2,195 matches
-
de a pleca și cea de a r]mane. Filosofia etic] a fost preocupat] recent tocmai de întreb]ri privind modul de viat] pe care trebuie s] îl urmeze individul în vederea form]rii propriului caracter. Unii gânditori nemulțumiți de caracterul impersonal și îngust al utilitarismului și kantianismului - teoriile dominante la acea vreme - au reînsuflețit tradiția pan] atunci uitat] a „teoriei virtuții”. Doctrina etic] anterioar] a urm]riț dou] aspecte. În primul rând, a fost interesat] de conflictul dintre utilitarism și deontologie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
putem decide c] persoane cu anumite roluri instituționale (ofițer de poliție, judec]tor, medic, salvamar) ar trebui s] acorde tratament preferențial persoanelor aflate în grija lor direct]. Aceste datorii specifice unor roluri sunt, în aceast] privinț], mai puternice decât obligațiile impersonale generale. Medicul ț]u personal trebuie s] aib] grij] de s]n]tatea ta într-un mod cu totul diferit decât ar fi obligat s] o fac] pentru mine. Datoria să fâț] de pacienții prevaleaz] în fața nevoilor medicale ale necunoscuților
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
medicale ale propriilor pacienți - aceasta este datoria lor. În mod similar, p]rinții ar trebui s] aib] grij] de copiii lor, iar prietenii unul de cel]lalt în conformitate cu regulile morale generale. Dar prietenii nu își doresc acest fel de grij] impersonal]; ei vor s] fie iubiți pentru ceea ce sunt. Loialitatea total] pentru o teorie moral] imparțial] pare s] nu ia în calcul dragostea pe care oamenii și-o doresc atât de mult. Aceast] problem] a determinat filosofi precum Bernard Williams, Susan
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
putea identifica aceste situații, atunci am avea poate o idee despre cum s] tratăm conflictele aparente (sau reale) dintre ele. Iat] dou] situații în care ele se sprijin]: 1) relațiile personale apropiate ne ofer] posibilitatea de a dezvolta o moral] impersonal]; 2) relațiile apropiate se dezvolt] într-un cadru care acord] atenție egal] cerințelor impersonale ale tuturor. Dac] acest lucru este adev]rât, atunci tensiunile dintre cerințele morale impersonale și relațiile personale apropiate vor continua s] existe, dar ele vor fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
conflictele aparente (sau reale) dintre ele. Iat] dou] situații în care ele se sprijin]: 1) relațiile personale apropiate ne ofer] posibilitatea de a dezvolta o moral] impersonal]; 2) relațiile apropiate se dezvolt] într-un cadru care acord] atenție egal] cerințelor impersonale ale tuturor. Dac] acest lucru este adev]rât, atunci tensiunile dintre cerințele morale impersonale și relațiile personale apropiate vor continua s] existe, dar ele vor fi mai usor de rezolvat. Relațiile personale sunt materialul moralei. Unii teoreticieni etici au p
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
1) relațiile personale apropiate ne ofer] posibilitatea de a dezvolta o moral] impersonal]; 2) relațiile apropiate se dezvolt] într-un cadru care acord] atenție egal] cerințelor impersonale ale tuturor. Dac] acest lucru este adev]rât, atunci tensiunile dintre cerințele morale impersonale și relațiile personale apropiate vor continua s] existe, dar ele vor fi mai usor de rezolvat. Relațiile personale sunt materialul moralei. Unii teoreticieni etici au p]reri diferite în leg]tur] cu extinderea sferei preocup]rii noastre, dar toți au
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
afirmând c] primul caz e de nepermis din punct de vedere moral, iar al doilea e legitim din punct de vedere moral, pretinzând c] e un caz în care morală public] nu e „derivat]” din morală personal], ci din „considerații impersonale legate de consecințe”. „Nu se poate - spune el - s] echivalezi un sistem de impozitare redistributiv printr-o cumulare a unui num]r mare de acte individuale, care s] satisfac] toate cerințele moralei personale.” L]sând deoparte orice urm] de îndoial
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
distinct] fâț] de diferitele activit]ți care duceau la această, dintr-o rațiune instrumental] și dintr-o individualitate abstract], ca în „felicific calculus” a lui Bentham, de exemplu, unde toți subiecții durerii sau ai fericirii erau considerați egali și tratați impersonal. Dar, dup] cum a susținut și Ross Pole în Morality, Masculinity and Market [Moral], masculinitate și piaț]] (1985), utilitarismul nu a putut oferi o moral] adecvat], în principal, deoarece nu a putut niciodat] s] ofere motive conving]toare care s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
bineînțeles, la aceast] sfer] privat], aceasta este sfera unde se reg]sește identitatea feminin], iar aceast] identitate este alc]tuit] din grijă, educarea și servirea altora. De vreme ce acestea sunt cunoscute și specifice, „morală” acestei sfere nu poate fi universal] și impersonal]; este întotdeauna „infestat]” de exces, parțialitate și particularitate. Primul lucru important de observat despre acest contrast între sfera public] a pieței și sfera privat] a relațiilor familiale este c] ea nu corespunde și nu a corespuns niciodat] în vreun fel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tre indivizi în viața lor de zi cu zi pot duce la generarea de tensiuni acute și contradicții care pot fi experimentate atât practic, cât și moral. (Un exemplu clasic ar fi femeia care se afl] în fața conflictului dintre cerințele „impersonale” ale situației sale de la locul de munc] și ale propriilor nevoi de activitate în afara c]minului, și nevoile sau cerințele copiilor sau ale p]rinților în vârst], a c]ror îngrijire nu poate fi compatibil] cu cerințele de la locul de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
intuițiile altora și ale noastre. De aceea, atunci când percepem comportamentul cuiva că neintențional sau constrâns, nu experiment]m reacții participante normale, cum ar fi resentimentul sau indignarea moral], ci adopt]m, în schimb, caracteristică atitudinii obiective sau clinice a relațiilor impersonale. Dimpotriv], cănd acțiunile altora indic] bun]voința, reauavoinț] sau indiferență pe care aceștia le intenționeaz], exist] o varietate de reacții participante pur și simplu datorit] implic]rii sau particip]rii noastre în relații interpersonale. Astfel, recunoștință, bun]voința, resentimentul, indignarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
despre noi înșine și despre alții că persoane, încât nu le-am putea abandona în felul în care ne-o pretind determiniștii radicali. Deterministul radical într-adev]r insist] s] judec]m semnificația acestor reacții din punct de vedere obiectiv sau impersonal, o acțiune imposibil de duș la îndeplinire în interacțiunile noastre interpersonale cu altii. Așadar, indiferent dac] determinismul este adev]rât sau nu, viziunea asupra propriei persoane nu este negociabil]. Așadar, adev]rul determinismului susține în mod inutil libertatea, responsabilitatea moral
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un corpus de aserțiuni (cunoștințe) care au putere explicativă și predictivă. Cunoștințele teoretice astfel elaborate sunt referențiale în baza cărora practica poate fi justificată și evaluată. Dar cunoștințele teoretice nu sunt nici situaționale, nici orientate spre acțiunea practică; ele sunt impersonale și universale, preocupate să explice lumea pe baza unor generalizări, și nu să acționeze asupra ei. De aceea, în justificarea acțiunii practice, ele pot fi limitative pentru situația concretă respectivă: sunt doar un element al discursului justificativ, poate nu cel
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
un corpus de aserțiuni (cunoștințe) care au putere explicativă și predictivă. Cunoștințele teoretice astfel elaborate sunt referențiale în baza cărora practica poate fi justificată și evaluată. Dar cunoștințele teoretice nu sunt nici situaționale, nici orientate spre acțiunea practică; ele sunt impersonale și universale, preocupate să explice lumea pe baza unor generalizări, și nu să acționeze asupra ei. De aceea, în justificarea acțiunii practice, ele pot fi limitative pentru situația concretă respectivă: sunt doar un element al discursului justificativ, poate nu cel
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
ci pentru că sunt partizanul unei istorii scrise de oameni, despre oameni și pentru oameni. Ca urmare, este o istorie cu suflu scurt, pe termen scurt, la fel ca Însăși viața la care se raportează. Ea refuză modelul istoriei cu morgă impersonală, redactată cu gândul la posteritatea pioasă, de către academicieni și savanți siguri de adevărul științei lor precum un computer de hardul pe care Îl poartă În măruntaie. Scriu, În primul rând, pentru mine și despre mine - și cred că poate tocmai
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
demarcație Între combatanți. Este destul de inutil să ne Întrebăm cât a fost manipulare și instigare deliberată În acest proces și cât a fost participare voluntară. După cum ne arată François Furet, ideologia revoluționară, „discursul despre putere” al revoluției, reprezintă un mecanism impersonal suficient de puternic pentru a Împinge mulțimile În infernul violenței. Fără Îndoială că fiecare individ (pașnic până atunci) care a pus mâna pe armă a avut motivul său personal să o facă, după cum este tot atât de clar că fiecare tabără implicată
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ca reflexive, în condițiile în care norma literară nu acceptă aceste forme, e un fenomen al limbii populare. Extinderea construcțiilor cu reflexiv inerent se explică analogic, dar și printr-o tendință de marcare lexicală, suplimentară, a unor valori semantico-pragmatice (participarea, impersonalul, reciprocul etc.): a se risca (dar totuși mă risc, Pro TV, 19.XI.2007), a se râde (mă râd de leșin, Antena 1, 10.XI.2007; Cum poți să vorbești de inundații și să te râzi...?, Antena 1, 25.X
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
18.X.2007); vor să afle cine sunt vinovați de atacul asupra românilor (Antena 1, 3.XI.2007); cine au neglijat-o? (Antena 3, 17.X.2007). 5.4. Subiectul postpus la plural nu este întotdeauna acordat cu un verb impersonal - mai rămâne atunci dobânzile (Antena 3, 19.X.2007) - sau cu o construcție reflexiv-pasivă: li se lua din casă, să spunem, plăpumile... (Realitatea TV, 26.X.2007). 5.5. Invers, unele impersonale cu propoziție subiectivă se acordă la plural, prin
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
plural nu este întotdeauna acordat cu un verb impersonal - mai rămâne atunci dobânzile (Antena 3, 19.X.2007) - sau cu o construcție reflexiv-pasivă: li se lua din casă, să spunem, plăpumile... (Realitatea TV, 26.X.2007). 5.5. Invers, unele impersonale cu propoziție subiectivă se acordă la plural, prin atracție, sub influența unui substantiv plural (de obicei, subiectul subordonatei): vor trebui ca italienii să fie slugăriți de italieni (Antena 1, 6.XI.2007); nu se știu care sunt cauzele ale acestor
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
în structura să-și piardă. 3.Motivează prezența primei virgule. 4.Integrează fragmentele în momentele subiectului. 5.Transcrie două coordonate spațiale. 6.Evidențiază locul personajului Ilie Moromete în lumea satului, așa cum reiese din fragmentele date. 7. Comentează semnificația verbului impersonal se pare. 8. Prezintă, în 4-6 rânduri, tema timpului pe baza fragmentelor. 9. Ilustrează două trăsături ale prozei realiste, la alegere. Barem de notare: se acordă câte 1 punct pentru fiecare cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
prin raportare la istorie, cultură și teologie. „Despre toate acestea se vorbește mai ales la trecut. Avem destinul celor care, plecați de acasă, nu mai pot reconstitui drumul înapoi: în loc de certitudini, dorul de ceva indeterminat. Privit uneori ca o putere impersonală care devastează și subjugă, asemeni unei boli cosmice, dorul este starea pe care o regăsim mai ales în cântecul rusesc (fără să fie un motiv exclusiv)<ref id=”1”>Gentilia Zenovei, „Despre specificul național (etnic)”, în Kitaj-Grad, nr. 5, 2004
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
4.IV.2006). Nu am întâlnit formula vreau să vă spun foarte clar la vorbitori din afara sferei politice întrucât la ei nu intervine intenția de a-și impune autoritatea, nici de a-și demonstra transparența. 4.5. Expresiile neasumării Forma impersonală a unui verb se folosește în situațiile în care locutorul vrea să arate că acțiunea pe care o evocă este generală (îi privește pe toți sau pe foarte mulți): se cere/se caută acest produs ("lumea caută acest produs"), se
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
făcut distincția între uzul neutru ("justificat" logic și gramatical) și cel care permite neasumarea responsabilității pentru afirmațiile făcute 27, evitând referirea directă la persoane cunoscute. De cele mai multe ori această ambiguitate este creată intenționat de actorii politici, în tradiția cunoscutului stil impersonal al limbajului de lemn28: Alegeri anticipate ar fi fost utile și binevenite în 2005. Am înțeles că nu s-au dorit atunci. (E. Boc - TVR 1,31.VIII.2006); deși se știe că cel care s-a opus atunci a
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
se spună, a încheiat Boc. (TV Antena 3, 25.II.2006) Primul lucru care s-a dorit să se asigure a fost să se pună la adăpost dosarele. (V. Măgureanu, fost director al SRI -Realitatea TV, 11.IV.2006). Formularea impersonală se aplică, bineînțeles, și la alte verbe: Trebuie să se înțeleagă bine niște lucruri[...] (C. Popescu Tăriceanu - TVR 1, 22.XI.2007) Este complet fals că s-a refuzat discutarea proiectului în guvern. (O. Marinescu -TVR 1, 10.I.2007
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
alte verbe: Trebuie să se înțeleagă bine niște lucruri[...] (C. Popescu Tăriceanu - TVR 1, 22.XI.2007) Este complet fals că s-a refuzat discutarea proiectului în guvern. (O. Marinescu -TVR 1, 10.I.2007); din context reiese că forma impersonală s-a refuzat se referă la prim-ministru Din toate părțile se încearcă a se da în DNA. (M. Macovei, ministrul Justiției - TVR1, 14.II.2006). Deși s-a susținut că s-a lucrat foarte mult la acest dosar [...] el
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]