2,098 matches
-
dreaptă, cu piciorul drept, În partea dreaptă este considerat benefic, pozitiv, norocos de bun augur, paradiziac. Și invers, tot ce e realizat cu mîna stîngă, cu piciorul stîng, În partea stîngă este privit ca malefic, negativ, ghinionist, de rău augur, infernal”. Harfa bifidă Două discursuri ascultă Cătălina. Primul discurs este al lui Hyperion, cel de al doilea al lui Cătălin, al pajului. Primul discurs este textul Vechiului Testament, al doilea este textul Noului Testament. În primul discurs Întîlnim toiagul, adică legea
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
poetul ieșean în cea mai recentă carte a sa: Faldurile nopții (Editura Junimea, Iași, 2012). Între amurgul "topit în seară" de luna argintie și miezonopticul în care, "necruțător, întunericul inundă/ orașul/ trădează lumina", imaginația poetică naște, mai întâi, un bestiar infernal terifiant: "vipera cârnă, cu nasul în vânt,/ (ce) lunecă pe falia arcuită de galben nisip/ (ce) limba-și flutură-n aer și tinerii solzi/ ai marelui șarpe/ dansează/ în jurul undelor albe,/ mistuie în sine cruda lumină de vară" (Vipera cârnă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pătrunzător ce se insinuează, cu o lentoare otrăvită, în ființa zăbrelită îi determină, la fel, invariabil, cititorului un frison simpatetic. În special pentru că poetul exploatează în primul rând acele trăiri ce tatonează, invariabil, experiența limitei ca ruptură de o alteritate infernală, dar și de o interioritate schizoidă ("Iată cum trăiesc, cum nu mor! M-au ars flăcările, m-au ronțăit șacalii, m-au bătut dușmanii, m-au jupuit. Arsul de mine, ronțăitul de mine, bătut, foarte bine jupuit, vai mie, sunt
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
alese. 1959-1998, Editura Aula, Brașov, 2003; Opera poetică, I-II, Editura Cartier, Chișinău, 2003; Fluturii din pandișpan, Editura Cronica, Iași, 2003, Editura Știința, Chișinău, 2008; Poezii, carte la borcan, Editura Humanitas, București, 2003; Submarinul erotic, Editura Cartea Românească, București, 2005; Infernala comedie, Editura Brumar, Timișoara, 2005; Cântece de adolescent, Editura Brumar, Timișoara, 2007; Ne logodim cu un inel din iarbă, Editura EIS ART, Iași, 2008; Povestea boiernașului de țară și a fecioarei cu lindic zglobiu, Editura Trei, București, 2008; Opere I.
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
picior/ Până acolo unde piciorul geamăn suie" etc. El va fi cultivat, cu insistență, în toată erotica lui Emil Brumaru, inclusiv în cea nerușinat lascivă ori de-a dreptul trivială din ultimele volume: Submarinul erotic, Editura Cartea Românească, București, 2005; Infernala comedie, Editura Brumar, Timișoara, 2005; Cântece de adolescent, Editura Brumar, Timișoara, 2007; Povestea boiernașului de țară și a fecioarei cu lindic zglobiu, Editura Trei, București, 2008. Chiar și acolo, totuși, se pot ușor identifica insule de o rară sensibilitate și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
numai o rouă/ Regală. S-o bem pe din două/ În scorbura timpului sfânt..." (Caligrafiile acelorași cuvinte). Nenumăratele exemple asemănătoare au putut determina includerea poeziei lui Emil Brumaru într-o categorie aparte a eroticii mistice. Analizând, bunăoară, câteva sonete din Infernala comedie, Bogdan Crețu a avansat chiar ideea că autorul acestui gen de poeme este un mistic camuflat: "Carnalul nu este aici simplă eboșă de concupiscență animalică (chiar dacă e, de bună seamă, ca la orice om normal, și asta), ci un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
apoi, roșind,/ În timp ce-n flori umedă iese/ Pe lume roua din pământ,/ Pun îngerii să ți le-ndese,/ Plini de evlavie și-avânt,/ În curul rozbombat și sfânt!". La fel ca aici, în cel de-al doilea Sonet din imbricata Infernală comedie, marea majoritate a versurilor de dragoste scrise de Emil Brumaru capătă o priză aproape magică, grație nesfârșitului șir de laitmotive și refrene cu sonorități rubensiene, inflexiunilor jucăuș-ironice și nuanțelor oraculare, pe care o disciplină prozodică severă le organizează în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Maladia, Păcatul, Erosul despiritualizat, Puritatea pierdută sau Estropierea, deopotrivă fizică și morală, dar ajung, finalmente, să fie percepute ca altfel de nume sau prefigurări ale Morții. Schimonosite într-o gestică stereotipă, imuabilă, ele apar, funest, în toate secvențele veritabilei coborâri infernale ale actantului (descensus ad inferos), de-a lungul și la finele căreia guvernează, freudian, aceeași spaimă organică, cea determinată de certitudinea extincției lente. O atenție specială trebuie însă acordată unei figuri emblematice din universul poeticii cezarivănesciene, Mama. Tulburătorul Bocet de la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al durerii" (Constantin Miu), dar aproape exclusiv unul al durerii declanșate de facerea textului, singurul apt să transforme poetul în "nelimitatul hublou prin care se vede perfecțiunea și infernul". Până să întrezărească însă perfecțiunea, poetul se lasă bântuit de viziuni infernale, în care forfotesc de-a valma pulsiuni reprimate, dorințe difuze și motive culturale: "acest corp, iluminat de beznă, foșnește/ incredibil (agățat de limbile frigului -:) "zămislitu-m-am/ din pământul moale; și-n negrul materiei spasmele morții/ s-aud": (e un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-lea extazul este cel de rigoare, dând naștere mitului Parizienei. Jumătatea a doua, mai realistă și severă în aprecieri, procedează la o demitizare, legată de scoaterea în evidență a părților întunecate, nu în sensul de misterioase, ci în sensul lor infernal și animalic 56. Puțini autori îndrăznesc să pună la îndoială superioritatea bazată pe atributele cele mai venerate ale Parizienelor 57. Perioadă decadenta a făcut ca în capitala tipul de Pariziana să se reducă tot mai mult la burgheza și la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
scufundat, fie în Erato și Apòllion: Ceruri adâncite, Viața tainica, Fir tot mai scurt, Dă-mi ziua mea, Rugăciune ploii au fost publicate în anul 1931, Metamorfoza în urnă unui sfânt, Anelid hermafrodit, Dorm codri, Oboi scufundat, Psalm pentru îngerul infernal, Cariere de piatră în 1932, Naufragiat în a ta lumină în 1933, iar Adesea un țărm în 1934. În aceeași perioadă Quasimodo a fost menționat frecvent în rubrică Cronică poeziei, îngrijita de prietenul său Salvatore Pugliatti (de exemplu în numărul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
anul 1931 i-a fost acordat poetului din Liguria împotriva voinței sale, care l-a acceptat pentru a împiedica o eventuală încununare a lui Cardarelli: Quando accennò al fatto di assegnarlo a me, gli dissi che mi sembrava una ridicolaggine infernale. Che figură ci facciamo? Ci facciamo la figură dei fessi și altundeva: C'è îl caso di veder premiato Cardarelli!!! Idem, scrisoarea din 17 aprile 1931. 159 Idem, p. VIII. 160 Caro Quasimodo, ți abbraccio fortemente. Șei un uomo unico
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
din anul 1932 tot mai rare. Tot atunci Quasimodo și Pugliatti se îndepărtează de 'Solăria'. În epistolarul amintit există o singură misiva din 1933. Până la ultima scrisoare din 5 august 1938 Montale se scuză constant pentru tăcere și acuză ritmurile infernale la care e supus ca director al Cabinetului Vieusseux. În 1939 tot el semnează o caricatură a lui Quasimodo, identificat în mod explicit prin numele scris într-un alfabet care se dorea a fi cel grec. În imaginea respectivă capul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
satira gravă, reto rizantă, ori romanțiozitatea (ibidem). Pentru apropierea liricii lui Mihai Eminescu de poezia lui Lenau, criticul apelează la Odă în metru antic, text comparat cu Sehnsucht nach Vergessen. "Ambele ode au nu numai forma anticizantă, dar și substanța infernală comună, aceeași otravă curge prin versurile celor doi poeți, cu toate că Lenau este mai direct și mai simplu, iar Eminescu mai plin de umbra sa augustă, statuar, sorbind volup tatea rece a eternității" (ibidem, 11). În dialectica repetare/diferire ce definește
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mândră în fața lui, și bietei Cezara îi ieși o lacrimă în ochi. Da, da! Asta-i espresia! Zise Francesco inspirat. Ochii lui se entuziasmară și penelul său schță în fugă acele trăsături de o dureroasă amărăciune în fața întunecatului său geniu infernal (Eminescu: 2011, II, 78). Studiul asupra intratextualității prozastice din Sărmanul Dionis ne-a prilejuit constatarea că cifra ocurențelor unităților lexicale nu este lipsită de semnificații pentru ideea operei. Astfel, remarcam cu surprindere inexistența termenului prezent în proza antumă, cu accent
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
le poartă dintr-o dimensiune în alta, apoi în rai și brusc pe pământ iar. Dar și lectorul este mânat de această dinamică și poate aici consideră criticul timișorean se ascunde explicația actualității paginilor eminesciene în secolul pe care Paradisul infernal și transcosmo logia l-a închis. 4.4. Intratextualitatea transauctorială Pentru a urmări timpul și spațiul din Sărmanul Dionis, propuneam ca punct de plecare Critica rațiunii pure în traducerea lui Mihai Eminescu, pe care să o considerăm hipotext intratextual eminescian
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Gunivas, pentru prima ediție). o abisul; o timpul; o spațiul. COSTA-CHE Iulian (2008) Eminescu.Negocierea unei imagini (construcția unui canon, emergența unui mit), București: Cartea Românească, Colecția "Critică și istorie literară". o masca lui Eminescu. CRĂCIU-NESCU Pompiliu (2000) Eminescu Paradisul infernal și transcosmologia, Iași: Junimea, Serie nouă "Eminesciana" I. o ascunzișurile măștii; o măștile ascunderii; o cvadratura cercului. CULIANU Ioan Petru [2006] (2012) Studii românești I: Fantasmele nihilismului. Secretele doctorului Eliade, Ediția a II-a, traduceri de Corina POPESCU și Dan
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
59) * CIMPOI, Mihai. Plânsul Demiurgului. Noi eseuri despre Eminescu. Iași: Junimea, 1999, 204 p. (Eminesciana; 60) * RUSU, Vasile. Eminescu. Motivele vegetale și faunistice / Vasile Rusu. Iași: Junimea, 2000, 210 p. (Eminesciana; 61) o EMINESCIANA. SERIE NOUĂ * CRĂCIUNESCU, Pompiliu. Eminescu: paradisul infernal și transcosmologia. Prefață de Basarab Nicolescu. Iași: Junimea, 2000, 216 p. (Eminesciana. Serie nouă; 1) * SOROHAN, Elvira; PRICOP, Constantin; STANCU, Valeriu P. Naratori și modelare umană în medievalitatea românească. Iași: Junimea, 2000, 172 p. (Eminesciana. Serie nouă; 1) * PETRESCU, Ioana
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
avînd relații sentimentale în afara mariajului. Bărbații revanșarzi (fie că sînt manifest negativi, precum Ferdinand și Cardinalul, sau discret sadici, acoperiți de masca unui creștinism mai degrabă mimat, ca Frankford) practică o tortură studiată, în grade de dezvoltare a suferinței, cu infernale amînări și disimulări. The Woman Killed With Kindness reprezintă o parabolă a prizonieratului psihologic feminin într-un univers patriarhal, imposibil de învins. Corijarea "blîndă" nu sugerează altceva decît începutul unei noi ere de dominație masculină și falocentrism total, derivat acum
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
așterne praful". Află, într-o astfel de incursiune în biroul șefului, că necrologurile sînt "aprobate" de un superior enigmatic, urmînd a fi "executate" la anumite date (Viktor deduce că articolele sale, pezumtiv benigne, sînt, în realitate, rotițe dintr-un mecanism infernal al asasinatelor comandate). Realizează faptul că, într-un fel sau altul, toți protagoniștii "cruciulițelor" au conexiuni cu omniprezentul univers interlop (o fenomenalitate paradoxală în roman: manifestă în mod discret și totuși covîrșitoare ca intensitate!). Își dă seama, în consecință, și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
televizor decât în viața de zi cu zi. Rămâne o soluție: la televizor ritmul imaginilor e cel care dictează, iar acesta este foarte ridicat pentru a menține o atenție maximă din motive comerciale. Cuvântul este obligat să urmeze acest ritm infernal dând impresia unei isterii asurzitoare între emisiunile de divertisment în care prezentatorul vorbește ca o mitralieră și unele programe de informații în care totul se întâmplă prea repede pentru a mai putea fi făcută o analiză rațională. Pentru mai multe
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
fost brutal întreruptă de lovitura de Stat comunistă din 1978, care i-a distrus familia. După trei ani de detenție a tatălui, au părăsit Afganistanul pentru a se refugia în India de unde, în 1984, cînd situația din țara sa devenise infernală, Atiq a hotărît să plece în Franța. A cerut azil politic, s-a înscris la universitate și a obținut un doctorat în comunicare audiovizuală. Astăzi efect al globalizării părinții lui Atiq Rahimi trăiesc în Statele Unite, împre ună cu una din
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
final, deși nesatisfăcătoare, este unica oază meditativă a romanului, o stopare a delirului. Clejan recunoaște că este principalul vinovat pentru situația sa, pentru viața trăită pasiv, ca o succesiune de măști sociale lipsite de fond. Odată asumat cadrul romanesc, unul infernal, evoluția obsesiei este urmărită în crescendo cu precizie și realism.
Succesiunea măștilor by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/8651_a_9976]
-
decît spațiul unde s-au derulat "sîngeroase războaie între vecini"1. Secolul XX, în care au avut loc două razboaie mondiale în mai puțin de o generație, a făcut acest sentiment intolerabil. Necesitatea absolută de a evita reproducerea acestor cicluri infernale a triumfat în final asupra reticențelor pluriseculare ale statelor suverane. Geniul părinților fondatori ai construcției europene a fost acela de a fi inventat o nouă manieră de a preveni tendințele războinice ale popoarelor. Toate planurile de pace veșnică formulate de-
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
celor doi boieri: în timp ce "Lăpușneanul, mugind ca un taur ce vede trunchiul și securea ce a să-l lovească, voi a se înturna cu fața spre perete", Spancioc și Stroici "îl țineau nemișcat, uitându-se la el cu o bucurie infernală și mustrându-l". Întreaga scenă dobândește, pe plan psihologic, valențele unui teribil viol vizual. În continuare, caracterul eminamente vizual al substantivelor însoțite de determinanți este augmentat, proporțional, de aglutinarea paratactică a enunțurilor: "Nenorocitul domn se zvârcolea în spasmele agoniei; spume
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]