1,934 matches
-
previzibilelor determinări de ordin sociologic. Așa se explică preeminența metodei monografice, însușite în spirit călinescian, în discursul critic al profesoarei ieșene care-și afirmă încă din cuvântul prefațial convingerea că "interpretarea trebuie să se concentreze asupra a ceea ce îi face inconfundabili pe cei câțiva autori selectați din ultima jumătate de secol, adică scriitura care îi singularizează valoric". Un titlu precum Singurătatea scriitorului, pus de autoare pe una dintre coperțile cărților sale, exprimă în chip fericit această concepție non-deterministă asupra literaturii, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Sorohan a răspândit mereu fluxul unei simpatii imediate. Eleganța nobilă, inteligența pregnantă, ironia neașteptată în orice relație, spiritul critic, replica memorabilă și, nu de puține ori, puterea de a te țintui locului s-au îmbinat mereu într-o retorică personală inconfundabilă. Iubitoare a spiritului ascuțit și cultivatoare a celui independent, liber de constrângeri și de clișee sau automatisme de gândire, prețuind mai presus de toate inteligența și lucrarea ei pozitivă, Doamna Elvira Sorohan le-a omagiat implicit și explicit în toate
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
283 Summary 289 ARGUMENT Personaj de factură renascentistă, al cărui traiect biografic și a cărui operă ilustrează, dimensionând, potențialul creator al unei societăți încă patriarhală, dar angajată ireversibil pe calea propriei emancipări, Carol Mihalic de Hodocin constituie, neîndoielnic, un reper inconfundabil al spiritualității românești de la cumpăna celor două lumi, medievală și modernă, în stare să incite, să intrige, ori să uimească, chiar să descumpănească pe oricine s-ar încumeta a-l integra unui curent, unei specii sau vreunei grupări, cu intenția
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
dacă e vorba de o modă, de reminiscențe de culpabilitate colonială, de o deschidere către "literatura-lume" pe care, la urma urmei, ei au teoretizat-o, cert e că francezilor le place tot mai mult universul poveștilor și legendelor africane, stilul inconfundabil, cu parfum de eucalipt și asprime deșertică, savoarea particulară a povestirilor ce încalecă dezinvolt orizonturi și cadre de referință, trecînd cu ușurință poarta dintre lumi. În acest al șaptelea roman al său, frumoasa scriitoare cvadragenară, născută în Camerun și instalată
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de scrisori pe care le primește din toată lumea, petrecîndu-și în acest scop ore întregi în birouașul pe care i l-a pus la dispoziție editura Albin Michel. Amélie Nothomb e o sumă de paradoxuri, perfect reflectate de temele și stilul inconfundabil, decalat, al romanelor sale. De altfel, ar trebui, poate, început prin a defini un nou gen, sau măcar subgen literar, pentru că bietul roman clasic a fost atît de tras de păr, de urechi și de limbă în ultimele decenii, încît
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
destul de tenace, pornită, mai întâi, de bună seamă, dintr-o formație cu rădăcini carteziene, care nu poate admite lipsa de deferență față de rațiune, apoi, din nedumerirea legată de exclusivitatea unor trăsături ce i-ar asigura postmodernismului o identitate indubitabilă și inconfundabilă. Citind-o pe Camelia Grădinaru, chiar dacă, în ceea ce mă privește, această lectură nu a determinat o schimbare spectaculoasă, am avut bucuria să constat, o dată mai mult, că dezbaterea pe un subiect controversat, care balansează, în opinia teoreticienilor, între existență și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
la nivelul dualismului occidental, catar, în care binele înfruntă răul într-un spasm agonistic de respirație apocaliptică, oarecum în genul romantic favorit al unui vizionar neînduplecat precum Blake. Ca exercițiu de virtuozitate narativă, pasajul este inegalabil. Cărtărescu are un stil inconfundabil, dublat de o imaginație debordantă, aptă de a coagula scene terifiante ex nihilo și de a le menține intensitatea pe parcursul unor fragmente epice consistente. Punctând, precum am făcut-o și eu pe parcursul acestei subsecțiuni, propensiunea autorului pentru macroopozițiile ontologice, Nicolae
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
altfel, incorecte. Totuși, tentația unei astfel de pers pective nu ține doar de intenția cititorului, ci și de un gest teoretic al lui Benjamin însuși. Este vorba despre felul în care trei discursuri (teologic, politic, epistemologic) devin în unele locuri inconfundabile. În Über einige Motive bei Baudelaire, experiența șocului trimite la motive mesianice tematizate apoi în scrierile de filozofie a istoriei, împreună cu tema „po litică“ a culpabilității. În alt loc, în Das Passagen Werk, teoria cu noașterii și teoria progresului sunt
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a epata în prețiozități lingvistice, academicianul a sedus asistența prin fermitatea și farmecul expunerii. Domnule academician, ce repre-zintă pentru dumneavoastră postura aceasta de prelector junimist? Cum se pliază ea pe personalitatea dumneavoastră? În primul rând, una dintre acele experiențe culturale inconfundabile pentru că aici, la Casa Pogor, ai conștiința că urmezi primei serii de prelecțiuni. Aceste prelecțiuni au întemeiat spiritul critic din cultura românească. Te simți purtat de valul spiritului trecut. Este, absolut, un privilegiu și l-am simțit ca atare. "Intelectualitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
S-a scurs aproape un sfert de veac de la evenimentele din decembrie, un timp ce poate fi considerat suficient pentru o nouă devenire sau insuficient pentru o națiune ce se dorește a fi, dincolo de toate, stabilă, unită, cu o amprentă inconfundabilă în spațiu și timp. Este totuși un timp al bulversării, al imposibilității afirmării și îmi argumentez acest aspect pe baza controverselor iscate în jurul evenimentelor din 1989. A fost un timp al devenirii, însă nu al afirmării. Poporul român și imaginea
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
filozofiei istoriei în scopul unei critici a prezentului 147. Nietzsche apare apoi încă o dată la sfârșitul cursului, când Heidegger își încheie prelegerile în mod plăcut recitând "trunknes Lied" ("Cântecul beat") din Așa grăit-a Zarathustra. Aceste două menționări reprezintă semnale inconfundabile ale apropierii incipiente de Nietzsche, care are loc în timp ce Heidegger își radicalizează progresiv desprinderea de tradiția metafizică și află în gândirea nietzscheană și în atitudinea sa deconstructivă un punct de reper decisiv. Chiar de la începutul cursului din 1929-1930 Heidegger clarifică
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
radicalitatea consecințelor sale, implică o "neantizare" (néantisation) care privează omul de orice referință externă pe care să se sprijine și care îl constrânge să se replieze asupra sa însuși, să fie propria libertate și propriul nimic. Libertatea este acel mod inconfundabil de a fi care se transformă în lipsă de ființă, așadar în nimic. Concluzia lui Sartre este coerentă: omul este o pasiune inutilă. Apare aici, deși neexplicitat, motivul nihilismului gnostic. Cel care în schimb are pe deplin prezentă structura gnostică
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
viață specifice păstoritului. Demonstrația părea plauzibilă la vremea respectivă: cultura universalizează, iar creațiile epice, precum Meșterul Manole, au deschidere largă și se bucură de circulație neîngrădită. Lirica, în schimb, cunoaște un regim mai restrictiv. Ea izvorăște din intimitatea unei limbi inconfundabile, de aceea nu se lasă ușor dezvăluită: nici tradusă, nici trădată; mai curînd închide, localizează. Ar fi și situația Mioriței, compoziție în care liricul are ascendent asupra epicului. Așa se explică de ce D. Caracostea credea, iar argumentele nu i-au
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Dumnezeu, a Dumnezeului certitudinilor obiective ale raționalismului scolastic. Heinrich Heine ieșirea în etern 58 (1856) vorbise și el despre “moartea lui Dumnezeu”, iar Fr. H. Jacobi, la răndu-i despre nihilism. Dar în strigătul lui Nietzsche pare să existe un element inconfundabil de originalitate care îl singularizează în desfășurarea istoriei: apelul conștient la conștiința istorică de sine a Europei. Proclamarea “morții lui Dumnezeu înseamnă așadar negarea temeiurilor principale ale conștiinței de sine a europeanului, o invitație la conștientizarea caracterului irațional al existenței
Nietzsche – critic al creştinismului. Semnificaţia sintagmei „Dumnezeu a murit”. Supraomul (Der Ubermensch). In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
ilustrul naturalist Emil Racoviță, primul roman ajuns în Antarctica; matematicienii de marcă Gheorghe Vrânceanu și Grigore Moisil; doctorul Grigore T. Popa, reputat specialist în anatomie comparată; dramaturgul Victor Ion Popa și insolitul Constantin Tănase cu umorul său ascuțit, viguros, sănătos, inconfundabil; Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Unirii. Toate aceste valori compun pentru VASLUI matricea unei identități inconfundabile, de o nesecată vigoare, o identitate ce poartă cu sine un foarte bogat și neprețuit tezaur cultural și spiritual. ȘTEFAN CEL MARE (1457-1504) Ștefan cel
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
Grigore Moisil; doctorul Grigore T. Popa, reputat specialist în anatomie comparată; dramaturgul Victor Ion Popa și insolitul Constantin Tănase cu umorul său ascuțit, viguros, sănătos, inconfundabil; Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Unirii. Toate aceste valori compun pentru VASLUI matricea unei identități inconfundabile, de o nesecată vigoare, o identitate ce poartă cu sine un foarte bogat și neprețuit tezaur cultural și spiritual. ȘTEFAN CEL MARE (1457-1504) Ștefan cel Mare, domn al Moldovei, a fost fiul lui Bogdan al II-lea.În lunga sa
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
gậndirea școlarului, rezultậnd de fiecare dată alte lucruri, incitante pentru noi, începătorii. Uneori nu reușeam să-i dezleg tainele, iar domnul se supăra rău atunci și, în dreptul totalului, scria mare cật toate pătratelele = 7 cậcați. Metoda lui era unică și inconfundabilă: dacă nu-ți verificai bine rezultatele adunării sau scăderii, riscai să ți se umple caietul cu cậcați. Mama ,care la vremea ei îl avusese și ea învățător, nu comenta, ci se distra adesea pe seama ”cậcaților “mei de la aritmetică. Orele de
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
astfel Încât fumul Îl Învăluie aproape artistic... De la Înălțimea scaunului, Gicu Îi Întinde lui Gore cupa golită. După ce aceasta redevine plină, Înmoaie buzele În ea și Își drege glasul. Stimați consumatori ai acestei cârciumi lipsită de celebritate dar plină de caractere inconfundabile, tăcerea lui Sandu Șpriț nu-mi miroase a bine. Nu ne miroase tuturor a bine, ca să nu vorbesc doar În nume personal. V-aș spune la toți tovarăși, ar suna mult mai apropiat, mai uman, dacă binevoiți a mă Înțelege
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
lângă el, da` eu vorbeam despre afrontul argentinian. Să nu mai aud tangouri de azi Încolo, gata! Se face liniște. Numai Gicu se ridică, intră-n cârciumă, apoi revine vesel. După câteva minute, din boze răsună Vânzătoare de plăceri, În inconfundabila interpretare a Ploieșteanului. Ei, ce zici, Sandule, tangoul ăsta merge? Ăsta merge, că e de-al nostru. Or fi inventat ăia tangoul, da` nici noi nu ne-am lăsat... Suuuuunt vânzătoare de plăceeeeeri, În taina unei seeeeeri Îți dau tot
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
rămân numai vocile celor care au tăcut. În cele din urmă, poeții unei generații, selecționați pentru eternitate, încap într-un lift. Nu vă supărați pentru necumpătarea geniilor! Gloria antumă înseamnă stres. Cea postumă - indiferență. Fiecare geniu are un câmp heraldic inconfundabil. Geniile dilată limitele. Uneori le sparg chiar. Ca să devină geniu, talentului îi sunt necesari cam 50 de ani de copilărie. Durata poate fi cucerită luptând, ori îndurând. Nimerite în politică, geniile se caricaturizează aproape instantaneu. Geniile nu și-au dezvoltat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu fac o confuzie...!) Este un „hibrid” specific N.D. Fără asemenea „creații fantastice” - cartea nu ar avea personalitate (deosebit de distinctă). Citește 100 de romane (scrieri) amestecate cu cărțile lui Nichita Danilov și poți pune degetul (fără greș) pe lucrările sale inconfundabile (pecetea N.D.). Aducerea în roman a unui erou (cu care se poartă dialogul) , a unui superman, constituie „motorul” ce propulsează subiectul spre înainte, fără dificultăți, pe căi nebănuite. Prin intermediul acestuia se deschid ferestre spre lumea celor plecați la Domnul. El
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
Boțoaia ar fi un teren lunar, pierdut în imensitatea eterului, cum îi place lui să folosească acest termen cu infinități cosmice, romanul Cine a descoperit Europa? rămâne o carte plină de surprize, una din ele fiind stilul lui Nicolae Ariton, inconfundabil, de o profunzime surprinzătoare, metaforizat cu o delicioasă eseistică filozofică, ruptă din cosmosul vizibil, ce a fermecat omenirea din totdeauna. Metaforele lui ,,lunare", adevarate pietre de încercare într-o proză ce se vrea novatoare, pietre și perle în același timp
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
nu apucă să se mai ferească; se abătură asupra ei o pereche de palme sonore, răsunătoare, studiate pe care el le considera probabil mângâieri însă îi izbi cu violență capul de perină repetat, ca un popic dărâmat și necontrolat. Roșeața inconfundabilă de pe obraji nu era atât efectul palmelor cât, mai ales naturală, de rușine și uluială. N-o mai pocnise nimeni până atunci! - Ți-am spus să nu te opui? Nu te-aș fi lovit acum tragi de pe urma încăpățânării tale. Hai
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
lui ciudate, - Am auzit că nu poți lipsi de la laboratoarele de matematică, fiindcă au eprubete cu cercetări asupra calculelor diferențiale! Au izbucnit în râsete de ignoranța lui. Iar vrea să pună o întrebare ușchită, însă intervine Florin cu accentul lui inconfundabil de brăilean, să-și scoată din ridicol colegii care luau în serios ,,bobocul,,. - Ce tot vorbiți acolo? Nu vedeți că ăsta face mișto de voi? Este tot de vârsta noastră și anul trecut a fost student la Galați, iar acum
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
înțeleg, că nu-s prost, și exact când mă întorc să-i arăt coada de critici de cuci la care trebuie să se așeze dacă are sânge în instalație, fiind convins că-i blatist ca și mine, aud zgomotul ăla inconfundabil de motor de lift, în care nu te-ai urca nici mort, și clancul ăla de cabină care pornește în sus, plus bonus, lumina palidă de lift, care se aprinde în fața ochilor mei și dispare în sus sau în jos
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]