2,647 matches
-
foarte decis să radicalizeze criza pentru a pune apoi mâna pe putere. Pe de o parte, el a conceput și întemeiat, încă din 1902-1903, un partid* de revoluționari de profesie - grupul bolșevic - foarte diferit de partidele social-democrate* europene destul de larg impregnate de cultură democratică și reformistă. Această falangă cu ideologie extremistă, călită în focul continuu al agitației și propagandei*, exersată în subversiune și clandestinitate, este destinată să devină actorul principal al revoluției pus în fruntea sau, mai exact, în locul clasei muncitoare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
militar din prima jumătate a lunii iulie neliniștește profund garnizoana din Petrograd care se teme că va fi trimisă pe front. Bine prelucrați de propaganda* anarhiștilor* și a bolșevicilor*, acești oameni, în cea mai mare parte a lor tineri țărani impregnați de cultura buntului, se revoltă, ocupă strada, își propun să răstoarne guvernul și să-i expulzeze pe menșevici din CEC. Bolșevicii se instalează la cârma mișcării și, de pe 16 până pe 18 iulie, încearcă să pună mâna pe putere. Dar guvernul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la putere încearcă să făurească un imaginar social unificat, în jurul unor mituri și figuri eroice - Lenin, Stahanov, Gagarin, Che Guevara. Chiar dacă populația nu ignoră prăpastia dintre trista - sau chiar tragica - realitate cotidiană și această propagandă despre „viitorul luminos”, ea se impregnează în esența oamenilor, în ritmul lor de viață, în ei înșiși. în mod paradoxal, eficacitatea agit-propului apare adesea mai mare la comuniștii care n-au ajuns la putere. încă din 1922, Internaționala Comunistă* o pune la punct în toate secțiile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
spiritelor. După zece zile de tăcere, în discursul radiodifuzat de pe 3 iulie 1941, Stalin îndeamnă poporul sovietic să-și regăsească mândria națională, amintind explicit de tresărirea patriotică din timpul războiului din 1812 contra lui Napoleon. Caracterului naționalist al propagandei* care impregnează discursul politic de la mijlocul anilor 1930 i se adaugă acum o dimensiune religioasă. Expresia „război sfânt” se bazează pe o reabilitare a Bisericii ortodoxe astfel încât să se obțină o regrupare a întregii națiuni: acest fapt antrenează, în septembrie 1941, dizolvarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
plasticitate a acestei doctrine care, în decursul câtorva decenii, a fost capabilă să dea viață atâtor puternice proteste populare, să suscite apariția atâtor mari partide de masă, să ducă la declanșarea unor revoluții autentice, să galvanizeze atâtea elite intelectuale, să impregneze o parte, uneori decisivă, a cercetărilor filosofice, sociologice și istorice contemporane. Se pare că trei ar fi rațiunile indisociabile care permit explicarea a ceea ce Lucio Coletti numea odinioară „excepționala reușită a gândirii marxiste”. înainte de orice, aceasta se datorează coerenței discursului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și civili înarmați. începând chiar din iunie 1917, Lenin se bazează pe această forță ca să ajungă la putere și-i pune în frunte un Comitet revoluționar militar condus de Troțki. Desigur, mulți dintre vechii militanți sau neofiții bolșevici sunt încă impregnați de idealul unei societăți drepte și egalitare și dau dovadă de generozitate, dezinteres și simț al sacrificiului. Dar fermenții totalitarismului* dospesc deja în această masă: extremismul ideologiei, exaltarea fidelității față de conducător și partidul său, legitimarea violenței și a războiului civil
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
socialism independent, animat de personalități ca Jean Jaurès. în 1905, Jaurès reușește să unifice ansamblul într-un Partid Socialist - Secția Franceză a Internaționalei Muncitorești (SFIO), care, totuși, nu ajunge să-și articuleze doctrina și acțiunea cu cele ale unui sindicalism impregnat de anarhism și refuzând democrația* parlamentară. Numărând puțini activiști, dar mulți aleși, SFIO nu va fi niciodată o social-democrație de tipul celei germane sau britanice, modele ale partidelor socialiste austriac, belgian, olandez, norvegian, suedez și ceh. Din 1889, ansamblul acestor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
el nu poate fi îndeplinit de nici o instituție care renunță la îndatoririle sale obișnuite. Forțele sociale, care reușesc să-și materializeze nevoile și să le transforme în principii ale justiției, sunt cele care controlează opinia publică. Influența opiniei publice, care impregnează toate domeniile, determină valorile morale și deciziile corpului legislativ, la fel cum, pe termen lung, influențează puterea judecătorească și cea executivă. Instituțiile legislative, judecătorești și executive sunt instrumente ale opiniei publice. Toate îndeplinesc aceeași funcție în interesul opiniei publice: asigurarea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
par a fi mai eficiente în raport cu scopul propus, cu realizarea lui optimă. Urmează deci momentul deciziei, pregătit de toată desfășurarea anterioară. În desfășurarea lui concretă, procesul decizional poate ,,curge” pe trei canale: Când situația care trebuie depășită este determinată și impregnată de factori de natură psihologică, subiectivă, atunci probabilitatea alegerii unor mecanisme de rezolvare strict personale este mai mare. În final vom asista la decizii individuale. În acest caz, credem că probabilitatea inventarierii și reținerii unor mecanisme de rezolvare favorabile individului
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
gratificante pentru el, dar nu și pentru organizație. Trecerea pe prim plan a nevoii de satisfacere a intereselor personale, care nu coincid întotdeauna cu interesele colective, duce adeseori la astfel de rezultate. Dacă situația care trebuie depășită este determinată și impregnată de factori de natură obiectivă și organizațională, atunci probabilitatea inventarierii și alegerii unor mecanisme grupale de acțiune este mai mare, fapt care va permite ca decizia să dispună de un caracter psihosocial. În această situație, probabilitatea inventarierii, evocării și reținerii
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
personalitate colectivă. Dintre criteriile care pot sta la baza stabilirii unei tipologii se pare că cele mai potrivite sunt: politica organizației și relațiile conducerii/direcției cu salariații. Politica organizației poate fi activă sau pasivă, relațiile direcției cu salariații pot fi impregnate de paternalism sau impersonalism. Din combinarea acestor criterii rezultă cel puțin patru tipuri de personalități colective: organizațiile de tip paternalist-pasiv „trăiesc” în spirit conservator; salariații ocupă o poziție stabilă toată viața în structuri; posibilitățile de avansare sunt limitate; nu au
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
despre propriile trăiri și sentimente. Între aceste două lumi, cea obiectivă și subiectivă și forul interior al subiectului nu 70 72 se poate stabili decât o legătură de intercondiționare; ambele se influențează reciproc. Lumea materială prin transformările și fenomenele ei impregnează puternic lumea interioară a subiectului. În același timp, forul uman intern schimbă realitatea, înseși imaginile pe care și le formează despre anumite procese și fenomene. Intercomunicarea, stabilirea de relații sociale, de legături puternice este o artă, este dacă putem afirma
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
Habermas și „patriotismului constituțional” pe care Îl susține. Teza filosofului german nu implică În nici un fel renunțarea la fidelitatea națională, ci presupune doar un atașament față de principii generale, cum sunt cele enunțate În Declarația drepturilor omului: „Tradițiile naționale continuă să impregneze o formă de viață cu un statut privilegiat, Însă chiar și așa, aceasta nu este decât una dintr-o Întreagă ierarhie de forme de viață de importanțe diferite. Acestea corespund, la rândul lor, unor identități colective care se suprapun, dar
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
că personalitatea este determinată nu atât de sexul individului, cât de modelul (pattern) În vigoare În societatea căreia Îi aparține. Aceasta impune un sistem de roluri căruia individul i se supune cu atât mai multă ușurință cu cât a fost impregnat cu codurile și valorile acestui model Încă de la naștere, În mod inconștient. Ca urmare, Mead a postulat relativitatea formelor culturale, ceea ce, din punct de vedere etic, va pune sub semnul Întrebării prejudecățile cu privire la „inegalitatea raselor umane” dezvoltate de contele Joseph
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
practicilor, considerate a fi o metamorfoză a dimensiunilor mai mult sau mai puțin invizibile ale regiunii luate În considerare. Pe scurt, locul simbolic de apartenență este un marcator imaginar al spațiului trăit. Cu alte cuvinte, este o entitate imaterială care impregnează Întreg universul local al actorilor. Locul acesta este Întotdeauna singular, deschis și Închis În același timp. El conține un cod de selecție și de evoluție propriu: În acest sens, este dinamic. Spre deosebire de culturalism, „știința” acestor locuri este o abordare dinamică
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
constată că „incivilitatea” este consemnată ca un comportament ce premerge unei violențe mai grave și oarecum ineluctabile; el citează apoi Le Monde din 27 februarie 2000, În care se vorbește despre un liceu din Montpellier, unde domnește „o atmosferă toxică”, impregnată de „o violență care se banalizează și sfârșește prin a se legitima”. Lucrurile se petrec ca și cum dreptul nu mai poate reglementa situația, utilizările recente ale cuvântului instaurând o retorică a estompării, care produce un discurs „vag”, și a eufemismului, pe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de unde principiile pluraliste ale „sitologiei”. Locul conține În mod natural un cod de selecție care instituie „vămi nevăzute” În ceea ce privește amestecul de influențe, „alchimie” secretă manifestată În identitățile culturale. Metamorfozele sunt semnul unei dinamici deschise și nedeterminate. Tot așa cum credințele Împărtășite impregnează concepțiile asupra lumii, conceptele care se vor științifice nu se sustrag nici ele acestor influențe și nu sunt de fapt decât mituri raționalizate. Astfel, cunoștințele, modelele, teoriile și, mai concret, cunoașterea socială sunt puternic influențate de viziunea asupra lumii specifică
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
simultaneitatea a două atitudini: pe de o parte, o hipertrofiere generală a caracterului pozitiv al atributelor etniei de referință; iar pe de altă parte, o apreciere exagerat sau exclusiv negativă a celor specifice altor medii. Trecem astfel de la o judecată impregnată de etnocentrism (pozitiv În ceea ce privește comunitatea proprie, dar negativ În rest) la o judecată rasistă, ostilă sau devalorizantă față de tot ceea ce este străin. Există o mare confuzie cu privire la definirea xenofobiei și a trăsăturilor sale caracteristice. Autorii sunt În general de acord
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
De fapt, așa cum știu profesioniștii literaturii, totul e documentare. Elif Shafak povestește cum a petrecut luni de zile în vizite la familii de americani de origine armeană, cum le-a ascultat poveștile și le-a gustat mâncărurile, până când s-a impregnat de toate aceste realități suculente și tragice totodată. Povestea familiei Tchakhmakhchian, armeni nevoiți să emigreze în Statele Unite în urma prigoanei și a genocidului la care sunt supuși în Istanbulul începutului de secol XX, te face pe tine ca cititor să vrei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
mi-am pus-o cândva în copilărie: "A existat oare Iisus?". Nu de alta, dar aș fi vrut să fi fost contemporan cu El. Cum nu aveam nici măcar o Biblie, unde să caut un răspuns iar cărțile de istorie erau impregnate de ateism, Iisus era un mit al cărui loc era mai degrabă în cer decât în lume. În mod paradoxal, pe măsură ce anii treceau, mitul lui Iisus s-a transformat în legendă, iar legenda a devenit povestea omului care a trăit
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
sporovăind și rîzînd și agitîndu-se și ieșind una după alta în capul scării, ca să arunce o privire peste balustradă și s-o cheme pe Lily, să le spună cine mai venise. Acest început este focalizat din perspectiva lui Lily, fiind impregnat cu numeroase caracteristici ale discursului ei, asupra cărora vom reveni mai tîrziu în capitol. Dar aici ar trebui menționat în primul rînd faptul că sînt numite și prezentate trei personaje, primul dintre ele fiind angajat al celorlalte două. Încă nu
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
diateze fundamentale: sifilis, sicoză sau psoră. Aceste trei diateze pe care Hahnemann le denumește maladii cronice, ar reprezenta trei entități toxiinfecțioase, de natură foarte complexă, care moștenite sau dobândite, ajung să confere anumite însușiri morbide specifice terenului pe care îl impregnează. În acest chip organismal poate deveni un teren electiv receptiv sau prielnic dezvoltării unui anumit grup de maladii, și mai ales acestora, întocmai cum pe unele pământuri nu se pot cultiva decât anumite tipuri de plante, cu excluderea mai mult
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
fi dobândit în cursul vieții, sub acțiunea unor factori toxici, prea puțini cunoscuți în starea de astăzi a medicine, îndeosebi vaccinările obligatorii, care sensibilizează populația. Tuberculinismul dobândit poate deveni la rându-i o cauză intoxicantă, transmițându-se ereditar descendenței și impregnând-o din generație în generație. Impregnarea ereditară cu toxine tuberculinice imprimă o anumită structură patologică organismului atins, care se trădează printr-o constituție specială a scheletului: tipul longilin, descris și în această lucrare sub numele de constituția fosforică a lui
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
la copiii tuberculinici. La începutul sau în cursul erupției primului dinte, diareea apare la copiii tuberculinici; plus, la acest nivel, o pierdere a puterii de asimilare a constituenților de țesut osos din mare. Croton tiglium: scaunul copilului tuberculinic este puternic impregnat de sicoza. Sanguinaria, Phosphorus, Kalium carbonicum, Tuberculinum, Stannum sunt tipice pentru tulburările tuberculinice. Câteodată, scaunele copiilor tuberculinici sunt cenușii sau gri la culoare, arătând lipsa de bilă. Scaune sangvinolente. Copilul miroase a pământ mucegăit. In cazuri severe ale bolilor intestinale
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
ce se intersectează până la finalul romanului - confesiunea directă a acestuia și interpretările lui Daniel. Tehnica dedublării este implicată însă și în conturarea unui binom revers - Joseph și psihiatrul său Dobrowolsky. Amprenta comic-grotescă a acestui personaj, autentică și fin conturată, se impregnează în aproape toate planurile narative ale romanului, ca o emblemă a neputinței și a eșecului. Intenția auctorială este, în mod cert, autoironică, deoarece în universul ficțional al psihiatrului Ion Vianu trebuie să existe o oglindă ce deformează și descompune, un
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]