3,607 matches
-
altul la care se ajunge tot atît de greu pe jos, unul de după cotul lacului. N-am mai luat pe nimeni la pescuit aici. Și cine pescuiește-n pîrÎu’ Ăsta? — Nu știu pe nimeni. Atunci e un pîrÎu virgin? — Nu. Indienii mai pescuiesc În el. Da’ acum au plecat, de cînd nu se mai taie coajă și s-au Închis rezervațiile. — BĂiatu’ lu Evans știe de locu’ Ăsta? — Nu, el nu știe. Însă Începu imediat să se gîndească la asta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care omorîse șarpele cu clopoței, În iarna În care trecuse pe aici cu mama lui David, Înainte să se nască Andrew. În anul Ăla cumpăraseră niște cămĂși indiene din Everglades și le purtaseră În mașină. Le dăduse șarpele la schimb indienilor și ei fuseseră Încîntați, pentru că avea pielea frumoasă și doișpe clopoței, și Roger Își aminti cît de greu i se păruse cînd Îl ridicase, cu capul atîrnîndu-i, mare și turtit, și cum zîmbise indianul atunci cînd Îl luase În mînĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mașină. Le dăduse șarpele la schimb indienilor și ei fuseseră Încîntați, pentru că avea pielea frumoasă și doișpe clopoței, și Roger Își aminti cît de greu i se păruse cînd Îl ridicase, cu capul atîrnîndu-i, mare și turtit, și cum zîmbise indianul atunci cînd Îl luase În mînĂ. Tot În acel an a Împușcat curcanul Ăla sălbatic cînd traversa drumul - era dimineața devreme și el apăruse din ceața subțiată de primele raze, și prin ceața argintie se vedeau chiparoșii negri, iar curcanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și-n țara asta și chiar o crezuse. Era posibil. Totul fusese posibil odată. Fusese posibil pe drumul Ăsta, pe porțiunea din față, unde apa curgea fărĂ opreliști În albia canalului, În partea dreaptă a șoselei, unde-și construise un indian bordeiul. Dar acum indianul nu mai era acolo. Asta fusese Înainte. CÎnd era posibil. Înainte să dispară păsĂrile. Fusese În anul de dinaintea celui cu curcanul. Anul În care văzuseră curcanul fusese Înainte de cel cu șarpele de clopoței. În anul Ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și chiar o crezuse. Era posibil. Totul fusese posibil odată. Fusese posibil pe drumul Ăsta, pe porțiunea din față, unde apa curgea fărĂ opreliști În albia canalului, În partea dreaptă a șoselei, unde-și construise un indian bordeiul. Dar acum indianul nu mai era acolo. Asta fusese Înainte. CÎnd era posibil. Înainte să dispară păsĂrile. Fusese În anul de dinaintea celui cu curcanul. Anul În care văzuseră curcanul fusese Înainte de cel cu șarpele de clopoței. În anul Ăla, de dinaintea șarpelui cu clopoței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
acolo. Asta fusese Înainte. CÎnd era posibil. Înainte să dispară păsĂrile. Fusese În anul de dinaintea celui cu curcanul. Anul În care văzuseră curcanul fusese Înainte de cel cu șarpele de clopoței. În anul Ăla, de dinaintea șarpelui cu clopoței, Îl văzuseră pe indian, cum punea stîlpii bordeiului, și văzuseră țapul de la intrare, cu gîtul și pieptul albe, cu picioarele delicate și cu copite În formă de inimă Întinse, cu capul cu coarne frumoase, miniaturale, Întors către indian. Opriseră mașina și Încercaseră să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
șarpelui cu clopoței, Îl văzuseră pe indian, cum punea stîlpii bordeiului, și văzuseră țapul de la intrare, cu gîtul și pieptul albe, cu picioarele delicate și cu copite În formă de inimă Întinse, cu capul cu coarne frumoase, miniaturale, Întors către indian. Opriseră mașina și Încercaseră să vorbească cu indianul, dar nu știa engleză și rînjea Întruna, și micul țap zăcea Întins acolo, mort, cu privirea ațintită către indian. Atunci, și Încă cinci ani după aia, fusese posibil. Însă ce mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
punea stîlpii bordeiului, și văzuseră țapul de la intrare, cu gîtul și pieptul albe, cu picioarele delicate și cu copite În formă de inimă Întinse, cu capul cu coarne frumoase, miniaturale, Întors către indian. Opriseră mașina și Încercaseră să vorbească cu indianul, dar nu știa engleză și rînjea Întruna, și micul țap zăcea Întins acolo, mort, cu privirea ațintită către indian. Atunci, și Încă cinci ani după aia, fusese posibil. Însă ce mai era posibil acum? Acum nimic nu mai era posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În formă de inimă Întinse, cu capul cu coarne frumoase, miniaturale, Întors către indian. Opriseră mașina și Încercaseră să vorbească cu indianul, dar nu știa engleză și rînjea Întruna, și micul țap zăcea Întins acolo, mort, cu privirea ațintită către indian. Atunci, și Încă cinci ani după aia, fusese posibil. Însă ce mai era posibil acum? Acum nimic nu mai era posibil, decît dacă el Însuși ar fi fost, și trebuia să spună lucruri dacă exista cea mai mică șansă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și Călărețul Singuratic străbat preria, începe Davey, când ajung la o intersecție... —La o intersecție? Unde, într-o prerie? — Mă rog, o tentativă, continuă Davey contrariat, și își dau seama că sunt înconjurați. Călărețul Singuratic se uită la zecile de indieni... Piei-roșii, intervin eu. —Bine... Așadar, se uită cu spaimă la zecile de piei-roșii și spune: „La naiba, Tonto! Suntem într-un mare...“, iar Tonto răspunde... De ce folosești pluralul, față palidă? strigăm în cor. Davey îmi aruncă o privire. Apoi coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
printre săculețe aducătoare de noroc cu rugăciuni cusute În umplutură, mânuțe de piatră dură care arătau jetoane de joc, fragmente de coral, crucifixe, stele ale lui David, simboluri sexuale din religii preiudaice, hamace, covoare, sacoșe, sfincși, inimi sacre, tolbe de indieni bororo, coliere de scoici. Mistica degenerată a conchistadorilor europeni se contopea cu știința calitativă a sclavilor, așa cum și culoarea pielii fiecăruia dintre cei de acolo nara o istorie a unor genealogii pierdute. „Iată”, zise Agliè, „o imagine a ceea ce manualele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Știa că Învinsese prin interpuși. În realitate, el asistase la un film. Însă preț de o clipă, riscând să primească glontele ricoșat, intrase În film. Cu greu și În goana mare, ca În Hellzapoppin’, când se confundă peliculele și un indian ajunge călare În mijlocul unui bal și Întreabă Încotro au luat-o, cineva Îi spune „Încolo” și ăla dispare În altă istorie. 56 Începu să sune din minunata-i trâmbiță cu atâta tărie, Încât muntele Întreg răsună. (Johann Valentin Andreae, Die
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
chiar mai mult decât ceea ce văzusem cu câteva ore mai Înainte, o bucină ca pentru marșul triumfal din Aida. Dar scotea un sunet Înăbușit și nocturn, venit parcă din depărtări. Belbo mi-a atins brațul: „Asta e ramsinga, trâmbița misticilor indieni Thugs lângă banianul sacru...” Am fost nedelicat. Nu mi-am dat seama că glumea, tocmai ca să respingă alte analogii asemănătoare, și am Înfipt cuțitul În rană: „Desigur, ar fi mult mai puțin sugestiv cu genis-ul”, am spus. Belbo aprobă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de putere : a regelui față de supușii săi, a nobilului față de sclavi, a omului față de animale, a bărbatului față de femeie, a tatălui față de copii etc. După caz, această listă putea fi adusă apoi la zi, adăugîndu-se, de pildă, superioritatea spaniolilor față de indienii din Lumea Nouă și concluzia firească ce rezulta din această stare de lucruri : „Cine va nega că folosirea prafului de pușcă împotriva păgînilor înseamnă să-i oferi lui Dumnezeu tămîie ?”, se va întreba retoric un conchistador. Mult mai tîrziu, fără
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nopți fără tutun de pipă, silit să fumez mahorcă lucrătorilor, mă înfiora). Nu intram niciodată în vorbă cu vecinii mei de compartiment, nu-mi plăceau acei hara-sahib cu studii mediocre la Oxford, nici tinerii cu romane polițiste în buzunări, nici indienii bogați, care învățaseră să călătorească în clasa I, dar încă nu învățaseră cum să-și poarte vestonul și cum să se scobească în dinți. Priveam pe fereastră dropiile Bengalului ― niciodată cântate, niciodată plânse ― și rămâneam apoi mut față de mine, fără
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ce capitol îi e greu să scrie, Sen m-a rugat să-l chem îndată la ceai, chiar în după-amiaza aceea. Bucuria mea, urcând scările la cămin, să-i împărtășesc vestea! Lucien nu fusese până atunci într-o casă de indieni bogați și se pregătea să compună un reportaj desăvârșit. ― Sen ăsta al tău din ce castă e? se informă el. ― Brahman veritabil, dar câtuși de puțin ortodox. E membru fondator la "Rotary Club", e membru la "Calcutta Club", joacă tennis
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o căldură și o dragoste care aproape mă stânjeneau. Am aflat mai târziu că avusese mult de luptat cu Consiliul, susținîndu-mă pe mine, un alb, căci Societatea era svarajistă și încerca să elimine pe ultimii funcționari străini, înlocuindu-i cu indieni. Postul era și mai important, și mai bine plătit, de la 250 la 400 de rupii lunar, ceea ce întrecea chiar leafa de reprezentant la "Noel and Noel". Aveam de lucru într-o regiune nesănătoasă și necivilizată, firește, însă dragostea mea de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mă întristez sau să mă amuz. O priveam, și ochii îmi alunecau adesea de pe chipul ei în gol. ― D-l Sen, anunță sora. Am avut atunci aceeași dezorientare pe care o am de câte ori trebuie să pun față în fața pe un indian pe care îl respect cu tineri sau tinere eurasiene. Fetele au întors curioase capetele către ușă. A intrat, cu același zâmbet lărgindu-i gura, Narendra Sen; iar după el, cu ezitări și pași moi, Maitreyi. Am simțit cum mi se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întrerupere și nu știam ce să cred despre lucirea aceea mânioasă a ochilor. "Poate că am supărat-o", îmi spusei în gând. ― Te rog să mă ierți dacă am greșit cu ceva, vorbii eu blând. Nu știu cum să mă port cu indienii.... Când i-am vorbit, ea deja se pregătea să urce scările, dar s-a oprit să mă asculte. Mă privi iarăși, de astă dată atât de straniu (ah! cum am să pot eu sugera privirile ei, niciodată aceleași, niciodată), încît
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mea asupra mariajului, adaog eu. (Notă. Mi se pare că acea răceală, pe care jurnalul o atribuia paralizării proiectelor de căsătorie cu Maitreyi, se datora, de fapt, unei neînțelegeri; Mantu spusese că eu îmi bat joc de căsătorie, și, cum indienii nu concep datorie mai sacră decât aceasta, firește ca au reacționat, poate fără voie.) Cu Maitreyi am râs mult ieri; astăzi am vorbit mult în bibliotecă, am cetit Shakuntala împreună, pe covor, căci venise profesorul ei particular și mă rugasem
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
băiat deștept și ambițios și scria scenarii de filme pentru companiile indiene, care îi erau însă întotdeauna refuzate. Ne ura pe toți, deși râdea mult și se arăta prietenos. Lui Chabù îi era tot mai rău. Doctorii chemați (la început indienii, apoi englezii cei mai renumiți) nu știură ce să spună. Probabil nebunie precoce, credeau unii; alții, o nevroză sexuală, provocată de o deplasare a uterului. (Biata fată făcuse în ultimul timp câteva sărituri primejdioase din pom și sărea întotdeauna treptele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Sen să creadă că am murit, să reflecteze puțin asupra celor ce făcuse. În acea zi am mâncat într-un han din apropiere de Ranaghat. Am mâncat orez cu carri și pește fiert, și am mâncat cu mâna, ca un indian, spre uimirea și încîntarea celorlalți comeseni, care mă auziseră, de altfel, vorbind o elegantă bengali. Numai înfățișarea mea le dădea de gândit. Ghiceam că am o față descompusă, cu barba crescută, cu părul strivit în timpul somnului, hainele murdare și mâinile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de specificul cultural la nivelul tuturor dimensiunilor teoriei: inputuri, rezultate, grup de referință, strategie de restabilire a echității, toleranța la inechitate. Ceea ce este perceput de angajații americani ca și contribuție este diferit de ceea consideră input japonezii, olandezii, germanii, englezii, indienii sau zairezii. Similar, rezultatele și așteptările angajaților variază de la o arie culturală la alta. Și în ceea ce privește grupul/persoana de referință există diferențe între culturile de tip colectivist și cele de tip individualist. Kilbourne și O'Leary-Kelly pun în discuție și
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
Rufus era fiul ei. Era un vis care-i revenea adeseori, dar despre care nu vorbise nimănui. Și mai avea o pricină,de întristare, ceva care se petrecuse tocmai în timp ce stătea la măsuța de pe promenadă, așteptându-l pe Brian. Un indian, sau poate că un pakistanez, un tânăr slab, cu barbă, se așezase la o masă în fața ei, în timp ce Gabriel citea Ennistone Gazette, și-i pusese vreo două întrebări banale. Gabriel i-a răspuns foarte retezat și a continuat să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o prezint pe nora mea, Gabriel. Ce s-a întâmplat? Gabriel, răvășită toată, cu fața asprită de vânt încadrată, fără grație, de un batic de pânză înnodat sub bărbie, găsise un pretext să se ridice de la masă, ca să-și caute indianul. Își spusese că pierduse prea ușor speranța. Poate că omul nu plecase încă din Institut. Poate că se dusese să înoate. — Da, îl cunosc pe domnul Taylor, bună ziua. N-ați văzut un indian cu barbă? Nu, nu văzuseră. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]