1,880 matches
-
praznic cât pot duce, nu cât pot mânca. În cazul delicvenților, inteligența ar putea fi o circumstanță agravantă. Răutatea debutează cu cenzurarea admirației. Comoditatea ne obligă să mizăm pe frivolitate. La noi, capra vecinului nu poate avea decât un destin implacabil. Pentru nesimțiți și ratarea este o voluptate. Morala se reduce uneori la o foarte exigentă poliție sentimentală. Toți impertinenții se proclamă învingători ai vieții. Parvenitului îi vine foarte greu să nu fie și snob. Se menține la mare preț mitul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ca să știe și ei cine e Ray Lennox, zâmbește puțoiu și mai fărâmițează puțină cocaină. Criminalul de Lennox. Când se duce la toaletă urmăresc cu privirea cum husa pernelor roșii ca de bordel de pe canapeaua lui se retrage În fața căldurii implacabile a țigării mele. Mai fac vreo câteva arsuri, apoi o Întorc pe partea cealaltă. Crăciun fericit domnule Lennox. Cumpărături de Crăciun Pizdă-Cu-Coaie Lennox, după ce că a aruncat bomba că Încearcă să-mi fure Împuțitu de post, mai are și nesimțirea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cu citirea astrelor, principiul armoniei universale. Aceasta s-ar manifesta printr-o strânsă legătură între om și cosmos. Astăzi se vehiculează din ce în ce mai mult ideea că astrele și, respectiv, semnele zodiacale dispun, nu predispun. Acest fapt ar schimba caracterul definitiv și implacabil al influenței pe care o exercită ele asupra noastră. Unul dintre cei mai înverșunați dușmani ai astrologiei s-a dovedit a fi chiar creștinismul. De ce? Pentru că astrologia ar "anula Providența liberă pentru a o înlocui prin necesitate"93. Această reacție
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
trebuie, să faci, să te duci, să încerci, să pui, să verifici, să te rogi, sa aduci, să ceri, să încerci etc. Astfel de expresii și cuvinte ascund o atitudine activă în fața vieții. Destinul nu este perceput ca un dat implacabil, ci ca o luptă în care multe pot depinde de voința, credința și priceperea umană. 13.2.3. Retorică, expresivitate și sugestionabilitate Lucrurile stau similar și în cazul retoricii. Înainte de a face obiectul de studiu al specialiștilor, retorica a avut
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
alternative extreme, pe care dogmatica și filosofia morală a libertății le-au disputat în decursul timpului, nu fără de patimă: • alternativa fatalistă, conform căreia omul este supus în totalitate voinței și determinării (necesității) divine, necesitate care reprezintă pentru om echivalentul unui implacabil destin supraordonat existenței sale; • alternativa voluntaristă, care acceptă ideea că omul este înzestrat cu un deplin "liber arbitru", în măsură să-i permită autonomia acțională în raport cu orice tip de determinare, divină inclusiv. Și una și alta dintre alternative au generat
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a alinierii în fața unei puteri revoluționare emergente). Presiunile structurale pentru echilibrare explică unele caracteristici importante și în același timp enigmatice ale relațiilor internaționale. Să luăm relațiile sovieto-americane. Statele Unite s-au opus Revoluției ruse, și timp de două decenii au rămas implacabil ostile Uniunii Sovietice. Cu toate acestea, inamicul comun, Germania hitleristă, a creat alianța americano-sovietică în cel de-al Doilea Război Mondial. În ciuda diferențelor interne profunde dintre ele și a istoriei de animozități, ele au echilibrat împotriva unei amenințări comune. După
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
o situație în care amândoi ați dori să aruncați pistoalele pe fereastră, și totuși, nu se poate găsi un mod inteligent de a face acest lucru" (1949:89-90). "Dilema securității" (Jervis 1978; Glaser 1997) are o logică similară. "Dată fiind implacabila nesiguranță față de intențiile celorlalți, măsurile de securitate luate de un actor sunt percepute de alții ca amenințătoare; ceilalți iau măsuri pentru a se proteja; aceste măsuri sunt ulterior percepute de primul actor ca o confirmare a temerilor sale inițiale că
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
1990 fără a ține seama de previziunile însemnate în ceea ce privește modul în care capitalismul devenea forma dominantă de producție în lume. Aceasta nu se întâmpla numai din cauza opiniei marxiste că trimful capitalismului urma să fie de scurtă durată, iar legile sale implacabile urmau să conducă la distrugerea acestuia și la inevitabila înlocuire cu comunismul. Și nici doar pentru că marxismul avea o înțelegere limitată în ceea ce privește statul-națiune și violența în lumea modernă, un aspect asupra căruia marxiștii au consimțit în anii 1970 și 1980
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
va fi nicicând dezlegat și cu atât mai bine. Această enigmă dă regulii întreruperii, exclamației sau borborigmelor o aură deopotrivă patetică și fatalistă care transformă gâtuirea vorbitorilor într-un fel de sacrificiu ritual adus unei divinități a tenebrelor cu opriri implacabile: Ora. Există o istorie a cinematografiei, cinematografia este istorie. Ca romanul. Nu există o istorie a televiziunii, fiindcă ea este clipă. Ca jurnalul. Un film care nu are succes nu moare ipso facto: el intră într-un catalog sau în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
metisajului, inferenței și supoziției, câștiguri fragile, căci recente, ale civilizațiilor introspecției și interiorității, provenite din scriere. 7 Servitudinea înseamnă inversarea de către om a mediatizatului în imediat. Sau a ceea ce depinde de el în ceva independent și atotputernic. Subiectul receptează ca implacabil și natural ceea ce este artificial, construit de propriile lui dispozitive. El ia drept obiect de perceput, în mod pasiv, lucrul prin care percepe activ. Își ignoră așadar calitatea de creator, de sursă a imaginilor sale (ca, în trecut, a lui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
naiv, caracterizat prin confuzia dintre natură și convenție, dintre legile naturale și legile normative, de unde credința nejustificată pentru gândirea modernă, dar motivată prin ea însăși pentru conștiința primitivă, că întreaga umanitate și implicit istoria sa este guvernată de anumite legi implacabile, fie că e vorba de destin sau de hotărâri divine. Cum "încremenirea în proiect" nu este caracteristica istoriei, care se află în continuă schimbare și evoluție, a fost suficientă apariția unei cât de mici îndoieli cu privire la implacabilitatea legilor exterioare în
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Și se întoarce în tabără să-l mai plângă o dată pe prietenul mort, să-și aducă aminte, să-i spună hohotind că nu l-ar durea atâta nici vestea morții tatălui său ori a fiului său. Și, cu durerea aceasta implacabilă, devenită turbare, iese în câmpie și începe măcelul, sfârșindu-l cu Hector, și acolo, cu răzbunarea împlinită, după o clipă de avânt, când vrea să pornească la atacul cetății, se întoarce cu gândul la Patrocles și le spune aheilor că
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Și se întoarce în tabără să-l mai plângă o dată pe prietenul mort, să-și aducă aminte, să-i spună hohotind că nu l-ar durea atâta nici vestea morții tatălui său ori a fiului său. Și, cu durerea aceasta implacabilă, devenită turbare, iese în câmpie și începe măcelul, sfârșindu-l cu Hector, și acolo, cu răzbunarea împlinită, după o clipă de avânt, când vrea să pornească la atacul cetății, se întoarce cu gândul la Patrocles și le spune aheilor că
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în privința cetățeniei, este probabil ca numărul să fi fost redus la jumătate, dar era în continuare prea mare pentru ca adunarea să cuprindă mai mult de o mică parte a cetățenilor bărbați din Atena 5. Puțină aritmetică simplă dezvăluie imediat consecințele implacabile ale timpului și numerelor. Să presupunem că începem cu o unitate foarte mică, să spunem un comitet cu doar zece membri. Credem că ar fi rezonabil să-i acordăm fiecărui membru cel puțin zece minute pentru a dezbate problema în
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
scară largă? Care este mai bună? Care este mai democratică? Fiecare își are adepții fervenți. După cum am văzut, avantajele fiecăreia duc la constituirea unui caz cu bază solidă. Totuși, exercițiile aritmetice, fie ele artificiale și chiar absurde, au dezvăluit limite implacabile în privința participării civice care pot fi aplicate cu o nepărtinire nemiloasă la ambele. Căci nici una, nici cealaltă, nu pot scăpa de limitele de netrecut stabilite de interdependența dintre timpul necesar unui proces de participare și numărul cetățenilor cu drept de
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
diverselor sale aspecte, recunoașterea zădărniciei unei astfel de tentative fiind afirmată de majoritatea celor ce s-au ocupat de studierea sistematică a acestui fenomen. Necesitatea metodologică de încasetare meticuloasă a multiplelor variante care iradiază dintr-un generic invariant se lovește implacabil mai întâi de noianul interpretărilor date fenomenului în ansamblu, motiv de proliferare dezarmantă a posibilelor clasificări, și apoi de inoperantul melanj între propusele distincte derivate ale comicului. Cel dintâi incovenient creează senzația de dezorientare la constatarea că, în ciuda unor coincidențe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
-i sesizează valoarea: Oi ajunge eu odată ceva în Țara Românească, o să aibă ei atunci de-a face cu mine!"46. În același timp, însă, existența în planul diurn cotidian apare drept o permanentă contrazicere a acestor visuri, spulberându-i implacabil și derizoriu iluzie după iluzie. Numeroase pasaje redau cu maximă obiectivitate, dar printr-o dispunere expresivă a secvențelor narative, atmosfera stilistică marcată de o foarte subtilă ironie la adresa suficienței acestui personaj: O fată care mă iubea pe mine, îmi spunea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
47. Dintre cele trei perechi de personaje urmuziene, cea formată din Cotadi și Dragomir este cea mai apropiată de cuplul Lache și Mache și pentru că, în cazul lor, limitele amiciției de circumstanță sunt transgresate înspre o adevărată înfrățire marcată de implacabil. Deși nu sunt interșanjabili ca Lache și Mache, care "nu sunt decât unul și același în două fețe, doime de o ființa și nedespărțită"48, tejghetarii lui Urmuz coabitează prin același tip de simbioză, își aduc servicii unii altora chiar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în special prin ironia ca antifrază, ci și printr-o remarcabilă aspectualizare artistică a urâtului. Drumul spre Căldărușani, înregistrat cu acuitate cinematografică de naratorul-reporter, departe de a fi o simplă "plimbare", dobândește semnificația unei călătorii spre cetatea sfântă, inevitabil și implacabil marcată de suferințe, probe, dificultăți, piedici. Accesul spre lăcașul spiritual de la marginea Bucureștiului presupune traversarea unui veritabil "infern de praf și de mirosuri"107, a cărui descriere este demnă de condeiul dantesc: Mai întâi de la barieră dai de o murdărie
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
excesul, îngroșarea diformităților depășesc bariera recognoscibilului și modelul originar este anihilat de furia retușurilor, care devin o creație independentă dar opacă, de nepătruns. Făpturile urmuziene monstruoase, decrepite, agresive, joacă o eternizată comedie atroce, marcată atât de absurd cât și de implacabil, și care provoacă dincolo de râsul crispat al disperării, o stare apăsătoare de neliniște, exteriorizată în grimasă. Formula "simt enorm și văd monstrous", extrapolată asupra creației și a caracterului marelui dramaturg, poate fi aplicată și în cazul lui Urmuz, însă cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
obsesia legată de culmea nenorocului și a contratimpului, conduce însă la un fel de epifanie a absurdului existenței. Putem spune astfel, parafrazând teoria camusiană, că absurdul se instalează în prăpastia deschisă între nevoia de rezonabilitate a omului caragialian și caracterul implacabil, imuabil al sorții acestuia. În ceea ce privește raportul dintre opera lui Urmuz și literatura absurdului, termenul de "precursor" se potrivește întrucât paginile sale "bizare" transpun nu doar un joc mental care insolitează prin alogicitate, ci și o concepție ontică vizionară, certificată tragic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
diferență între istorism, care presupune o abordare istorică a unui subiect, care ține seama de transformări, de context, de interacțiuni, și istoricism, doctrina care presupune că ar exista o finalitate a istoriei, un scop al acesteia, un destin cu reguli implacabile și "obiective", care pot fi descoperite precum cele ale lumii fizice, fiind deci capabili să prevedem o anume desfășurare a istoriei și a evoluției umane. El insistă să evidențieze caracterul pseudoștiințific și pseudoistoric și mitologic al filozofiilor istoriei, de la Marx
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
al revanșei", care nu se mulțumește să-i salveze pe cei buni, dar îi și pedepsește cumplit pe cei răi: fie muncitor, fie țăran, în imagistica omului nou se află proiectat "un individ generic, de structură atletică cu un facies implacabil" ("trăsăturile lui au duritatea pietrei, nimic nu le poate relaxa, decizia este inoculată în rigiditatea atitudinii", "rigiditate cazonă a trăsăturilor cu care ne-au obișnuit o parte din vedetele filmelor de acțiune precum Dolph Lundgren sau Arnold Schwarzenegger, robotizați în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pentru evrei, era aproape de șapte sau opt. Dachau nu era locul În care să fii evreu. În general, prizonierii reflectau Întregul spectru al opoziției față de naziști, ca nu mai spun de aceia cărora naziștii le erau ostili Într-o manieră implacabilă. Erau și Sozi și Kozi, sindicaliști, judecători, avocați, doctori, profesori, ofițeri din armată. Soldați republicani din Războiul Civil din Spania, Martori ai lui Iehova, francmasoni, preoți catolici, țigani, evrei, spiritiști, homosexuali, vagabonzi, hoți și ucigași. Cu excepția unor ruși și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să răspund la veșnica interogație, făcând haz de necaz, dar îmi dau seama că nu întâmplător nu eram în față, trăgând hățurile și biciuind caii, ori măcar pe draghină, încercând să-mi mențin echilibrul: viața mea era supusă unui destin implacabil - eram a cincea roată la căruță...?! Poveste A fost odată ca niciodată, acum mii de ani, un loc unde era mereu cald. Acolo își găsiseră sălaș, ferindu-se din calea jivinelor și a altor oameni potrivnici, mai multe familii a
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]