4,930 matches
-
jertfiți la Cotul Donului în războiului care trebuia să readucă Acasă teritoriile românești, smulse din trupul țării de tiranul de la Răsărit. Generalul nonagenar a privit fapta profesorului și publicistului Vasile Șoimaru ca pe un gest de demnitate personală ce suplinea indiferența crasă a statului român, la 70 de ani de la tragedia Armatei noastre, însemnând asta 150 de mii de victime, în câteva zile. Nicio urmă de respect oficial nu se arătase atunci pentru memoria acestor ostași ai Armatei Române, care au
O PREZENŢĂ SUI-GENERIS, LA CHIŞINĂU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/347100_a_348429]
-
sfârșit de august când timpul mângâie fără răsunet și nisipul galben se suprapune în straturi ca brațele prefăcute în niște valuri lampioane strălucind în noapte ca nasturii pe haine ponosite frunzele se îmbuibă în clipe mărunte măturate din viață cu indiferență petale cățărate pe ramuri sfârșesc în apă picăturile de ploaie stagnează în suspensie nu s-ar desprinde de florile în corchine când cercuri concentrice dizolvă ființa iar umbra ajunge relativă petale pe ramuri petale pe pământ sărutați de ploaie ne
SĂRUTAŢI DE PLOAIE, NE DESPRINDEM PE RÂND de SUZANA DEAC în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357035_a_358364]
-
sau o tratăm cu citostatice? Eradicăm massmedia pentru un motiv ca acesta, așa cum ei ne-au eradicat fără discernământ întregul nostru trai socio-cultural? Mai degrabă eu cred că ar fi bine să o „îmblânzim” doar, să-i tăiem cu „foarfeca indiferenței” ascuțimile tendențioase create de cei cărora le place să o folosească ca pe-o armă împotriva noastră, iar noi să vrem să fim în același timp mai lucizi la minte și mai circumspecți în judecată, atunci când „navigăm” prin ea citind
UN GÂND ÎNAINTE DE TOATE... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357034_a_358363]
-
în apele ei se oglindea pădurea. De mult, se întindeau și pe aici, faimoșii codrii ai Vlăsiei, care înconjoară până astăzi lacul Snagov. Gârla a dat atâta farmec copilăriei mele, că îi mulțumesc lui Dumnezeu că ne-a dat-o! Indiferența la agitația din sat sau de pe câmp, se întindea într-un calm divin de la un capăt la altul al satului, prelungindu-se ca un șarpe puturos până în satul de mai sus. La intrarea în sat, tot pe partea stângă, între
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
erau făcute și ca o minune dumnezeiască, în clipa în care comisia intra în dormitorul nostrum eu aranjam ultimul pliu. Am respirat ușurată și i-am întors rânjetul vecinei. Eram umflată ca un balon; ofensată de răutatea ei și de indiferența celorlalte, dar hotărâtă ca trebuie să mă evidențiez și să le arăt că, indifferent de vârstă, poți să fii la fel de capabilă ca una mai mare. Controlul a trecut prin drepturile paturilor și fericită ascultam cum lăsau observații în urma lor. Instructoarea
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
spus Marin lui tataie, care nu auzea nimic sau se prefăcea că nu aude. -Du-te, măi neică, la treaba ta și lasă-ne în pace! Se ridică acum soarele și eu stau după altele, în loc să-mi scot cartofii. Rușinat de indiferența lui tataie față de meritele lui de la școală, Marian le-a făcut semn celorlalți copii, care, intimidați de grija lui tataie față de mine, nu au îndrăznit să se apropie prea mult și se șușoteau între ei. După ce tataie i-a lămurit
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
în pământul înghețat de sub cais. Am săpat toți la groapa, pe care tata-mare a vrut să fie mare. Ani de zile, când intram și ieșeam din curte, primul gând era la Cartuș. Adesea îl salutam în tăcere, dar nu cu indiferență; știam că îi plăcuse să fie tratat cu multă afecțiune. Primăvara îi sădeam panseluțe și râdeam pentru că erau singurelele flori care îi plăceau și printre care trecea cu grijă să nu le strivească sub picioare. Ani de zile m-am
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
-mi stric reputația din moment ce învățătoarea avea grijă să-i pedepsească pe cei răi. -Am să te fac praf pe stradă! mi-a șoptit în prima recreație grasul, care se simțea umilit după statul la colț. -Încearcă! i-am raspus cu indiferență și lăsându-l cu gura căscată în fata curajului pe care îl afișasem, m-am îndepărtat căutându-l cu privirea pe Nini. În curte era așa de mare vacarmul, că nu am reușit să-l zăresc decât atunci când alerga grăbit
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
-Vezi curtea asta? mi-a arătat-o el cu vârful biciului. -Asta este casa popii, cine nu o cunoaște? i-am răspuns printre dinți, pentru că îi găsisem întrebarea prea naivă pentru vârsta mea. Tataie nu s-a lăsat păgubaș în fața indiferenței mele și a continuat cu și mai mult curaj: -Dacă ai ști de câte ori am măturat-o când eram copil?! Am întors capul spre drum și am văzut școala. Atunci, cu răutate i-am răspuns: -Spuneai că duceai nuiaua ca pe
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
frunte, Atingând palma cu zarea Undeva, pe-un vârf de munte! Doamne, ce n-aș da să-ți picur Lângă gene sărutări, Peste noapte să mă bucur C-am descoperit în zori Cum adaug existența Într-un sarcofag integru, Adormind indiferența Ce-a pictat atâta negru! Ce n-aș da să-mi adormi glasul Cu sărutul tău fierbinte Și împleticindu-mi pasul, Să zburdăm, ca înainte De-a se domoli furtuna În oceanele secate, Când ignorai semiluna Printre versurile toate! Ce
CE N-AŞ DA de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357240_a_358569]
-
decât iubirea. Fără dragoste nimic nu e, fiindcă este singura care dă sens vieții. Fiecare iubire ce apare în viața noastră ne îmbogățește ființă și o plasează în ritmul armonios al vieții. Dacă treci granițele dragostei, intri în oceanul de indiferență și îți îngheață sufletul. Dragostea este puntea care unește oamenii și dacă se rupe această punte, cazi în prăpastia fără fund. Dragostea este o necesitate fundamentală, un punct de sprijin al sufletului care mobilizează ființă umană și pune în mișcare
DACA DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357284_a_358613]
-
pe care o avea. Urmând sugestia lui Maiorescu, ca Veronica ar fi născută pentru a zăpăci destinele marilor bărbați, diferiți istorici literări, biografi și publiciști, în cursa pentru spectaculos, i-au creat Veronicăi Micle efigia unei femei ușuratice, nestatornice și indiferență la sentimentele înalte ale poetului. Realitatea a fost tocmai invers, dar clișeul impus de o societate nedreaptă, grăbita și superficială este greu de înlăturat cu toate dovezile incontestabile. Muză lui Eminescu nu a fost o femeie ușoară, nu era dornică
CEA MAI FRUMOASA POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMANE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357285_a_358614]
-
în 1992, comentând cu multă competența și mult fler feminine, aură personalității Veronicăi Micle, așa cum se desprinde din corespondență lor. Printre altele, ne spune: “Și-a dozat foarte bine notele comportamentului. A știut să fie muză ideală: cocheta când trebuia, indiferență când trebuia, fidelă mereu și infidela din când în când, adică exact cât era necesar pentru că aceasta iubire să-și găsească mereu prospețimea și că poezia să înflorească pe soluri noi, copleșitoare, când se cuvenea și, în fine, solidara și
CEA MAI FRUMOASA POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMANE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357285_a_358614]
-
frunte, Atingând palma cu zarea Undeva, pe-un vârf de munte! Doamne, ce n-aș da să-ți picur Lângă gene sărutări, Peste noapte să mă bucur C-am descoperit în zori Cum adaug existența Într-un sarcofag integru, Adormind indiferența Ce-a pictat atâta negru! Ce n-aș da să-mi adormi glasul Cu sărutul tău fierbinte Și împleticindu-mi pasul, Să zburdăm, ca înainte De-a se domoli furtuna În oceanele secate, Când ignorai semiluna Printre versurile toate! Ce
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
lui nea Mitică despre istoria bohemienilor, obținusem multe informații interesante despre țigani și parcă tot mai așteptam să descopăr și alte lucruri captivante despre ei. Crede-mă, sunt fericit că îți scriu - am uitat și de cancer, îl tratez cu indiferență, mă simt țigan, cum nu m-am simțit niciodată. Să pleci fară să știi ce te așteaptă și tot ce ai cu tine ca bagaj, să fie inimă de lup! Glorie ție, soare! Tu ai creat viața! Dă, Doamne, două
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357349_a_358678]
-
vechi, Tu revedeai pajiștea albastră, În splendoare, nesfârșită, vastă. Fiindcă nu avem încotro! Vom asculta un ultim bolero. Când priveai la pajiștea albastră, Mă oglindeam în ochii tăi, Pluteam în fericirea noastră, Mă îmbrățișa-i cu inocență, Sau poate cu indiferență? Căutam visuri în stele Prin necuprinsul Univers, Aleargă gândurile rebele, Pentru a le strânge într-un vers. Referință Bibliografică: UN ULTIM BOLERO! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 955, Anul III, 12 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright
UN ULTIM BOLERO! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357450_a_358779]
-
toată poliția dintr-o țară pe urmele lui, ca să-l prindă, să-l oprească. În clinicile ginecologice se produc crime în serie, fără să se sesizeze nimeni pentru asta. - Noncombativitatea preoților în parohii poate fi o complicitate, o formă de indiferență, dar nu constituie o cauză a proliferării avorturilor, a divorțurilor, a căderii generale a societății în păcat. Răul vine din altă parte, are rădăcinile înfipte în organismul social. După opinia mea, lupta dusă de statele moderne împotriva populațiilor este antihristică
UN DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR, NECONVENŢIONAL DAR PLIN DE SINCERITATE, REALISM, ADEVĂR ŞI MULT DISCERNĂMÂNT CU PĂRINTELE NICOLAE TĂNASE DE LA VALEA PLOPULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/357706_a_359035]
-
de către 9 angajați și 5 voluntari. Oameni cu dragoste pentru semeni, cu aplecare ontologică înspre grijirea celor mai curați dintre noi, plini de lumina copilăriei, fără amintiri prea multe, dar fericită prin sufletul aflat permanent de strajă ca nu cumva indiferența multora să inunde acest spațiu unde se-ntâmplă mii de fărâme de realitate pe milimetru pătrat de sentiment. Activități de formare, dezvoltare a abilităților și deprinderilor sociale de autoservire, educare a valorilor morale, a unui comportament adecvat în societate, activități
REPORTAJ SENTIMENTAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357844_a_359173]
-
zornăiala sinuciderii, refuzând rugăciunea către zeul batjocorit metafizic de ipocrizia coapselor tale care mă izbăvesc pentru a mă ofili. *** Am văzut oameni fericiți și triști. Priveam prin ei și le admiram, ca pe-o putreziciune născută din pudoarea sufletului, templul indiferenței. Ce rost ar mai avea milostivirea? Mă afund în milă și le mângâi orgoliile ca pe-o călugăriță ce se supune emoțiilor, ca unei pietre ce refuză Biserica. E numai deșert... În cutia aceea de lut prin care furtunile de
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357856_a_359185]
-
autorului unui volum precum Între viață și cărți, volum care are ca posibil efect surpriza. Nicolae Steinhardt însuși își propune să cucerească prin flexibilitatea raportării intelectuale la actul cultural. El dorește să pună cultura la îndemâna cititorului, să anuleze apatia și indiferența. Eseurile și hermeneutica eruditului Nicolae Steinhardt nu se opresc la acte de literatură, ci trec liber, entuziast și nesistematic la pictură (întunecatul Goya fiind un privilegiat), la muzică („scandalosul" Jesus Christ Superstar beneficiind de o interpretare inedit-creștină), la sculptură (Michelangelo
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
macho”, până ce înțelegea singur că trebuie să se linișească, și atât. Așa știa el să se „impună”, după cum putea să se exprime, cu mult calm și tact, ca un om matur la minte. Nu avea frică de nimeni. Trata cu indiferență sentimentul de răutate, pe care noi știm că patrupedele îl simt. Când mergea pe stradă parcă zâmbea tuturor și nu exista să nu răspundă cu afecțiune acelor oameni care îl băgau în seamă, pronunțându-i numele sau strigându-l chiar
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
hâtru și cam nestăpânit. Avea el și-un of. Îi căzuse dragă Casandra lu' Blăniță dar fata nici măcar nu-i răspundea la binețe. Și cum flăcăul își luase gândul de la vreo-mplinire cu codana cea fudulă, hotărî să-i plătească indiferența cu vârf și îndesat. Prinsese cu greu, după o zi de răscoliri pe malul Ghilahoiului, o broască din acelea râioase, mari și jilave. O prinse cu năduf și o ținuse dosită până ce se ivi momentul. Într-o seară, fata ce
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
teatru, de concert, de cinematograf, într-o galerie de artă din Florența ori pe scena modestului cămin cultural din Nazna, mereu atentă, mereu preocupată să fixeze în cuvânt ”clipa cea repede”, să-i deslușească valențele pozitive, salvând-o astfel de indiferență și uitare, dându-i consistență și durabilitate”, înscriind-o în lumea intrinsecă a culturii, în timp, în istorie. Și, tocmai de aceea, aria tematică este extrem de diversă, începând de la ” Viitorul încotro? ” - referindu-se la predicțiile profesorului indian Gupta Swami din
O MARE ONOARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358075_a_359404]
-
cu candoare, parcă ar vrea să-mi spună: - Lasă-ți sufletul în brațele-mi calde, și fă-mă confidenta ta! - Împărtășește-mi din fericirile și necazurile pământești! - Aici pe pământ, lacrima se întrepătrunde cu surâsul, durerea cu bucuria, iubirea cu indiferența... Gustăm pe rând din ele, ca să putem să ne cunoaștem în profunzime latura umană, să putem rămâne oameni - lut suflat de boarea caldă a eternității, îi spun cu resemnare în glas lunii - măreață prințesă. Ea îmi zâmbește tainic, de parcă ar
LUNA, CONFIDENTA MEA de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358105_a_359434]
-
tot nu am -/ Și nu trăim pe zile, ci pe ore,/ Destinul iubitorilor de neam.” „La fel, în același stil cu care ne-a obișnuit (adică, tăios și sincer) - notează Argentina Gribincea, în articolul citat mai sus, Leonida Lari deplânge indiferența românilor din Țară față de destinul Basarabiei”: „Dragi frați români, pentru mine deja sunt mai dulci gloanțele rusești decât palmele trase în obrazul nostru din partea fraților români. Să fie clară treaba asta și, ca să mai știe toți ce înseamnă a fi
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357534_a_358863]