1,914 matches
-
a permis totuși să pornim la drum cu un zbor "Aeroflot" din Paris spre Moscova. Mărturisesc că mi-am petrecut, de-a lungul vieții, și clipe mai plăcute decât această călătorie într-un avion de tip "Iliushin". Scaune strâmte și incomode, ziare numai Pravda și Izvestia -, iar personalul de bord, deficient în politețe și în stăpânirea oricărei alte limbi în afară de rusă. Dar eram mai mult decât încântați că prima noastră confruntare cu ostilitatea sovietică s-a soldat cu înfrângerea adversarilor de la
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
sufocant. Cele două șiraguri sînt despărțite de un soi de balustradă mică și din cîteva mici bîrne. Este foarte cald, este puțin aer, nu este o ventilație acătării și se cere un efort enorm dintr-o poziție aproape ghemuită, extrem de incomodă. În șirul urcător, ca și în cel coborîtor, sînt bătrîni, sînt bolnavi, sînt neputincioși și, prin urmare, supliciul statului în tunel se prelungește exasperant. Oameni care urcă și oameni care coboară sînt despărțiți de micuța balustradă. Schimbă un salut și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a făcut să cred că este cel mai impresionant monument văzut și trăit în Egipt. La Meyries (I) Leganza zburdă printre curbele ce duc la Briançon, se enervează pe porțiunile mai drepte și acceptă fără proteste temperarea zelului în locurile incomode. Pare a nu avea probleme cu accelerările frecvente și cu frînările apăsate, toarce ca un motan lîngă o sobă caldă în timp de iarnă. Ploaia alternează cu ceața deasă, pe care poți s-o tai cu cuțitul. În mașină, lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-i nevoie, domnule profesor, vă știu. Rămîn contrariat! Mă gîndesc că anterior o fi fost în România! Probabil că fața mea exprimă nedumerire. Am citit CV-ul dumneavoastră, știu că sînteți și scriitor, ați fost primar. Sînt într-o postură incomodă. N-am reținut nici măcar cum îl cheamă. Mă scoate din încurcătură elegant. Servește, de pe tava prezentată de un chelner, un whisky cu gheață și fără să mă întrebe, mai ia și pentru mine unul. De atunci ne-am împrietenit. I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
va supăra indiscreția mea: „Din postura spectatorului, îmi vine să spun că diferența o face aici felul în care obiectul acestor afectee potențat, respectiv obnubilat de percepția, discursul și faptele admiratorului său. Iubită, femeia e mântuită de accesoriu, de penumbre incomode, de tușele banalității sterile. Idolatrizată, ea devine stridentă, rebarbativ păstoasă, vampirică. La fel, în plan religios, divinitatea credinciosului iubitor e un mister cald, o autoritate afectuoasă, un zenit absorbant, în timp ce zeul habotnicului pare mai degrabă un răsfățat satrap cosmic, un
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pasiunea ei pentru „madonizarea“ femeii, cu echivalarea constantă a îndrăgostirii cu „vasalitatea“. Rezultatul era un soi de destrupare trăită trupește. Dar îndrăznesc, domnule Stângă, să suspectez nițeluș de idolatrie și imaginea dvs. despre „femeia iubită“: „mântuită de accesoriu, de penumbre incomode“. Nu ne putem îndrăgosti de statui. De esențe. De lumini incoruptibile. Idolatria, cum știm, înseamnă și a lua un lucru drept altceva decât este. Față de idolatrie, iubirea e un miracol de realism: ea celebrează ființe vii, nu fantasme. Diferența dintre
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
moment de derută și spaimă generală, după care onorata Comisie pur și simplu... s-a ascuns. Certificatul s-a semnat cu grăbire, fără nici o examinare (cine s-o facă?); toată lumea era dornică să scape cât mai repede de bizarul și incomodul solicitant.... * V oiam să merg la "Eternitate" în noaptea în care cimitirul e-o mare de flăcărui tremurătoare și peste cea de a șaptea colină ieșeană plutește duhul, nădejdea și credința reînvierii. A trebuit să ajung acolo cu o zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
caratele operei, fiindcă ar fi pretins o abordare de avizată consistență și profunzime, deloc la îndemâna unui astfel de Gheorghe. Și atunci s-a mizat pe spectaculosul de tip Hèrcule Poirot: o societate criminală ucide cu sinistră premeditare un mare român incomod, iar televiziunea, în sfârșit, demască salutar complotul. Nici interpretările cele mai violent proletcultiste, interesate în "demascarea monstruoasei coaliții" n-au cutezat să propună o astfel de ipoteză, pentru confirmarea căreia nu dispunem decât de firave probe circumstanțiale. Eminescu este Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cu tot Bucureștiul sau, și mai rău, să mă mărit..." Deși, la un moment dat, afirmă că "nu se poate aprecia omul după Jurnalul lui", însemnările ei zilnice devoalează limpede aleasa alcătuire sufletească și permanenta vibrație intelectuală a unui personaj incomod pentru el însuși, care, parcă pentru a respecta tradiția, părăsește această lume la numai 42 de ani. Dacă nu s-ar fi tipărit Jurnalul, pur și simplu n-am fi știut că Jeni Acterian a radiat atâta sclipitoare inteligență, izbutind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
nu le privești în ochi în timp ce mănâncă. Ochii lor capătă parcă o expresie de completă, adâncă și intensă absorbire. Seamănă leit cu expresia unui câine în fața unui cadavru: concentrat lăuntric, beat de voluptate..." Judecățile ei de valoare, tăioase, exacte, ades incomode, încheie totdeauna concluziv actul lecturii: "Aseară am citit din existențialiștii francezi: J.P. Sartre, Simone de Beauvoir etc. Nu sunt major interesanți. Oameni mediocri, care se joacă printre lucruri mari..." O ființă atât de rațională a eșuat firește, am spune în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
lecturi, ce să mai vorbim!) De altfel, Gavriliu afirmă că "ficțiunea în jurnal este o crimă" și scrie nu pentru a-și diseca obsesiile, ci "pentru a salva ceva de la uitare." Motiv pentru care amândouă cărțile sunt de-a dreptul incomode, majoritatea personajelor ce le populează trăiesc bine mersi și există riscul să-și descopere portretul modificat (fie în bine, fie în rău) față de percepția generală. De-a dreptul comică apare zbaterea pentru ocuparea postului de redactor șef adjunct (de ce nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a ne inhiba. Aș fi vrut s-o îmbrățișez pe Aia, azi, aici, în desiș, dar ea a zis că e mai bine să rămânem sobri, arătând în jur către arbori și păsări, ca și cum acestea ar fi fost niște martori incomozi. A trebuit să mă supun. Grijă Îmi taie părul, îmi dă să mănânc, mă spală într-un hârdău de lemn și are grijă de mine. Fără ea, aș fi decăzut cu siguranță într-o singurătate mohorâtă. Ea a reușit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
un fragment de viață individuală, dar și de istorie socială, un exercițiu profund subiectiv de reconstituire și reconstrucție personală contextualizată cultural-istoric, reflex specific modernității și ideologiei realizării de sine a subiectului 8. Provocarea lansată este percepută, adesea, ca un exercițiu incomod și "riscant", având în vedere faptul că "ne pune în discuție", ne invită să ne povestim și să luăm un răgaz pentru autoanaliză și reconstrucție personalizată. Problematica pusă în discuție este inovatoare și pentru faptul că sparge "cochilia" vieții private
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
profesor, îmi împlinește foarte mult dorința de a transmite și de a împărtăși cu ceilalți din experiența acumulată. Încă de la început, am urmărit, cât am știut mai bine, să construiesc relația cu studenții pe baza dialogului deschis, învățând din momentele incomode în care te poți afla asumându-ți astfel de libertăți. În acest mod, metoda de predare s-a îmbunătățit în mod vizibil. În dinamica relațiilor de gen din societatea actuală, am observat multiple transformări, atât în spațiul public, cât și
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
referă la modul cum înțelege criticul arta, în special poezia, la receptarea critică, la criterii de apreciere estetică etc. Citindu-l, n-am putut scăpa de senzația complezenței, deși autorul Ritmului imanent răspunde cu franchețe, eludând cu eleganță chestionările mai incomode. Medalionul este mărunt ca semnificație, sufocat de anecdotic. Mai nimic nu se poate reține, poate doar această schiță de portret: „Înalt, distant și totuși apropiat sufletește, distins, cu o frunte înaltă de voievod, Vladimir Streinu a fost și a rămas
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Împart sarcinile pentru Îmbrăcatul odraslelor și servirea micului dejun. Doamnele Își refac fardurile În fața oglinjoarei pe care o scot discret din poșetă și adaugă puțin ruj pe buze, domnii Își aranjează cămășile sau bluzele transpirate și mototolite după o noapte incomodă. La micul dejun toată lumea este mai bine dispusă, animozitățile au dispărut, se bea cafea sau ceai chinezesc fierbinte, omletă și clătite cu gem de portocale. Politețea de la cina nocturnă a fost uitată, și ca niște români sadea, am ras totul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
printre mormanul de bagaje și mirosea de zor. Dacă i se părea ceva În neregulă se oprea punând două lăbuțe pe valiza buclucașă și nu preceda să latre strident. Rândul Înainta greoi, șerpuitor, fiecare Împingând anevoie bagajele ce păreau acum incomode, În liniștea ce devenea apăsătoare. Deodată monotonia a fost Întreruptă când doi colegi de ai mei au fost invitați cu bagajele Într-o cameră separată pentru controlul amănunțit. Mi-am spus În sinea mea, cu mult calm și Încredere: „Se
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mai tânără, dar mai greu Încercată În iubire, e temperamentală și imprevizibilă; Didina e femeie așezată prin vârstă și mai echilibrată prin temperament și e de Înțeles de ce frizerul Nae Înclină sentimental spre ultima dintre ele. Mița e aprigă și incomodă, e republicană și vigilentă, dar nu-i rămâne decât să se supună voinței bărbatului pe care-l iubește și care, temporar, găsește soluția convenabilă a compromisului - cu Didina se va Întâlni la cinci, cu Mița are Întâlnire la opt: „NAE
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
vedeam și simțeam împreună cu ei și prin ei, pe teren. Începând cu luna octombrie 2012, am urmat cursul de antropologie clasică susținut la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București de către profesorul francez Claude Karnoouh. Un personaj incomod, controversat, hautement polémique, pe care-l cunoș team anterior prin intermediul unei cărți care m-a tulburat mult în momentul lecturii, și anume L’Invention du peuple (1990). Prin inter mediul cursurilor și expunerilor sale magistrale, am început să înțeleg faptul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
acatistelor”, plină de bucățele de hârtie rec tangulare și pixuri de diferite forme și culori. Nu există scaune care să ofere o facilitate ergonomică pentru scris, așadar toți cei care aleg să „dea pomelnice” stau contorsionați, rupți în poziții corporale incomode. În rând se văd două călugărițe dintr-un ordin catolic pe care nu-l pot identifica, din păcate. Una dintre ele este în mod sigur româncă, cealaltă are trăsături asiatice, foarte fine, sunt îmbrăcate în alb complet, veșmintele largi, aeriene
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
altfel cum o femeie se roagă cu lacrimi, își trage nasul cu zgomot, apoi iar începe să se roage. Câțiva bătrâni au adormit direct în stranele de lemn, mă întreb cum pot să se odihnească într-o poziție atât de incomodă. Sfinți de vii. Prispele de lemn din fața chiliilor călugărilor sunt și ele pline de oameni, înveliți cu pături, înghesuiți unul în celălalt, unii dorm, alții se roagă, priveghere, în așteptarea slujbei de dimineață. În imensa lor majoritate, sunt oameni de la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în 1942, studenții și populația maghiară din Cluj strigau în fața Consulatului român: „Vrem sânge de valah!”. Tinerii români au fost duși în lagăre de muncă forțată și pe front, aproape 300.000 de țărani români au fost expulzați. Un martor incomod pentru ungurii din Ardeal este actorul Ovidiu Iuliu Moldovan, altul este un profesor pensionar din Câmpulung, al cărui tată, învățător într-un sat din Ardeal, a fost pus la plug, la care se adaugă toți românii alungați din Secuime în urma
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
la celelalte trecute, dar așa, supus linșajului mediatic, lovit în țeasta pleșuvă de propriul bumerang, a trezit din letargie pe toți opozanții, care, dintr-o dată, au simțit mirosul puterii și posibilitatea de a scăpa, într-o primă etapă, de Președintele incomod. Făcând valuri într-o mare agitată, plină de rechini, care-și arată fălcile, Băsescu a rămas, din cât era, o coajă de nucă în siajul unui portavion care se îndreaptă spre Golful Persic. Să vezi drăcovenia dracului! Ca și cum nu ar
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ce ești și ce vrem noi să fii! Fără îndoială, am știut, așa cum mulți au știut (degeaba știi și zici, dacă nu ești băgat în seamă!), că aderarea și integrarea presupun niște costuri, niște renunțări, dacă nu dureroase, cel puțin incomode, care ar fi putut fi depășite, dacă românii erau avertizați și se luau măsuri în ritm gradat. Cei de la Ministerul agriculturii (bine că nu mai cheltuim bani cu aviara, ne rămân pentru un institut de măsurat temperatura cloștilor!), folosesc cu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
întâmplări și evenimente care n-ar trebui să ne lase indiferenți. Nu trebuie să fii mare analist și comentator de politică externă ca să vezi că există o similitudine și o determinare între atitudinile și pozițiile, nu neapărat antiromânești, dar, evident, incomode României, adoptate de Ungaria și Rusia. Se va spune că aceste țări urmăresc realizarea intereselor proprii și, până la un punct, afirmația își găsește justificare, dar când îți cauți interesele în „Bazinul Carpatic”, sintagmă scumpă revizionismului unguresc, vezi că denumirea acoperă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]