3,516 matches
-
pentru GH determină sinteza unei molecule modificate de GH, care uneori mai are un oarecare efect tisular. Sinteza acestei proteine GH-like încă din perioada embrionară determină o toleranță imună față de GH, adică împiedică recunoașterea GH ca proteină non-self de către sistemul imunitar. în acest mod, pacienții cu GHD-IB pot beneficia de tratament cu GH recombinant fără a dezvolta autoanticorpi anti-GH, adică fără a dezvolta rezistență la tratament . în multe familii din categoria GHD-IB nu se observă mutații la nivelul genei pentru GH
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
hipofize infiltrate limfocitar sau, într-un număr limitat din cazuri, cu prezența unui titru pozitiv de autoanticorpi antihipofizari. Mai frecvent, hipofizita autoimună se poate instala în primul an după naștere la femei predispuse genetic, atunci când apare o reactivare a sistemului imunitar. în aceste cazuri se pune problema diagnosticului diferențial cu sindromul Sheehan, sau necroza hipofizară post partum . Afecțiunile autoimune apar în mod excepțional la vârste mici. Cum hipofizita autoimună este deja foarte rară la adulți, e de înțeles că diagnosticul unei
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
esențial al efectelor intracelulare ale GH implicat în activarea transcripției genei care codifică IGF-I. Pacienții aveau și imunodeficiență, cu infecții supraadăugate, dovedind că STAT 5b este un mediator intracelular comun al activității unor citokine secretate de celule ale sistemului imunitar, care influențează activitatea limfocitelor T . Așa cum am menționat în capitolele inițiale, IGF-I circulă în sânge predominant sub forma unui complex trimolecular, împreună cu o proteină de transport (mai ales IGFBP 3) și subunitatea acid labilă (acid labile subunit, ALS). Până
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
particulară însoțită de extravazări sanguine, ceea ce determină apariția unei tente roșietice a vergeturilor nou-formate. Fragilitatea vasculară predispune la apariția de echimoze la traumatisme minime . Insulinorezistența glucocorticoid indusă se poate agrava prin apariția diabetului zaharat franc în 15% din cazuri . Apărarea imunitară este inhibată în hipercorticism, fapt ce facilitează apariția de infecții . Adesea, pacienții cu sindrom Cushing suferă de infecții cutanate și în sfera genitală, din cauza scăderii apărării imunitare dublate, eventual, de existența diabetului zaharat . Excesul de glucocorticoizi va determina, prin efecte
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
se poate agrava prin apariția diabetului zaharat franc în 15% din cazuri . Apărarea imunitară este inhibată în hipercorticism, fapt ce facilitează apariția de infecții . Adesea, pacienții cu sindrom Cushing suferă de infecții cutanate și în sfera genitală, din cauza scăderii apărării imunitare dublate, eventual, de existența diabetului zaharat . Excesul de glucocorticoizi va determina, prin efecte de tip mineralocorticoid, retenție hidrosalină prin reabsorbție renală, la care se adaugă o sensibilizare a patului vascular la acțiunea catecolaminică, fenomene prin care pacienții cu sindrom Cushing
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
a devenit o realitate clinică abia după descifrarea mecanismelor imunologice care stau la baza grefării și, mai ales, a descoperirii mijloacelor farmacologice de combatere a fenomenului de rejet, care se declanșează imediat ce antigenele organului grefat intră în contact cu aparatul imunitar al primitorului. Prima grefa reușită a unui organ solid (transplantul de rinichi efectuat de Joe Murray, la Boston, în anul 1954) a avut la bază mai degrabă o intuiție. După descoperirea fenomenului de rejet de către Peter Medawar, chirurgii de la Boston
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
între self (propriu) și nonself (ceea ce nu este propriu organismului). Mecanismele de recunoaștere și discriminare între self și nonself stau la baza răspunsului imun (RI), realizat prin interacțiuni complexe între componente celulare și moleculare specializate, a căror totalitate constituie sistemul imunitar (SI). Capacitatea de recunoaștere a celulelor și a macromoleculelor străine celulelor proprii este o însușire fundamentală a sistemelor biologice, elaborată în decursul evoluției speciilor. Capacitatea de a recunoaște selful își are originea în proprietatea celulelor animale de a se asocia
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în mecanismele de marcare a individualității celulare, de la metazoarele primitive. În cursul evoluției, sistemele de recunoaștere a selfului și de discriminare între self și nonself s-au condiționat reciproc și s-au complexificat progresiv, finalizându-se cu elaborarea sofisticatelor sisteme imunitare și de histocompatibilitate, pe care le prezintă vertebratele superioare. Sistemul imunitar s-a perfecționat într-atât încât orice moleculă cu greutate moleculară de peste 10 000 Daltoni poate fi supusă mecanismului de discriminare self-nonself. Înțelegerea proprietății de imunitate este consemnată încă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cursul evoluției, sistemele de recunoaștere a selfului și de discriminare între self și nonself s-au condiționat reciproc și s-au complexificat progresiv, finalizându-se cu elaborarea sofisticatelor sisteme imunitare și de histocompatibilitate, pe care le prezintă vertebratele superioare. Sistemul imunitar s-a perfecționat într-atât încât orice moleculă cu greutate moleculară de peste 10 000 Daltoni poate fi supusă mecanismului de discriminare self-nonself. Înțelegerea proprietății de imunitate este consemnată încă din Evul Mediu. Astfel, în Anglia, în anul 1418, Mary Wortley
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
conceptului de imunitate umorală. În anul 1900, P. Erlich elaborează teoria catenelor laterale, anticipând rolul anticorpilor ca receptori membranari ai antigenului, ceea ce a permis înțelegerea proprietăților de recunoaștere a substanțelor străine sau a agenților străini de către componentele moleculare ale sistemului imunitar. Tot el elaborează conceptul horror autotoxicus, cu înțelesul că, în condiții normale, organismul nu poate produce anticorpi împotriva propriilor sale componente. Ulterior se elucidează structura moleculară a anticorpilor și antigenelor și se descoperă mecanismele celulare implicate în răspunsul imun, stabilindu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
complexul major de histocompatibilitate) indispensabile realizării unui răspuns imun eficient. Microscopia electronică a surprins imagini elocvente ale interacțiunii dintre limfocitul B secretor de Ac și limfocitul T helper, în realizarea unui răspuns imun eficient. Schimbul de limfokine între celulele sistemului imunitar coordonează răspunsul imun. Când unei celule T helper îi este prezentat un antigen de către o celulă B sau un macrofag, celula T răspunde prin a sintetiza și secreta un potpuriu de molecule peptidice mici, semnalizatoare, numite limfokine. Limfokina IL-2 revine
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
răspuns inflamatoriu care atacă și distruge microorganismele invadatoare și repară leziunile cauzate de acestea. S-a făcut distincția între imunitatea dobândită, ca răspuns la invadarea organismului de către un antigen, și imunitatea naturală, nativă, de așteptare, reprezentând abilitatea intrinsecă a sistemului imunitar de a răspunde la anumite antigene, bazată pe prezența unor limfocite desemnate Lyz1, selectate pentru expresia unui anumit repertoriu de specificități de anticorpi (Lewin, 2000). S-a înțeles astfel că există un răspuns imun (RI) mediat umoral, în cadrul căruia se
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
se realizează producerea de imunoglobuline specifice pentru molecule străine organismului, cu valoare de antigene. Acesta reprezintă evenimentul primar în realizarea RI. Recunoașterea antigenului (Ag) de către anticorpul (Ac) corespunzător conduce la realizarea complexului Ag-Ac. Formarea acestuia mobilizează alte componente ale sistemului imunitar cum ar fi limfocitele T, care stimulează limfocitele B să producă și să secrete anticorpi specifici antigenului invadator. Asemenea limfocite T, capabile de a induce limfocitelor B capacitatea de a secreta anticorpi, s-au numit celule T helper. Formarea complexului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
capabile de a induce limfocitelor B capacitatea de a secreta anticorpi, s-au numit celule T helper. Formarea complexului Ag-Ac declanșează totodată procesul de distrugere a antigenului, proces în care rolul major revine complementului. Acesta este o componentă a sistemului imunitar a cărui denumire semnifică tocmai acțiunea sa de a susține, mai exact de a complementa, acțiunea anticorpului, asigurându-se astfel distrugerea antigenului. Complementul reprezintă un set de aproximativ 20 de proteine care interacționează, realizând o cascadă de reacții proteolitice. O
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
atacul asupra invadatorului și distrugerea acestuia, precum și repararea leziunilor provocate. Punerea la punct a unui test simplu numit testul limfocitotoxicității (fig. 1.4) în care se utilizează reactivul albastru tripan a permis evidențierea reacțiilor pozitive sau negative pe care sistemul imunitar le poate avea față de elementele non-self care invadează organismul. Albastru tripan intră în celulă prin membrana lizată, antigenul de suprafață celulară fiind recunoscut de anticorpul specific lui. Celula nonself se colorează în albastru, semn cert al unui răspuns imun eficient
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
va pătrunde, celula rămânând necolorată, ceea ce semnifică un răspuns imun eșuat În anul 1958, imunologul australian McFarlane Burnet, elaborează teoria selecției clonale, care a devenit paradigma imunologiei moderne și pentru care el a primit Premiul Nobel. Teoria postulează că sistemul imunitar este constituit dintr-un număr enorm de clone de limfocite, corespunzător unui număr egal de antigene. Fiecare clonă este alcătuită dintr-o populație de celule identice genetic care descind dintr-o singură celulă stem, prin mitoze succesive. Prin zestrea lor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ființe umane, precum și a dificultăților care trebuie depășite în vederea reușitei transplantului de organe. În anul 1960, J.F.A.P. Miller a descoperit rolul esențial al timusului în maturarea limfocitelor T, iar după anul 1970 se conturează perceperea holistică, sistemică a fenomenului imunitar, înțelegându-se relativ corespunzător interdependențele complexe structural-funcționale ale componentelor unuia dintre cele mai impresionante sisteme pe care le-a produs evoluția biologică, veritabil câmp de luptă pe care se confruntă cohorte înarmate din tabere adverse, cu avantgardă și ariergardă, cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
spioni, cu ambuscade și răpiri, cu infanteriști și artilerie grea, cu luptători din linia întâi și din spatele frontului, o luptă pe viață și pe moarte, un război nemilos al „stelelor” imunocitare, cu invadatorii distrugători de „civilizații” celulare. Descriem astfel sistemul imunitar, nu neapărat prin prisma amprentei puse asupra intelectului nostru de civilizația tehnocrată și belicoasă, în a cărei pânză de păianjen suntem captivi, ci mai curând, sub imperiul profundei impresii pe care ne-o produce încercarea de a pătrunde în tainele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Natura l-a creat întru slăvirea propriei desăvârșiri, „ca o devenire întru devenire și devenire întru ființă” cum frumos își construia filozoful român Constantin Noica sistemul său filozofic, unul dintre cele mai raționale și coerente elaborate în secolul XX. Sistemul imunitar este rezultatul unei confruntări ancestrale a organismelor superioare cu microorganismele saprobionte și parazite. Însuși, organismul uman poartă pe suprafața pielii și a mucoaselor sale un uriaș număr de microorganisme de ordinul a 1014, cifră care depășește numărul propriilor sale celule
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ancestrale a organismelor superioare cu microorganismele saprobionte și parazite. Însuși, organismul uman poartă pe suprafața pielii și a mucoaselor sale un uriaș număr de microorganisme de ordinul a 1014, cifră care depășește numărul propriilor sale celule estimat la 1013! Sistemul imunitar, denumit și sistem imunocitar sau sistemul limfoid, deoarece limfocitul este celula sa esențială, deși are aparența unui organ difuz, cu componente răspândite în tot organismul și în care se află în interacțiuni multiple, complexe și perfect coordonate, un număr imens
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
coordonate, un număr imens de celule (estimat la 2•1013), și de molecule (estimat la 1020), acționează totuși ca un tot unitar, componentele sale adunate „la grămadă” dând o masă biologică de aproximativ 910 g. În condiții normale, funcționarea sistemului imunitar este foarte eficientă, de precizia funcționării sale depinzând menținerea vieții, păstrarea individualității specifice fiecărui individ, asigurarea integrității structural-funcționale a acestuia. Funcționarea normală a sistemului imunitar este o condiție sine-qua-non a existenței și perpetuării sistemelor biologice. Reacțiile de apărare ale organismului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
la grămadă” dând o masă biologică de aproximativ 910 g. În condiții normale, funcționarea sistemului imunitar este foarte eficientă, de precizia funcționării sale depinzând menținerea vieții, păstrarea individualității specifice fiecărui individ, asigurarea integrității structural-funcționale a acestuia. Funcționarea normală a sistemului imunitar este o condiție sine-qua-non a existenței și perpetuării sistemelor biologice. Reacțiile de apărare ale organismului, realizate prin intrarea în acțiune a sistemului imunitar, presupun sinteza și producerea unor componente ale sale, reprezentate de factori umorali - anticorpii (imunoglobulinele), complement - factori nespecifici
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
depinzând menținerea vieții, păstrarea individualității specifice fiecărui individ, asigurarea integrității structural-funcționale a acestuia. Funcționarea normală a sistemului imunitar este o condiție sine-qua-non a existenței și perpetuării sistemelor biologice. Reacțiile de apărare ale organismului, realizate prin intrarea în acțiune a sistemului imunitar, presupun sinteza și producerea unor componente ale sale, reprezentate de factori umorali - anticorpii (imunoglobulinele), complement - factori nespecifici, substanțe cu efect bactericid din umori etc., precum și de factori celulari, reprezentați de fagocite și imunocite prezente printre elementele figurate ale sângelui sau
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
umorali - anticorpii (imunoglobulinele), complement - factori nespecifici, substanțe cu efect bactericid din umori etc., precum și de factori celulari, reprezentați de fagocite și imunocite prezente printre elementele figurate ale sângelui sau printre componentele tisulare din diferite organe. În anumite componente ale sistemului imunitar are loc o densificare celulară care poate atinge nivelul constituirii unor organe precum splina, timusul, amigdalele, ganglionii limfatici etc. denumite organe limfoide. În organizarea sistemului imunitar, organismul animalelor superioare dispune de o componentă de rezistență nespecifică și neadaptativă, înnăscută, care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ale sângelui sau printre componentele tisulare din diferite organe. În anumite componente ale sistemului imunitar are loc o densificare celulară care poate atinge nivelul constituirii unor organe precum splina, timusul, amigdalele, ganglionii limfatici etc. denumite organe limfoide. În organizarea sistemului imunitar, organismul animalelor superioare dispune de o componentă de rezistență nespecifică și neadaptativă, înnăscută, care este înscrisă în programul său genetic și o componentă cu capacitate de răspuns specific și adaptativ, programată tot genetic, dar a cărei activare este indusă de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]