7,075 matches
-
zeilor și să se întoarcă apoi în palat”. Cu alte cuvinte, obiecte cărora creatorul lor le-a insuflat câteva caracteristici umane. Ce-i drept, constructorul este aici un zeu. Dar capacitatea de a atribui obiectelor neînsuflețite însușiri omenești - reale sau imaginare - nu este doar apanajul zeilor. Oamenii obișnuiți o fac încă din negura vremurilor. Cel puțin asta încearcă să ne demonstreze o nouă expoziție la Musée du Quai Branly din Paris, o expoziție inaugurată la sfârșitul lunii ianuarie și deschisă până pe
PERSONA la Musée du quai Branly din Paris [Corola-blog/BlogPost/93011_a_94303]
-
propria sa ființă, acolo unde simbolurile rituale moștenite peste secole trezesc emoții și bănuieli demult uitate. Asemeni stâncilor și bolovanilor rostogoliți întâmplător în dreptul intrării în peșteri, care ascund privirii noastre învățămintele locuitorilor preistorici, așa ”beneficiile” civilizației moderne, ca un bloc imaginar, din beton, ascund accesul nostru spre trăirile îngropate undeva departe, în memoria colectivă, atavică. Altamira este o poartă spre trecut, trezind nu doar curiozitatea, ci și conștiința noastră intuitivă, care ne sugerează că suntem poate, totuși, mai mult decât firmituri
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
cu cea a cetății terifiante de pe deal, descrisă atât de tulburător în romanul lui Stoker. Deși recunosc faptul că Stoker nu a călătorit în România, înainte sau după ce a scris capodopera în care vorbește despre Dracula, proprietarii afirmă că “descrierea imaginară a Castelului lui Dracula, așa cum apare el în gravura tipărită în prima ediție a romanului «Dracula», este izbitor de asemănătoare cu cea a Castelului Bran”, remarcă Daily Mail. Castelul Bran atrage în fiecare an aproximativ jumătate de milion de turiști
Castelul Bran, edificiu misterios, care atrage legiuni de fani ai vampirilor [Corola-blog/BlogPost/93309_a_94601]
-
ei mistică: tărâm de hotar, al înfruntărilor și biruințelor succesive, ale lumii iluziei asupra iluziei lumii - și viceversa...! ...Salutar, dar prea ostentativ, efortul de a transcende spre metaforă (se aude, parcă, un icnet, înainte de a se naște peisajul selenaro-metaforic: Munți imaginari/ Din geografii/ascunse de lume/ Fără definiții geologice/ Dorm sclipind prin atlase - cf. Stâncile teșite - saltul de la banala sintagmă geografii ascunse, la generozitatea cosmic-metaforică a sintagmei dorm sclipind prin atlaseprovoacă neîncredere (a lectorului) în potențialul real al Poetului, cu toate că nu
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
bosniac: Adrian Iosif Pop Sergentul Müller, genist : George Piștereanu Jane Livingstone, reporter CNN : Alexandra Sălceanu / Aylin Cadîr Martha: Fulvia Folosea Soldați / Reporteri: Andrei Atabay , Nicolae Dumitru, Aurel Ungureanu, Ionuț Niculae, Silviu Negulete. MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” „No Man’s Land” a însemnat pentru public, întâi de toate, un succes în cinematografie.Acum, acest titlu este adus pe scena de teatru. Din această perspectivă și având bagajul celor 42 de premii pe care le-a primit filmul
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
sunt gândurile pe care vi le lasă personajul. Ce îi dă Mihai Călin personajului? Ce e al dumneavoastră din el? Sunt multe chestii... Practic, e greu de spus că e un personaj. Personajul, în principal, sunt eu, într-o situație imaginară. Asta este nebunia în actorie: te trezești cu o situație pe care ți-o asumi, devine a ta. Tu vii cu toate datele tale de temperament, de caracter, nu mai vorbesc de datele fizice! Nu poți să le schimbi, însă
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
rezista atacurilor valutelor. Ar fi timpul ca poporul să treacă la „epurarea” și reorganizarea sistemului financiar românesc. O colonie de rețele mafiote, bănci, moll-uri, marchet-uri și farmacii Instituționalizarea cămătăriei și corupției în sistemul financiar-bancar a făcut să avem o economie imaginară, datorii uriașe, viitorul amanetat și cele mai mici retribuții din U.E.: între 200 - 300 euro pe lună, comparativ cu europenii care primesc lunar între 1500 și 3000 euro. Sărăcia erodează continuu societatea românească, iar corupția, șantajul și gunoaiele de prestigiu
Fraude de proporţii şi mafioţi purtători de ştampilă [Corola-blog/BlogPost/93480_a_94772]
-
ce-am lăsat Și las în urmă vremea rugăciunii Religia e doar o piază rea În inimă mi s-au aprins tăciunii Și-am devenit alergător sadea Nimic nu e mai scump ca libertatea Și nu mă-ncred în zei imaginari Iar clipa-n care mă cuprinde moartea Îmi va trimite caiii, emisari Atunci, iubita mea, așa să știi Că nu vreau fastuoasă-ngropăciune Chiar voi lăsa și vorbă la copii Citește mai mult ALEARGĂ CAIautor, Bertoni D AlbertAleargă cai, în asfințitul
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
mai departe până nu ne spunea tot ce considera că trebuie să știm despre țara, orașul sau locul respectiv. Despre oamenii acelui loc, ocupațiile lor, istoria și legăturile lor cu țara noastră. Eram pur și simplu fascinați de această călătorie imaginară, pe puntea tibișirului vapor și dâra sa magică de valuri spumoase, care desprindea conturul continentului din întunericul de pe suprafața tablei. Urmăream, fără să mai respirăm, dâra de cretă prin Marea Adriatică, mângâiam „cizma italică” apoi litoralul iberic, treceam triumfători Gibraltarul, înfruntam
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
de mitologic în prozodia, în aparență simplă, atenta construire a versificației, toate acestea fac din lirica lui Cornel Boteanu, un act creator sinergic-inovativ, dar discret în egală măsură, în literatura română a prezentului. Microdioramele ce fac legătura între real și imaginar, palpabil și transcendent, liniaritate și spectralitate, se succed în alternanțe perceptive ce facilitează reconstruirea mesajului per ansamblu. Dacă în aparițiile editoriale anterioare ale lui Cornel Boteanu predomina atmosfera calmă a introversiunii-reflexive, a meditației, arhitectura poetică realizându-se ca într-un
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
am definit conturul, Imaginii tale de vis. Și, la final, am văzut, Că toată munca mea, Se transformase într-o icoană, Icoana ta, Pictată la prima lecție de pictură, Într-o zi frumoasă de vară, La ora de iubire, Oră imaginară. Citește mai mult Lecția de picturăți-am vopsit în culori,Zâmbetul diafanți-am tușat buzele,Mâinile și ochii,Ți-am definit conturul,Imaginii tale de vis.Și, la final, am văzut,Că toată munca mea,Se transformase într-o icoană,Icoana ta
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
am definit conturul,Imaginii tale de vis.Și, la final, am văzut,Că toată munca mea,Se transformase într-o icoană,Icoana ta,Pictată la prima lecție de pictură,Într-o zi frumoasă de vară,La ora de iubire,Oră imaginară.... XII. LA PARIS SE MOARE ENCORE..., de Mihai Mircea Matei , publicat în Ediția nr. 1791 din 26 noiembrie 2015. La Paris se moare dintr-o dat' Se moare nevinovat, Se moare encore Îngerii sunt triști, Au coborât pe pământ, Au
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
Robespierre. Un Cromwell. Orice om, în numele dreptății, este capabil de o crimă. Nu există un copil care să nu-și fi ucis, măcar o dată, părintele dominator sau profesorul, adversarul de la jocul cu bile. Puberul cel pur străpunge, într-un duel imaginar, pe curtezanul unei iubite inexistente. Fetele își otrăvesc amorezii necredincioși. Sau se sinucid. Într-un colț neștiut al creierului se află un comandament al morții. Neiertător când se ivește prilejul: Cain a dovedit-o. Orașul acesta de rândași poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
să impună lumii un grai nou. Unic; impropriu unei culturi umanistice. Telegrafic; arid; cazon. Cineva încearcă, acum, să construiască pe textura textelor tale un fel de CRONICĂ INFAMĂ pe dos. Acolo, Romancierul produce evenimente, restul e consemnare; acum, o istorie imaginară se întoarce împotriva ta. Saludos! Ești împins într-un joc neînțeles, care poate să sfârșească prost. Încerci, mental, să readuci acțiunea la timpul zero. Un fel de retroefect Doppler. „Întâmplător, pentru că astfel nu se poate” - zice bătrânul - „ați pătruns, periferic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
urmăresc permanent. Romancierul își scrie, deja, romanul său. Hotărăște lucruri peste intențiile tale. Același GLAS vă vorbește diferit. Vrei să scapi, încerci manevre inutile; te străduiești, din personaj în personaj, să abați Mesajul. Nutrești, demonic, ideea că zămislești, fie și imaginar, un spațiu care scapă Regulilor; Poruncilor. SĂ NU FURI: ai făcut din locuitorii Stațiunii niște hoțomani. SĂ NU UCIZI: aproape toată suflarea târgului nu se gândește decât cum să-l strângă de gât pe Magistrat sau cum să-l spânzure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
scrise peste zi. Vroia să se regăsească într-o propoziție. S-a bucurat când te-ai referit la ea. I-ai spus că era vorba despre o alta, dar că nu trebuie să se teamă, pentru că povesteai despre o femeie imaginară, conviețuiai cu ea de multă vreme: ultima oară, în alt roman, s-a numit Irene; te urmează în toate cărțile, luându-și, pentru siguranță, nume noi, chiar și înfățișări diferite; acum se numește Caravella și ai făcut-o femeia tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
rezemate de-a lungul pereților, cu capetele plecate peste piept. Câte unul avea puterea să se țină pe picioare, târându-se cu mișcări smintite, Încete, parcă Încercând să scape din ghearele morții. Însă nici unul nu părea să depășească o linie imaginară aflată În dreptul peretelui din fund. Acolo, despărțite doar printr-o fâșie de spațiu gol, parcă Într-o alegorie a râului ce marchează hotarul cu Împărăția morților, se găseau băncile cadavrelor În așteptarea Îngropăciunii. Vii și morți laolaltă, se gândi Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să spuneți? - O ipoteză care pune În primejdie umanitatea nu mai ține doar de știință. Poate nu v-ați dat seama, mister Adam, Însă miza reală a studiului dumneavoastră nu o reprezintă nici istoria și nici enigmele ei, reale ori imaginare, ci altceva, infinit mai grav și mai dramatic: siguranța planetară. Sau poate v-ați dat seama? - Siguranța...? - Viitorul Terrei, dacă nu agreați sintagma anterioară. Erați pe punctul de a comite un atentat letal la adresa viitorului omenirii, iar asta putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să moară puțin. Paranteză. Ciudat animal mai e și omul, Doamne Dumnezeule! Cât eram de bulversat de situația mea fără ieșire - și la propriu, și la figurat -, n-am pierdut totuși ocazia să mă cert În gând cu un interlocutor imaginar, căruia Îi explicam doct că nu, citatul cu maurul nu e din Othello, cum crede optzeci la sută din populația cultă a mapamondului. Și, În general, nu e deloc din Shakespeare, ci din Schiller, Conjurația lui Fiesco, actul III, scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vremuri, deși era om În toată firea, Ponte Rialto din Veneția, cu tânărul care sărise În canal urlând ca apucatul: la vita e tanto bella!, hotelul Lotte din Seul, unde cunoscusem Întâia oară ce Înseamnă eleganța și rafinamentul extrem-orientale, Întâlnirea imaginară dintre Iosif din Cana Galileii (unul dintre evreii creștini urmăriți, de amintirea sacrilegiului de pe dealul Golgotei, care așteaptă parousia, a doua venire pe pământ a lui Mesia, ce va să consemneze sfârșitul lumii În sensul său istoric și instaurarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
deasupra tablei, Întorcând-o cu palma În sus, Într-un gest de dezolare simulată: „Păi, În cazul ăsta, Îți iau regina”, a zis cu regret - și el simulat - În voce. „Asta e, am răspuns, mimând, la rândul meu, o ciudă imaginară, pièce touché, pièce joué!” Mă rog, cum vrei”, a continuat el să facă pe dezolatul - adică, „eu mi-am făcut datoria și ți-am atras atenția, dar dacă tu mai vrei să fii și demn și nu-ți retragi mutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
joc necunoscut și primejdios. Lucru perfect adevărat, cel puțin până la un punct, fiindcă, cinstit vorbind, nu mă obliga nimeni să marșez la - și la - fanteziile aventuriste ale Evelinei Fontaine, născută Corbu, de care mă atașasem În virtutea plusului de siguranță (reală, imaginară?) pe care o derivam instinctiv din Împrejurarea că eram compatrioți, ca și cum asta ar fi reprezentat vreun argument sau vreo garanție pentru ceva anume. Nu-mi plăcea să recunosc că la apropierea Încrezătoare de doamna psiholog mai contribuia și atracția pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
prăbuși. Mai știi? Au urmat minute lungi de așteptare surescitată. Ca și când aș fi avut În față două televizoare fixate pe programe diferite, la care mă Încăpățânam să privesc ba alternativ, ba, În măsura posibilităților, simultan, Încercam să văd pe pânze imaginare ce se petrecea În sala Consiliului concomitent cu ce credeam eu că se Întâmpla cu Eveline În tentativa ei de a reveni În timp util În locul unde se părea că e nevoie disperată de prezența ei. Dacă Întrunirea de la ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
orienteze cu busola și să aleagă exact punctul unde li se ordonase să aterizeze. Câteva minute mai târziu, și după ce fiecare își ocupase poziția dinainte hotărâtă, doisprezece dintre ei marcau cu o remarcabilă precizie cele douăsprezece ore ale unui ceas imaginar de dimensiuni enorme. Astfel, ora unu era la est, ora șase la sud, nouă la vest și douăsprezece arăta fără nici o îndoială exact nordul. Ceilalți opt se intercalară pe locul orelor neocupate. Cât despre Mecanic, acesta înainta ușor în fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
realitatea În care am crescut ne-a Îngenunchiat sau poate noi am fost mai slabi decît alții și În loc să Încercăm să o frîngem prin forța minții rupînd din ea bucată cu bucată ne-am refugiat În eresuri și-n lumi imaginare plăsmuind o realitate paralelă mai suportabilă cît am cîștigat și cît am pierdut am cîștigat Înțelepciunea lenei a răbdării a supunerii am pierdut violența reacției la durere scoatem În răstimpuri zbierete metafizice sîntem niște asini blînzi și placizi așteptăm) — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]