1,394 matches
-
țintă cunoscută. Istoria trebuia parcursă pentru ca tot neamul omenesc să ajungă în fața Judecății finale și a stării eschatologice. în modernitatea timpurie, istoria a început să-și piardă sensul religios, dar nu și dinamica liniară. Idealul progresului nelimitat și al fericirii imanente a laicizat dinamica istoriei, politica i-a legiferat autonomia față de transcendent, iar științele aplicate și tehnologia au accelerat această dinamică prin rezultatele lor. Toată umanitatea trebuia să ajungă la o civilizație de tip occidental modern, în care rațiunea omului e
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
drapel de luptă pentru dreptate socială, ca în teologiile eliberării, sau de luptă pentru putere, ca în fundamentalismele insurgente. în orice caz, indiferent că retorica religioasă e agresiv tradiționalistă sau individualistă, inventivă, tolerantă, transcendența devine un accesoriu prețios al tematicii imanente. E vorba despre o secularizare prin anexiune, mai insidioasă, fiindcă transcendența nu e ignorată sau uzurpată, ci instrumentată. și totuși Tocmai fiindcă e, într-un fel sau altul, evacuată, transcendența veritabilă rămîne înfiptă ca un ghimpe în carnea societăților noastre
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
imperfecțiune inerentă a lucrurilor, care permite aproximări indefinit ameliorabile. Pe de altă parte, trasarea unor limite ferme pentru posibilitățile umane de cunoaștere ar fi făcut ca știința modernă, cercetarea în genere să se concentreze, cu toată forța ei, asupra domeniului imanent, unde totul era de descoperit fără ajutorul și fără autoritatea unor dogme și tradiții nechestionabile. Condiția cercetătorului și condiția obiectului cercetat furnizează așadar amîndouă noutate, își potențează una alteia noutatea. Cunoașterea nu mai este un teritoriu cu poteci și hotare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ochiul divin. La sfârșitul acestui paragraf, este util să repetăm că, în aceste culturi antice, practica magică era văzută ca manifestare a acțiunii divine în lumea naturală; obiectele și acțiunile magice produceau efecte asupra obiectului însuși doar printr-o cauză imanentă lui, dar eficacitatea rituală se fonda pe convingerea că decizia divină, adesea luată în timpuri străvechi și imemorabile, ordonase legile naturii într-un mod precis, astfel încât acțiunea magică să poată activa o anumită putere supraomenească. În acest fel, magia ar
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
din perspectiva biografică și auctorială a lui "Cine vorbește?" o reminiscență psihanalitică în gândirea lui Foucault. Despre "metoda" lui Foucault în scrierea cărților sale Cărțile lui Foucault sunt asemenea pânzelor unui strălucit pictor baroc, adept al clar-obscurului. Sunt clare și imanente, atunci când au legături concrete cu o realitate trecută. Sunt obscure (de aici confuze și interpretabile!), atunci când Foucault a adoptat o manieră filosofică în prezentarea ideilor și a constatărilor sale desprinse din studiul arhivei și al cărților de istorie! La Michel
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
destul de abstracte, subtile, înșelătoare, asupra cărora puțini gânditori moderni au reflectat. Scrierile profesorului-militant de la Collège de France sunt deopotrivă filosofice și istorice din simplul sau, poate, complicatul motiv că pentru Foucault filosofia (ca practică socială și instituțională) a devenit "politica imanentă istoriei" și "istoria indispensabilă politicii"8, o "politică a adevărului"9. În viziunea sa, filosofia contemporană ar fi o politică a scrierii sau a scrisului cu și despre istorie și, în același timp, un soi de istorie, din care Politica
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
deloc mirabil, sau întâmplător, ca atunci când îl citim pe Freud să-l întâlnim pe Schleiermacher și tradiția creștină în miezul gândirii sale! În viziunea lui Foucault, Protestantismul și Contrareforma au reorientat discursul occidental despre sex de la istoria sa (desfășurarea sa imanentă) la metoda sa (mărturisirea, spunerea unor reprezentări sexuale situate în afara eticii, corectarea acestor "deviații", "tratarea" omului asaltat de... sexualități patologice). Din acest moment, nu mai este investigată "factualitatea" sexualității 72, ci efectele sexului asupra psihicului (dorințe, plăceri, dureri, șocuri, perversiuni
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
simplu suport pentru acest atribut 308. Ambele sunt participii active și sunt uneori traduse la fel, cu „ascuns”. Dar, în vreme ce, în cazul numelui coranic, contextul restrâns permite interpretări variate, dintre care cele mai evidente (fără speculații teologice) sunt „Cel lăuntric, imanent”, de unde „ascuns”, în cazul celui biblic, referirea la caracterul inaccesibil al divinității este foarte limpede. 4.2.4. 9ó al-lal"l wa al-’Ikr"m (2.1.5.10.), (al-)Mamd (2.1.5.12.) și ’Pl hakka>Ä
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dramei Năpasta, descalificată valoric de Paul Zarifopol, în eseul Publicul și arta lui Caragiale. Defectele amendate de critic sunt întoarse în trăsături particulare ale farsei tragice moderne. Sugestivă, demonstrația dezvăluie intuiție critică. Restabilirea dreptății printr-o nedreptate întruchipează "justiția naturală imanentă, opusă oarbei justiții sociale". Inedită, prin perspectiva plurală și corelarea cu absurdul comic caragialian, este și interpretarea "paginilor bizare", semnate de Urmuz. Comentariul Loredanei Ilie se deosebește de analiza aplicată acelorași pagini de Nicolae Balotă, în eseul monografic Urmuz, 1970
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
victima prin întreținerea iluziei că va fi ajutată. Ca și în farsele tragice postbelice, personajele pot fi interpretate ca fiind abstracțiuni, ceea ce ar explica de ce nu se pot susține ca ilustrări ale specificului rural românesc. Astfel, Anca întruchipează justiția naturală imanentă, opusă oarbei justiții sociale, care are nevoie de dovezi irelevante, pe baza cărora se produc catastrofale schimbări de destin. Ca și Dragomir, Anca este simultan victima și călăul, iar ambii sunt ilustrări dramatice ale eternilor candidați la nefericire. Așa cum se
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca parteneriat în act. Autorului îi aparține creația de text, iar creația de operă este rezultatul acestui act partenerial. Literatura se înființează prin lectură, literatura nu pre există lecturii. Potrivit perspectivei pragmatice și teoriilor receptării, se configurează distincția dintre valoarea imanentă și valoarea dobândită a unui text literar, cea din urmă depinzând foarte mult de calitatea actului de lectură. Gadamer afirmă că înțelegerea depășește orizontul subiectiv de interpretare, fie al artistului, fie al receptorului: ”Orice operă lasă, oarecum, pentru oricine o
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
a fi al operei de artă înseși.” Particularitatea caracterului ludic al artei o constituie această idee a reprezentării: a reprezenta pentru cineva. chiar dacă nu este nimeni prezent să o asculte, să o privească sau să citească, reprezentarea artei este constitutivă, imanentă. Astfel s-a ajuns la teoria „cititorului implicit”. Reprezentarea, evidentă în arta dramatică, nu poate fi negată nici în cadrul celorlalte genuri literare ce presupun cel puțin o reprezentare mentală a ceea ce citim potrivit relației semn - semnificat - semnificant. Opera de artă
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
pun problema „legitimării” canoanelor de orice fel și scot în evidență prejudecățile și tradițiile istoriciste și europocentriste. Teoriile receptării se alătură perspectivei pragmatice și subliniază însă și „valoarea adăugată” pe care lectura este chemată să o confere textului. Pe lângă „valoarea imanentă” a unui text literar, care se consideră a fi „încorporată” acestuia, având un caracter anistoric, se vorbește și de „valoarea dobândită” de textul literar în cadrul interacțiunii simbolice a actului de lectură. Valoarea operelor presupune astfel un șir de validări diacronice
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
multiplicitate de semnificații adesea contrastante. Ambiguitatea indică mai ales o capacitate originară de a se dedubla între ceea ce unul este în sine și ceea ce el este pentru sine și pentru alții, între ființă și aparență. La aceasta se adaugă ambiguitatea imanentă a aceleiași aparențe: posibilitatea pe care omul o are de a o stăpâni face în așa fel încât aparența, pe de o parte, să poată fi redusă la o pură aparență sau falsificare, pe de altă parte poate fi orientată
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
într-un punct închis sau mort, ca spre a consfinți triumful forțelor telurice ale unui blestem, venind întâi de toate din istoria interioară a acestei lumi. Unghiul de perspectivă al romancierei nu ascunde însă corelațiile mai adânci ale istoriei intime, imanente, cu avatarurile mai cuprinzătoare ale unui fel de determinism malefic, chiar dacă opera nu propune niciodată deschideri propriu-zise spre structuri sau frământări istorice și sociale. Lipsită oarecum de sentimentul dialecticii istorice, creația implică însă dialectica istoriei și a socialității în însuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
ordinea răsturnată prin celebrarea unui ritual potrivit. Comportamentul zeilor, aparent capricios, ține În realitate de conceptul conform căruia hitiții au parte de „dreptatea divină”, exprimată de verbul ¿andai„a sistematiza, a pune ordine” și derivatele sale; aceasta reprezintă o ordine imanentă a lucrurilor (Pecchioli Daddi, 1991): divinitatea este „dreaptă”, pentru că ea creează ordine și acționează conform acesteia; omul este „drept” pentru că este pios și respectă legile date de zei; țara este „dreaptă” pentru că suveranul menține În ea ordinea dorită de zei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
figuri se reflectă doar în chipul lor, care poartă expresia unei fericiri și a unui calm extras oricărei contingențe, generată probabil de o reverie amniotică. Extracția din materie nu se face violent, iar himera poartă cu sine starea de echilibru imanent a increatului. Absența în subsidiar a tensiunii contrariilor, ca și absența sugestiei unui maleficiu indescifrabil separă himerele paciuriene de monștrii decadenți, expresii ale devierii de la normă, precum sfinxul péladanesc. În contextul sensibilității decadente, interfața feminină reprezintă o capcană, femininul este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cunoscut succesul piesa lui Oscar Wilde. Pictorița realizează o abatere asumată estetic de la "tradiția" biblică, dar și de la reprezentările de factură decadentă, care modelau personajul ca pe un recipient deopotrivă al frumuseții și ororii, o femme fatale. Aerul de fatalitate imanentă al Salomeei, dublat de fascinul erotic, se resoarbe în reprezentările Ceciliei Cuțescu- Storck pe această temă într-un tragic omenesc din care dispare senzualitatea morbidă și crudă. În prima perioadă a activității sale artistice, Cecilia Cuțescu- Storck se arată interesată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decupate cronologic în virtutea dominației a câte unui tip de carte școlară. Acestea corespund: i) bucoavnei (și cărților liturgice folosite în școlile bisericești); ii) abecedarului; iii) manualului. Apariția unui nou tip de carte școlară, motivată de presiuni cultural-ideologice și de necesități imanente practicii educaționale ce țin de specializarea și eficientizarea procesului de învățare, nu a dus la înlocuirea subită a tipului de carte didactică dominantă până atunci. Astfel că perioadele aferente dominației unui anumit tip de carte școlară sunt interpunctate de faze
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]