1,641 matches
-
actori ce domină saga lui Jacobs este pe deplin conturat. În Francis Blake, curajul englez își află ipostaza sa clasică. Retorica rezistenței amintește tonul churchillian al toamnei lui 1940. Nici un compromis nu se poate închipui cu răul ce posedă resurse inepuizabile. Speranța se cere conservată, cu orice preț. Mortimer este Știința aliată cu tenacitatea curajului. Savantul este, în ecuația ficțională a lui Jacobs, nu doar cel ce descifrează tainele lumii materiale, dar și cel care îi îndrumă pe cei din jurul său
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
detalii și la regia punerii în scenă), se află miezul de poezie, cruzime și mister de care doar miturile și visele pot da seamă. Rațiunea magică a macombei braziliene își are în sensibilitatea europeană a celților un corespondent vital și inepuizabil. Călător sub flamura lui Bouche Dorée, Corto trece Atlanticul către Europa în căutarea acelui gust al vinului, frumuseții și al aventurii fără de care viața lui nu ar mai avea sens. Tradiția celtică se hrănește din visele shakespeariene, iar somnul lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
la acea visare împletită cu mirajul suspansului. În jungla preistorică, în trecutul medieval sau în Londra înecată de cețuri, Bob Morane și Bill Balantine luptă infatigabili, sfidând trecerea unui timp ce corupe și îmbătrânește. Tinerețea lor stenică este semnul vitalității inepuizabile a aventurii. Banda desenată este nava ce-și întinde pânzele spre a ieși în larg. Căutarea tainelor poate începe. Sfârșitul, mitul și revoluția (Marcianeros, Eternautul, Mort Cinder, Che) Exploratorii lui Marte (Marcianeros), desenat de Solano López și creat de Hector
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
unui cățel izolat pe un pachebot se cere cheltuită cu folos, mai cu seamă atunci când nici o pisică dușmănoasă nu îți mai trece pragul, mieunând frenetic - seria de mese îmbelșugate era fără de sfârșit, iar apetitul lui Milou părea și el unul inepuizabil. Ostenit de atâtea oase și carne, Milou căpăta, pe acest pachebot al luxului, aspectul unui cățel sedentar și rubicond, evo când rotunjimile unui cârnat învelit în blăniță lucioasă. Și, ca de atâtea ori în trecut, Tintin era prins deja în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
gardian, Olrik schimba mesaje codificate cu un misterios străin ce semna cu o singură literă neagră - „S”. În curând, Olrik, nedomesticit de înfrângeri, avea să înțeleagă că tainicul său corespondent îi oferea datele și planurile evadării sale. „S” deținea resurse inepuizabile, iar puterea sa invizibilă îi dădea lui Olrik încredere în posibilitatea de a scăpa, încă o dată, din temnițele în care omenirea îl fereca invariabil. Punctul culminant al tribulațiilor sale se apropia. În cel din urmă mesaj, „S” îl anunța că
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sa era mai amenințătoare decât în fotografii. Speriat de aceasta efuziune stridentă, Milou se dăduse un pas înapoi, ascunzându-se în spatele lui Tintin, iar Haddock își ștergea cu batista fruntea pe care se adunaseră broboane de sudoare. Energia președintelui-mareșal era inepuizabilă. Frazele se succedau alert, iar miniștrii săi, care îl înconju rau respectuos, în ținutele lor sobre, aprobau sever fiecare dintre afirmațiile sale, neuitând să râdă atunci când mareșalul alegea să rostească una dintre glumele sale favorite. Asurzit de această oratorie vulcanică
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
la care visăm încă din zilele în care Tintin și Tournesol au ajuns pe Lună. În schimbul unui generos subsidiu și al energiei electrice pe care uzina noastră o generează, am primit ceea ce ne-am dorit : mână de lucru ieftină și inepuizabilă, sub forma muncitorilor pe care mareșalul și armata sa ni-i pun la dispoziție ori de câte ori este nevoie. Nu trebuie să ne preocupăm de costurile umane, ci doar de atingerea obiectivului. Jos, acolo unde sclavii din Azania lucrează și mor sub
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mizerabilă de hrană. Moartea era un fapt cotidian, înscris în destinul fiecăruia. Erau doar o chestiune de timp până ce munca teribilă din subteran îi va fi ucis, prin foamete și violență. Cei care se stingeau erau înlocuiți de un flux inepuizabil de femei, bărbați și copii pe care mareșalul îi oferea ofrandă pe altarul tehnologiei borduriene. De deasupra, din cabina de comandă, Sponsz și Olrik contemplau întinderea de furnici omenești cu detașarea cu care un entomolog observă un experiment oarecare. Cândva
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în care viitorul omenirii i s-a arătat, să lăsăm în urmă truda de valuri și de pes căruși a oceanului și să ne îndreptăm către Moulinsart, acolo unde bravul și fidelul Nestor pregătește castelul pentru reîntoarcerea stăpânului său, iar inepuizabilii Dupont și Dupond îl caută încă pe Olrik, fără a ști că acesta din urmă este deja reîntors în închisoarea sa americană. Să îi privim pe Tintin și pe Milou debarcând în Europa natală și să ne bucurăm de bucuria
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
totodată o mărturie a atenuării vieții religioase. Ne macină dorința de a depăși lumea noastră ca și cum am fi epuizat-o deja, fără ca de fapt să fi ajuns să o cunoaștem în întregime. Îmi dă târcoale bănuiala că lumea noastră este inepuizabilă. Există lucruri aici pentru care o viață de om nu este îndeajuns în a le trăi. Mai mult chiar, în locul în care ne aflăm sunt posibile mai multe lumi (asta o dovedește cu prisosință istoria). Sau poate că lumea este
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
și dans modern. Voiam să fac multe în scurt timp, mă simțeam în putere și voiam să cuprind orice cu ambițiile mele. Dormeam foarte puțin și tot timpul eram prinsă în ceva. Voința, tinerețea și ambiția îmi dădeau o forță inepuizabilă. Intrasem într-un ritm nebun și aveam un scop bine clarificat. Doream să devin o femeie-polițist de succes, trăiam cu toată ființa mea pentru acel scop și restul era doar glazura vieții mele. Era drumul ales de mine, era visul
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
în labirintul vieții, el te poate ajuta să regăsești ieșirea din labirint, doar deschizând navigatorul personal. Psihologul este unul ca și tine, care a înțeles că mai presus de toate forțele externe, există o forță interioară care este invincibilă și inepuizabilă. Psihologul nu te va pune în situații umilitoare și ridicole dându-ți diagnostice ciudate, el va încerca să pătrundă în casa sufletului tău doar atunci când tu îl vei invita și-i vei deschide ușa. Chiar dacă totul este curat în casa
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
despre acest minunat lucru, care este zâmbetul, deoarece majoritatea l-am uitat prin sertarele prăfuite de amărăciune. Consider un handicap sau mai bine spus o boală urâtă, lipsa zâmbetului de pe buze, nu costă nimic să zâmbești, este totul gratis și inepuizabil și nici nu poți ști vreodată cine se va îndrăgosti de zâmbetul tău. Dumnezeule Doamne, ce minunat este să zâmbești mereu, chiar și fără un motiv anume sau chiar și atunci când starea corpului sau situația de moment spune nu. Totul
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
hotel! Cine știe de unde o fi venit și cine o fi cules-o de pe stradă?... Umplu cele două pahare. Ea și-l luă pe al ei cu un gest natural, ca și cum ar fi fost contesă, pe de-a întregul contesă, inepuizabil și îndelung pregătită să accepte o floare, un compliment sau o adâncă plecăciune din partea cavalerilor ce roiesc în jurul curților Europei. În gesturile ei, sugera, permanent, performanțe de dans baroc, aparținând unor dansatori versați, îmbrăcați în straiele vremii și atingeri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
reușiseră să Învețe drumul. Paradoxal, nu atât să Învețe să moară ei Înșiși, pentru că Încă nu le sosise ceasul, ci să păcălească moartea altora, ajutând-o. Expedientul utilizat, așa cum se va vedea În curând, a fost o nouă manifestare a inepuizabilei capacități inventive a speciei umane. Într-un sat oarecare, la câțiva kilometri de granița cu una dintre țările limitrofe, era o familie de țărani săraci care avea, spre nenorocirea sa, nu o rudă, ci două, În stare de viață suspendată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
atât de jos, spuneau ei. Acum viitorul se arăta puternic și surâzător, speranțele Înfloreau precum rondurile unei grădini, putându-se spune chiar, riscând paradoxul evident, că pentru industria Înmormântărilor răsărise În sfârșit o viață nouă. Și totul datorită meritelor și inepuizabilului seif al maphiei. Ea subvenționase agențiile din capitală și din alte orașe ale țării ca să Înființeze filiale, În schimbul unor compensații, bineînțeles, În localitățile mai apropiate de granițe, ea luase măsuri să fie Întotdeauna un medic În așteptarea defunctului la reintrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și furtunoasă...“ și impersonalitatea acelui incipit pare să deschidă trecerea dintr-o lume într-alta, de la timpul și spațiul de aici și acum la timpul și spațiul paginii scrise; simt entuziasmul unui început căruia i-ar putea urma evoluții multiple, inepuizabile; mă conving că nu e nimic mai bun decât un început convențional, un început de la care te poți aștepta la tot și la nimic; și-mi dau seama și că acel câine mitoman nu va reuși niciodată să adauge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care a scris romanele pe care eu nu le voi mai scrie, autorul care continuă să intre în intimitatea acestei tinere femei, în vreme ce eu, eu, aici și acum, cu energia mea fizică pe care o simt răzvrătindu-se, mult mai inepuizabilă decât elanul creator, sunt separat de ea prin imensa distanță a unei claviaturi și a unei hârtii albe pe rulou. — Comunicarea se poate stabili la diverse nivele..., încep să-i explic, apropiindu-mă de ea cu mișcări cam precipitate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a mai pune la socoteală religia religioasă, metafizica metafizică, erotismul erotic și belicismul belicos. Ceea ce face șaisprezece combinații binare. Și nu mai vorbesc despre cele ternare: de pildă, o religie metafizico-erotică sau o metafizică belico-religioasă! Eu nu am însă nici inepuizabila ingeniozitate combinatoare a lui don Fulgencio și cu atât mai puțin elanul confuzionist și indefiniționist al lui don Miguel. Aș avea multe de spus în legătură cu neașteptatul deznodământ al acestei povestiri și a versiunii pe care o dă don Miguel într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
decât providențiale, iată o desfășurare de evenimente care ar fi corespuns În foarte mică măsură firii mele. Acestea fiind spuse, n-aș fi știut niciodată să Închipui, cu spiritul meu de occidental, ceea ce a putut să găsească femeia aceasta În inepuizabilul arsenal al preceptelor credinței sale. Ca prin minune, totul a devenit simplu, limpede și pur. A spune că dorința era moartă ar Însemna să mint, totul, În relațiile noastre, era eminamente carnal, și totuși, o repet, eminamente pur. Așa am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trebuie să-și transforme pe rînd cealaltă față a sa În stîncă, după cum vrea să viseze sau să-și amintească, și să urce Împreună cu Sisif. Dar acest echilibru este tot atît de sterp pe cît este de sigur. Ianus este inepuizabil, dar rob. Fața sa Întoarsă spre trecut nu se poate apleca asupra mormintelor pentru că reversul ei o reține, după cum nici obrazul Îndreptat către viitor nu se poate apleca să atingă un vis. Fiecare dintre cele două fețe devine pentru cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Cum se îndreaptă ei spre moarte, cum mă îndrept, împreună cu ei, spre moarte, asta-i premisa. Cum ne interceptează concetățenii, cum ne prezentăm în clipa supremei îmbrățișări. Într-o dimineață însorită, când nu mai speri nimic și redescoperi, brusc, natura, inepuizabila ei indiferență. Într-o dimineață însorită, într-o primăvară strălucitoare, când uităm o clipă mutrele păzitorilor și murdăria străzilor și a sufletelor și ridicăm privirile spre cerul aurit și pustiu. În sfârșit, senini, fericiți, desprinși de panica micii noastre celule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
adevărat compendiu de neliniști, de spaime, demascând nonvaloarea vieții, a dragostei, a gândului, a faptei. Cartea începe cu neliniștea de urât, de plictis, acest "monstru delicat", mai de neînfrânt decât "prostia, eroarea, păcatul sau zgârcenia" și continuă cu un evantai inepuizabil, din care amintim neliniștea căutării mereu a ceva nou: "Plonger au fond du gouffre, Enfer ou Ciel, qu'importe ?/ Au fond de l'Inconnu pour trouver du nouveau!"; neliniștea prăbușirii în neant: "Avalanche, où veux-tu m'emporter dans ta chute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mărturisirea sinceră a unui artist care a ajuns la înțelegerea umilă a nevolniciei artei sale față cu această ninsoare fabuloasă. Foaia albă este un pandant al zăpezilor de altădată. Creionul bont n-a putut birui, nici de data asta, candoarea inepuizabilă a poveștilor. Corneliu Traian Atanasiu Noapte geroasă - țârâitul greierului în dosul sobei O fi el greierul kigo de vară, dar acolo unde modernizarea n-a artificializat totul, într-o biată casă de țară, un greier își poate găsi sălaș lângă
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
greci, deci numai fraierii (În frunte cu mine) se țin de „băștinoși”. Mea culpa, bre ! Alex Ștefănescu a scris bine despre indicațiile de regie (didascaliile) la (lui) Camil Petrescu. Am abordat și eu subiectul, cîndva, Într-o carte; el rămîne inepuizabil, se pare!... Ce spune criticul? „De fapt, scriitorul vrea să anticipe și să determine intervenția regizorului, să păstreze controlul asupra reprezentării scenice - ca și asupra reprezentării din mintea cititorului. Este ca și cum ar suferi de gelozie la gîndul că opera lui
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]