1,875 matches
-
prin asumare, prin trăire: Dar nu în mine bate-inima lumii Și tot ce simte ea și eu simțesc. Ah, asta-i diferența-ntre viață Și poveste (Decebal Eminescu: 2011, X, 335). Despre cultură și artă, Eminescu vorbește referindu-se la inefabilul mitului, surprinzând apăsarea încifrării hieroglifei: "mitul nu e decât un simbol, o hieroglifă, care nu e de ajuns că ai văzut-o, că-i ții minte forma și că poți s-o imiți în zugrăveala pe hârtie ci aceasta trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pe pereți; iar metempsihoza își atinge finalitatea comprehensivă și devine accesibilă prin cântecul sau tropul viorii metaforă a inter textului. Sunetul fizic al viorii este anticiparea alegoriei ce va dezvolta o întreagă serie de intratexte ideatice explicite. Cântecul viorii însoțește inefabilul adăpostit de pereții cafenelei: efect de ambiguizare produs prin stropii de ploaie, ceața din țigarete, mireasma cafelei, apropierea de pragul nopții. Violonistul fără portativ nu apare brusc, ci tabloul sonor al notelor lui este pregătit (atât în hipertext, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
naturalistă prezentată ipocrit de eroul din The Tell-Tale Heart, va fi înlocuită, în The Black Cat, de o întreagă dezbatere, psihanalitică avant la lettre, în jurul naturii umane și, mai ales, a predispoziției sale către obscur și chiar malefic. Acest impuls inefabil este codificat de către personaj ca perversitate și, ulterior, descris drept "unul dintre impulsurile primare ale inimii omenești una dintre facultățile sau sentimentele primare indivizibile care dau sens caracterului Omului" (p.77). Se poate observa aici o dublă intenție. Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
timp de cîteva zile, în zidul proaspăt tencuit, prin îngurgitarea creierului nefericitei victime. Pînă și acest ultim detaliu simbolic al mărturisirii organice, pline de cauzalitate și efecte, capătă un sens articulat, integrîndu-se în mașinăria uriașă a coerenței prestabilite și logicii inefabile. Singura diferență dintre Pluto și motanul revanșard consta în existența unei mici pete albe pe pieptul celui din urmă. Privind atent, eroul descoperise acolo conturul (profetic) al unei spînzurători. Pisica neagră revenise deci cu un mesaj ocult-punitiv. Situația prezentată de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cronologic, în America tradițională și chiar în China veche sau în civilizația iudaică biblică. Scopul lui Steiner se păstrează nealterat, în unitatea și limpezimea lui, pe întregul circuit cultural, istoric și geografic: definirea prin excelență a actului didactic, a acelui inefabil construct uman (psihic, etic, științific, social, identitar?), valabil în orice epocă și în orice univers etnic, ce împarte lumea în maeștri și discipoli. "Prinși cum sîntem în nenumărate forme de predare elementară, tehnică, științifică, umanistă, morală și filozofică ", observă George
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
poezia nu mai are nimic de spus, nu mai trebuie să exprime nicio diferență. "Adevărul" poeziei se găsește în tăcere, în singurătate, în recluziune, atunci cînd toate conflictele au încetat să existe. O astfel de tăcere este resimțită, atunci cînd inefabilul exterior se întrepătrunde cu ceea ce omul întîlnește, în interiorul propriei sale ființe: asumarea acestei condiții presupune situația în care omul "privește", fără prejudecăți, un adevăr ce nu începe odată cu conștiința, dar care este resimțit în pântece și care îl face să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ți-aduci aminte cât de nouă? Iar larma străbate prin mijloc,/ reinventându-ne pe rând". (Oul) Întruchipare a "Ideii în sens hegelian, pe care și Barbu o împrumută, a Ideii obiectivate, întruchipate în materie"134, nașterea "de pe urma unei asemenea nunți fenomenalizează inefabilul în moduri diferite"135. Unul dintre moduri este însingurarea, iar altul interiorizarea, care este tot un fel de însingurare. Destrămarea cercului, simbol al perfecțiunii, sau mai degrabă înjumătățirea lui poate fi asemănat textului stănescian Lecția despre cerc: Se desenează pe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
faptul că acesta este un curent literar destul de eterogen, cu prelungiri până în epoca postmodernismului, ai carui reprezentanți au exploatat, într-o manieră personală, toate resursele liricului, de la râsul grotesc, la sensibilitatea pură, de la ironic la tragic, de la retorica angajată, la inefabilul sublim al cuvântului liber. Prin urmare, avem de-a face cu un colaj de stiluri scriitoricești, care se nasc din tot atâtea trăiri ale autorilor care aparțin acestui curent, în nesfârșitul lor drum al căutării de sine și, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
accesul spre celălalt prin limbaj, reprezintă efectiv dovada că omul este o singularitate.” Și este singular Într-o cu totul altă manieră decât cea a individualilor care se subsumează unui concept generic, păstrându-și totuși identitatea concretă. Ființa umană este inefabilă, ireductibilă la orice alt gen de ființare din univers, pentru că ea este infinit responsabilă, reprezentând un mod de ființare specific: un „pentru-altul”. În relația Eului cu Celălalt se naște umanitatea noastră. Are prea puțină importanță ce sunt Eu pentru Celălalt
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
de chipuri se desenează pe canavaua textului" de evidențiat mi s-ar părea, drept emblematică prin rezonanța fluid-denominativă, "unda textului". Pe această "undă" intră lectura Profesoarei, în situare infailibilă, cu intenția declarată a "luării notei" diapazonale utilizate de scriitorii vechimii. Inefabila "undă" înscrie mișcarea vibratilă a comentariilor de critică universitară ale Autoarei, atât la rostirea prelegerilor din amfiteatru, cât și în subtil-sonorizatele pagini ale cărții de față. Din această "undă" "ies" vocile și, indimenticabilă, "pulsația lor vie" pe care, așa cum Profesoara
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
unei personalități în toate sensurile cuvântului, reunind o semnificație de excelență academică și una general umană: Doamna Elvira Sorohan. Cine în memoria ultimei jumătăți de secol -, făcând studii de Literatură română la Iași, nu a intrat în zona de magnetism inefabil, de forță persuasivă, a Doamnei Sorohan? Cine nu păstrează, imprimată pe retina unei memorii încă vii, imaginea în gând și în realitate, insensibilă la trecerea anilor a figurii distincției, de o carismă cuceritoare? Impunătoare prin prezența sa radiantă, Doamna Elvira
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ajuta să își transforme nedumeririle de mai târziu într-o formă consistentă de artă. Interesant este că interpretarea este legată încă de la aceste pagini despre copilărie de ideea de artă: "În toate interpretările însă greșite, și apoi din ce în ce mai juste plutea inefabil un aer de mister și de amărăciune, ce și-a desăvârșit lent consistența ca un tablou de pictor pornit de la schițe informe" (p. 160). Viziunea asupra creației artistice este aici una tehnică, lipsită de deschideri mistice și de abisalități psihologice
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în eternitate, ca al coroanelor mortuare" (p. 181). 115 Această încredere în capacitatea povestirii de a explica neînțelesul va fi ruinată în finalul Întâmplărilor, acolo unde orice povestire a unei vieți îi pare naratorului falsă, o raționalizare a unui material inefabil. 116 Vezi Munteanu, 2011. 117 Prima traducere românească a Septuagintei, operă a lui Nicolae Milescu (Ms. 45 BAR Cluj). Ediție critică, studii lingvistice și filologice (grant CNCS, cod 1578, perioada de desfășurare, 2011-2014). 118 Zoonimele menționate, precum și numeroase alte nume
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
nevoie de vise și culori cu care să facă lumea mai frumoasă. Altminteri, la ce bun toată truda și zăbava acestei vieți? Prin economie, omul încearcă să creeze o punte de legătură între materialitatea grosieră a realului fizic și spiritualitatea inefabilă a nivelului valoric interior. Astfel, nefiindu-i la îndemînă Absolutul, el se mișcă într-un mediu prin excelență ambiguu și dualist și caută să se integreze, într-un mod cît mai subtil, în acest mecanism de norme și interdependențe, de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
putea fi dar nu sunt încă. Actualul și virtualul nu funcționează nici separat nici conflictual, ci se întrepătrund, iar dincolo înseamnă pur și simplu altfel, desemnînd nu o frontieră spațială, ci o altă calitate de a fi, conferind existenței o inefabilă poezie de libertate și irealitate. De fapt, în această viziune, nu omul gîndește lumea, ci lumea gîndește în om; la fel ca în fizica cuantică, omul nu este subiect observator, ci participant. Cioran pare să fi pierdut însă sensul alunecării
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
1964, de Roger Corman). * * * Până a ajunge să se cristalizeze în forma devenită clasică, scriitura lui Théophile Gautier a suferit multiple influențe (romantismul german, pe de o parte, Victor Hugo, pe de altă parte). Proza autorului a împrumutat ceva din inefabilul estetizant prezent în poeziile parnasiene, exercitând o influență puternică asupra artei lui Oscar Wilde.36 Dar motorul terifiantului este, în acest caz, frica însăși. Robert T. Denommé notează că "teama obsesivă de moarte a lui Gautier s-a manifestat cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Delavrancea este inspirat, în mare măsură, de frazarea naturalistă a lui Alphonse Daudet și, în mai mică măsură, de acea écriture artiste a Fraților Goncourt, nu este mai puțin adevărat, cred eu, că există, în interiorul narațiunii, o muzicalitate difuză și inefabilă, potențată atât de referințele la arta sunetelor și la instrumentarul adiacent, cât și de joncțiunea supraetajată dintre planul trecutului și cel al prezentului, dintre descriere și rememorare. Atmosfera de comminatio, de amenințare implacabilă este generată tocmai de o secvențialitate obscură
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
un sistem "psihopneumatic" format din: organul corporal subtil sau mulajul, care a mai fost denumit de Semnani "Adamul ființei tale"; organul sufletului propriu-zis, cu pasiunile, dorințele și pulsiunile sale; inima ca sediu al eului personal; supraconștiința, cu nota ei de inefabil și de taină; spiritul, personificat de regele David este al cincilea organ; al șaselea este Cuvântul Vestitor, adică Hristos, care indică și cel de al șaptelea organ, personificat de Mohammad. "Scara lui Iacob", pictată pe mânăstirile Bucovinei și în atâtea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cut off, not only from all sensible, but all intellectual presentation as well. As individuality or work, the Absolute has been surrender to the profane.“ A spune, cu alte cuvinte, că Absolutul ori cărei opere de artă este o operă (inefabilă, infinită, totuși o operă) înseamnă a relativiza chiar presupoziția demersului cri tic, aceea a diferenței radicale dintre formele finite ale poeziei și infi nitul lor formal, dintre opera de artă „profană“ și recu pe rarea sa simbolică. Proza, pe care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
2. Kimon Loghi, Artachino, Petrașcu din lumea basmelor / 131 IV.3. Ștefan Popescu feerii bizantine. Theodorescu Sion și Mișu Teișanu / 137 IV.4. G.D. Mirea Vârful cu Dor. Preambul la la senzualitatea secesionistă / 142 Capitolul V. V.1. Misticism și alte inefabile simboliste / 147 V.2. Eminescu: luciferic și decadență, geniul damnat / 157 V.3. (Auto)Portretul artistului de la romantism la simbolism și decadentism / 175 Capitolul VI. VI.1. Sculptura simbolistă între secesionism și arta lui Rodin / 185 VI.2. Universul chimeric
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
clarității pentru a câștiga sub raportul cartografierii unui teritoriu necunoscut sau ignorat. Am preferat a doua variantă pentru că mi-a permis să ilustrez amploarea fenomenului estetic și să capitalizez nu doar evidente ilustrări ale lui, ci și o serie de inefabile care-l definesc într-un mod subtil. Mi s-a părut neprofitabil și ineficient să utilizez exclusiv un criteriu valoric pentru a analiza fenomenul simbolist în artele plastice; împrumutând dimpotrivă spiritul democratismului și eclectismului estetic pe care îl înregistrează fenomenul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
diverselor secesionisme europene, se poate discuta de decadentism și simbolism. Am utilizat termenii în paralel pentru că adeseori frontiera între ei devine difuză, ilizibilă, folosind adesea ambii termeni simbolism / decadentism fără a preciza dominanta, dependentă de un proces complicat, dacă nu inefabil, de decantare estetică. Procedeul include inevitabila subiectivitate a cercetătorului, totuși o subiectivitate controlată. O serie de teme specifice revendică, în opinia noastră, estetica decadentă, "spre exemplu, cea a femeii fatale sau a lui diminutio capitis" adesea reunite în același subiect
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
afiș și modă, care-l reflectă chiar și consumerist, inconstant, ca pe o sensibilitate care condensează spontan. Și în mod esențial, trebuie spus, simbolismul reprezintă un catalizator estetic, deschide către arta europeană, către orizontul culturii universale. A surprinde evanescența constitutivă, inefabilele simbolismului într-o "formă" a făcut printre altele obiectul acestui studiu, dar mai mult decât atât, dificultatea a constat în a demonstra că nu este vorba de o formă goală, o formă fără fond, ci de existența unui conținut bogat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cărei expresie este recuperabilă din literatură și din artele vizuale deopotrivă. Literatura, arta în general, devine un spațiu de mediere în cuprinsul căreia asistăm la manifestările în diferite grade de ocultare estetică a unei structuri de adâncime, a unor imponderabile, inefabile. Cu alte cuvinte, suntem puși în posesia unei "realități" de ordin secund, a unei proiecții care emană de la o sursă intangibilă, așa cum lumina se descompune în culori pe un ecran. Cu alte cuvinte, simbolismul presupune revelarea prin intermediul artei, ca "joc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de ordin secund, a unei proiecții care emană de la o sursă intangibilă, așa cum lumina se descompune în culori pe un ecran. Cu alte cuvinte, simbolismul presupune revelarea prin intermediul artei, ca "joc secund", a unei "realități" prime, pe care o reprezintă inefabila "schemă universală". Spațiul de joc este cel desfășurat de spațiul de mediere, spațiul fiecărei arte cu specificul ei, cu retorica subiacentă, cu mijloacele consacrate. "Simbolismul ar putea fi definit ca o atitudine mentală, manifestată în literatură și arta vizuală, care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]