zăpezii, care-i stârnește impulsul aproape irepresibil de a se șterge pe picioare la ieșirea din casă, pentru a nu o macula: Prima ninsoare - imaculată / ... imacu - albă (lată)! - și /gândul ușor hazliu că /înainte de a ieși în curte / se cade / să-ți ștergi picioarele de / preșul din prag... Indirect, poemele din volum fac, de fapt, elogiul simplității, paradoxal, complexe, tonul dându-l sutra floriisoarelui, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]