2,424 matches
-
care, născut fiind la granițele de miazănoapte ale imperiului, nu călătorise niciodată pe mare. Călătoria pe mare Îndată ce ieșiră din portul Brundusium, începu furtuna, cu valuri mari ce se izbeau în coasta corăbiei. Vântul îi duse de-a lungul coastelor inaccesibile, cu multe insule, ale Macedoniei și Epirus-ului, până când, într-o seară, cu flota istovită de o traversare extrem de dificilă, văzură că, dincolo de un promontoriu impunător, se deschidea un golf adânc, cu ape liniștite. Un marinar îi spuse lui Gajus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Grecia, când misiunea fu îndeplinită până pe malurile Hellespontus-ului, merseră pe marea Aegeum, de-a lungul coastei asiatice, și zăriră la un moment dat o insulă mică, muntoasă, pe care marinarii strânși la bord o priviră în tăcere. Insula avea coaste inaccesibile, păduri cu frunze întunecate, un singur munte, foarte înalt, ce se ridica solitar din mare. Căpitanul îi înștiință: — E Samothracia. Se apropiau de ea dispre miazănoapte, pe o mare pe care vântul își schimba mereu direcția; valurile verzi aveau margini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ale calamusului. O taină doar a lor, în biblioteca tăcută care fusese refugiul lui Germanicus. Peștera din Sperlonga și cariera lui Elius Sejanus În zilele acelea, împăratul Tiberius descoperi în sudul Latium-ului, în apropiere de Fundi, o bucată de coastă inaccesibilă, cu arbuști mici, care cobora până la mare. Pe mal se deschidea o peșteră adâncă și sălbatică, numită de oameni, pe bună dreptate, spelunca, termen pe care dialectul local l-a transformat în Sperlonga. Din pietrele din spelunca țâșneau câteva izvoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Misenum, Baia, Capri cu câțiva prieteni de-o viață: un senator care era și un jurist faimos, Cocceius Nerva, cavalerul Curtius Atticus, pasionat, ca și el, de istoria veche, câțiva literați greci. Peste tot alegea locuri superbe, însă păzite și inaccesibile, și ridica acolo case după gustul său, sigure ca un castrum din ținuturile barbarilor. „Vizuinile uzurpatorului“, zicea Agrippina, „unde își ține ascunsă teama“. Tiberius nu era bântuit doar de suspiciuni și spaime. Era și misogin, nu suporta glasurile, râsetele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lase să cadă, unul după altul, vălurile care le acopereau, cum se obișnuia la Petra. Râzând, Herodes povesti că, executând un asemenea dans, vara lui, Shulamit, îl făcuse să-și piardă mințile pe tatăl ei vitreg, Antipa. Antonia, îndepărtată și inaccesibilă, nu venea niciodată acolo. Nu știa - sau hotărâse să arate că știe, de experiențele lor aventuroase. Le acorda audiențe în grup tinerilor prinți numai cu ocazia marilor sărbători romane, și atunci avea o atitudine maternă și generoasă. Supunerea ei față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui de a călări, dar apoi îi spuse: — Pe insula asta poți călări liniștit, ușor, într-o parte și-n alta. Nu poți să-l lași la galop. Nu zâmbi. Nu mai spuse nimic tot restul drumului. Mitul unei insule inaccesibile ajunsese să-l obsedeze pe Tiberius. Neîncrezător, ridicase Villa Jovis după o idee arhitectonică nemaiauzită: construise un edificiu în trepte, sprijinindu-l pe coasta și vârful celei mai sălbatice stânci de pe insulă, înconjurată de surpături de netrecut. La capătul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la cele indispensabile. Nu cunoștea pe nimeni; își spuse că nu putea să întrebe și să facă confidențe nimănui. Întreaga insulă era proprietatea imperiului, ca și Pandataria și Pontia; nici un străin nu putea debarca acolo. Marea lovindu-se de stâncile inaccesibile era ca un zid lichid. Douăsprezece edificii înconjurau Villa Jovis, o capitală mică, absurdă. Dar Gajus se plimba prin galeriile vilei, fără să treacă de granița reprezentată de atrium. Date fiind condiția lui ambiguă de oaspete prizonier, tragica moștenire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe deasupra capului tău, când trecerea unui singur corp, Luna, mișcă prin maree tot adâncul mării, de aici până la Coloanele lui Hercule“. După o oră, Tiberius ieșea de la terme, urca și se ducea să se întindă în exedra, locul cel mai inaccesibil din vilă, situat deasupra mării, unde, simțindu-se protejat de abis, reușea chiar să adoarmă. Se spunea totuși că un pescar cu temperament napolitan, capricios, izbutise să se cațăre pe stâncă până sus, înșelând vigilența paznicilor, și să ajungă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
A doua zi, Tiberius îl rechemă pe Gajus la Capri. Era din nou lipsit de apărare; viitorul era complet imprevizibil. Camerele secrete În grandoarea teatrală și rece a Villei Jovis, Tiberius dispărea ciclic, ore sau zile în șir, în încăperi inaccesibile. Pe continent, mesageri, ambasadori, tribuni, praefecti sau proconsules așteptau ca el să-i anunțe că îi primește. În perioadele acelea în vilă domneau bârfele, nervozitatea și neliniștea. Galerii secrete, cu fresce pornografice; codexuri rafinate în care invențiile cele mai explicit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sinistra profeție făcută cu ani în urmă, potrivit căreia Tiberius urma să moară dacă avea să încerce să se întoarcă la Roma. Tiberius nu se întoarse nici o clipă să privească înapoi, spre insula care ani în șir fusese vizuina lui inaccesibilă. Dacă aruncă o privire, o făcu de după perdelele groase ale lecticii, fiindcă pe mare sufla un vânt schimbător de început de martie, un vânt dinspre răsărit care venea din munți și care, după spusele marinarilor, prevestea ploaie. Ascuns în spatele perdelelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spuneau că nu primise pe nimeni în camerele silențioase alese pentru nopțile petrecute pe Palatinus. Patul său - cu tăblia de aur și fildeș dăruită de Liga orașelor siriene - era gol, mai mulți paznici și servitori erau postați în fața ușii închise, inaccesibile. Somnul îi era ușor, fragmentat. Ferestrele erau orientate spre răsărit, către cea dintâi licărire a zorilor. Când se trezea, știa imediat ce oră din noapte era. Curând, insomniile, căutarea liniștii, trezirea în întuneric și îndepărtarea printr-un gest a servitorilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
inoculat, zi de zi, în sărmanul ei creier“. Noaptea, liniștea din camera lui și din celelalte încăperi imense ale noii domus era halucinantă. Departe, se auzeau încălțările grele ale gărzilor germanice care, la intervale precise, se schimbau în fața apartamentelor lui inaccesibile. Singurătatea lui era înarmată, inumană. Își spuse că avea douăzeci și opt de ani și că adevăratele iubiri ale vieții sale fuseseră frumusețea mândră a mamei lui, pe care o văzuse plângând o singură dată, blânda Antonia, cea cu părul alb, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acest sentiment. Nu există decât o soluție radicală: cinismul. Numai astfel te vor iubi toate, se vor da În vânt după tine cu limba scoasă, vor vrea să te atingă, să te aibă, să te posede; cu cât ești mai inaccesibil, cu atât vor alerga mai lacome după tine: este aceasta o cursă contra cronometru În lupta cu scurtimea vieții. Ce mai contează convenții, educație, morală, cultură, pudoare? Toate aceste nimicuri nu cântăresc nimic sau cântăresc oricum mai puțin decât acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
plictisită, a unuia ce ar vrea să treacă peste aceste gesturi banale. Este Îngrozitor de egal cu sine, nu pare să aibă nici o plăcere. Doar când vorbește, ochii lui se Însuflețesc, căutând mereu spre Înalt, pironindu-se undeva Într-o zonă inaccesibilă. Doamne, cât mi-aș dori să fiu aceea care să-l scoată din armura de fier a ideilor abstracte, să-l fac să-și plece privirea și să mă vadă numai pe mine, să se oprească doar câteva clipe asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bărbatul visurilor mele, acel om pe care să-l pot iubi din tot sufletul. Ce să fac cu imperfecțiuni ca Petre sau ca Eugen, Vasile etc.? Mi-e dor să simt dragostea, nu numai să o mimez... Martin Îmi rămâne inaccesibil. Dar, cum niciodată nu voi Întâlni omul acela drag și care să mă iubească, va trebui să fiu mereu o actriță În fața spectatorilor, care văd numai masca de pe fața mea și corpul. Sufletul nu-l voi da nimănui. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
spun, oricând vei veni, „Prea târziu!“. 23 mai 1965 (duminică) Lui E. Naivule... ce-ai trăit tu În 30 de ani, dacă eu te Înșel atât de lesne? Nu simți cum mă smulg din Îmbrățișarea ta dorind strânsoarea altor brațe inaccesibile... Eu am nevoie de liniște și te mint, iar tu mă crezi că-s bolnavă și suferi, Încornoratule; știi tu oare cine Îmi umple gândurile singurătății? O, e vorba despre niște ochi stranii, pe care viața nu mi-i va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
făcut decât să se asigure că îl vom urmări pe adevăratul Weir. De ce i-ar face așa ceva mentorului său? Rhyme spuse: - De ce crezi că i-am pus pe cei doi tineri zdraveni să mă care pe scări în locul ăsta foarte inaccesibil, Lon? Privi de jur-împrejurul camerei. - Am vrut să parcurg eu însumi traseul. Ah, scuzați-mă, ar fi trebuit să spun că voiam să mă rostogolesc singur pe traseu. Apoi începu să se miște cu un aer de expert prin încăpere, folosindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
toată ziua cu spor va lucra. Dar nu În toate țările consumul de cafea crește rapid ca În Uniunea Sovietică. Milioane de pământeni nu-și pot Îngădui să bea cafea, aceasta constituind pentru ei un lux inacccesibil. TU, În fața luxului inaccesibil. Cu toate acestea, facultățile tale intelectuale trebuie cu orice preț stimulate. Ai de perceput și Înțeles impresii exterioare. Ceva trebuie să te facă să gândești și să muncești mai ușor. Și atunci bei o cicoare. Neagră ca păcura. Acră, dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pisălog, nu cu un Început de chelie, nu cu indispensabili lungi și Îngălbeniți, un Fima harnic și corect, care trăia cumpătat, fără rușine și fără minciuni. Un Fima liniștit și ordonat. Deși știa deja de mult că adevărul Îi era inaccesibil, avea totuși În el o dorință profundă de-a se Îndepărta puțin de minciuna care pătrundea ca un praf fin În orice colț al vieții sale, chiar În locurile cele mai intime. Celălalt Fima, cel adevărat, ședea acum Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dar nu reușise niciodată, nici În copilărie, nici În călătoriile sale, nici În apartamentul său, nici la clinica ginecologică, nici la prieteni, nici În orașul său, În țara sa, În timpul său. Poate pentru că de la bun Început fusese o dorință exagerată. Inaccesibilă lui. Inaccesibilă nouă tuturor. Chiar și În această noapte, Între atâtea obiecte tentante, care se Încăpățânau să ascundă ochilor săi esențialul, această dorință i se mai părea Încă inaccesibilă. Și Își zise: — Bine. Exil. Apoi adăugă: — Ei, și ce? Regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
reușise niciodată, nici În copilărie, nici În călătoriile sale, nici În apartamentul său, nici la clinica ginecologică, nici la prieteni, nici În orașul său, În țara sa, În timpul său. Poate pentru că de la bun Început fusese o dorință exagerată. Inaccesibilă lui. Inaccesibilă nouă tuturor. Chiar și În această noapte, Între atâtea obiecte tentante, care se Încăpățânau să ascundă ochilor săi esențialul, această dorință i se mai părea Încă inaccesibilă. Și Își zise: — Bine. Exil. Apoi adăugă: — Ei, și ce? Regele Richard, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În timpul său. Poate pentru că de la bun Început fusese o dorință exagerată. Inaccesibilă lui. Inaccesibilă nouă tuturor. Chiar și În această noapte, Între atâtea obiecte tentante, care se Încăpățânau să ascundă ochilor săi esențialul, această dorință i se mai părea Încă inaccesibilă. Și Își zise: — Bine. Exil. Apoi adăugă: — Ei, și ce? Regele Richard, al lui Shakespeare, Își oferea În van regatul În schimbul unui cal. Pe când Efraim Nisan, pe la trei dimineața, ar fi fost dispus să schimbe toată moștenirea sa pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care s-ar numi „Frohdörfchen“1. Și în acel privit afară se ascundea și dorința nemărturisită de a scăpa din atmosfera apăsătoare a camerei de zi, departe de silueta aia în halat de casă care fixa pe întuneric Biblia, oricum inaccesibilă nouă, noi necunoscându-i semnificația, ceea ce trebuia să fie și o suferință atât de puternică încât nici unul din cuvintele noastre nu ajungea până la el, cuvinte prin care ne căzneam să-i mai confirmăm o zi obișnuită, care pentru el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
caut pe ceilalți. Aflată în caz de forță majoră, a trebuit să iau niște haine de-ale lui Ed și pentru o clipă am fost satisfăcută la gândul că eu aveam acces la un tip de intimitate care-i era inaccesibilă lui Rachel în calitatea ei de „fostă“. Mi-am tencuit fața cu suficient fard ca să-i dau tenului meu un aspect portocaliu foarte dubios, care speram să fie mai atrăgător decât combinația alb-roșu de dedesubt. Simțindu-mă aproape uman, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
interes carnal față de femei, uneori trăgeau concluzia că Îi plac bărbații sau băieții, ceea ce lui Henry i se păru Încă și mai jignitor. Ideea că puteai fi celibatar și, În același timp, un artist autentic le era În mod evident inaccesibilă. Ipocrizia societății engleze, În care proporțiile reale ale adulterului și viciului erau mascate atât În viața reală, cât și În literatură, ieșind la suprafață numai ocazional, În câte un caz care stârnea senzația prin tribunale, era odioasă și respingătoare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]