6,831 matches
-
ca o uriașă urcare pe un gard înfiorător de înalt. Chiar asta cred: Lecoq nu ne-a arătat cum trebuie să facem ca să ne urcăm pe un gard, ci a vrut să ne transmită un mesaj: teatrul este un urcuș infinit, iar semnul lui este cel al lui Sisif, unul înalt, îmbrăcat în negru, cu un pic de burtică și cu un zâmbet ca de bunic iertător și răbdător, teribil de răbdător. Jacques Lecoq, o mască neutră care cuprinde în imobilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și care, ascultând vreun șlagăr într‑un magazin de discuri, încep să se miște în ritmul fierbinte al muzicii. În afară de ea, toată lumea se află pe o întindere nemărginită de gheață, iar Anna îi împinge pe rând cu piciorul până la capătul infinit care nu se vede, dar care să sperăm că există, ca să‑i poți arunca pe toți în apa rece ca moartea. Cu fratele ei vorbește despre filosofie sau literatură, iar din ea însăși vorbește limbajul tonurilor emise de pian. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și l‑au secționat. Urma de sânge li se scurge pe bărbie. Două limbi palide, limba lui Rainer și limba Annei, ling bine locul. În curând, din limita naturală a nașterii n‑o să mai rămână nici un rest de piele. Spații infinite se deschid, cu un soare rece precum gălbenușul întreg, în lapte. Dacă e vorba ca cineva să rănească aici pe‑un altul, atunci Anna și Rainer sunt aceia care‑o fac. Gata cu gerul sticlos de pe drumurile de țară, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nedefinită ascultând plânsetul acestei femei. În minte Îmi reveniră privirea vagabondului și imaginea siluetei sale Îndepărtându-se. Probabil că fusese odată ceva Între acel bărbat și femeia de la celălalt capăt al firului. Din adâncul ființei mele izvora un sentiment de infinită suferință, precum bulele de gaz străbătând suprafața unei ape stătătoare. Acest sentiment nu avea nimic de-a face cu compasiunea care te cuprinde, de exemplu, ascultând povestea unui copil care a asistat la moartea părinților lui; vocea femeii și imaginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
deasupra a ceva necunoscut. Îmi imaginam că stăteam În palma lui Dumnezeu, sau pe o lentilă de microscop, ori pe un covor zburător, ori pe suprafața Înghețată a unei ape. Îmi imaginam diverse locuri, și toate erau spații de o infinită puritate, cuprinse de o senzație de caldă intimitate. Vârfurile degetelor de la mâini și de la picioare Îmi erau atât de amorțite Încât atunci când se atingeau de ceva scoteau un sunet opac. Aveam senzația că toate celulele corpului meu se contractau una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
s-o Întâlnesc pe Reiko. — El mereu are stilul ăsta de a vorbi. Chiar mă Întreb dacă ați Înțeles oare sentimentele mele când ați acceptat să faceți ce v-am cerut. Tonul vocii i se schimbă brusc. Vorbea cu o infinită tristețe. Sentimentele acestei femei rămâneau Învăluite În ambiguitate. Nu aveam de unde să știu ce era În sufletul ei atunci când m-a trimis să aflu detalii despre Yazaki și despre Reiko. Eu doar jucam rolul unei marionete, subjugat cum eram de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
unor probleme adiacente. Confiscarea socratică a cuvântului se efectuează în detrimentul subiectului: plăcerea. Socrate pierde efectiv enorm de mult timp disertând asupra unor digresiuni inutile pentru avansarea unei reflecții asupra subiectului. Atâtea pagini despre ceea ce este asemănător și neasemănător, finit și infinit, limitat și nelimitat, atâtea digresiuni asupra intervalelor și a gradelor între aceste ocurențe dualiste, atâtea disertații indigeste asupra cauzei, clasificări arbitrare, serii de genul întâi, al doilea și al treilea, atâtea detalii asupra speciilor și a caracterelor - încât este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
plăcerii într-o viață de reflecție și viceversa; ar diserta despre plăcerile care împiedică reflecția, despre cele care se nasc din conversație, din cercetare și din efortul inteligenței; n-ar opune ca Socrate plăcerile bune, în relație cu sufletul, cu infinitul și nelimitatul, celor rele, asociate cu trupul, cu ceea ce este finit, limitat; ar interzice surghiunirea sistematică a hedonistului în cotețul găinilor și la grajduri... Autor al unei serii de cărți, dialoguri, diatribe și lucrări consacrate virtuții, educației, lui Socrate, norocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
consimțământului lor - și pe bună dreptate... De altfel, planul imanenței în care evolueză zeii este, bineînțeles, lumea oamenilor, dar nu planeta Pământ: nu riscăm să-i vedem apărând la colțul unei străzi sau în piața publică. Cosmogonia epicuriană presupune lumi infinite, cu variații calitative și cantitative ale materiei: între aceste lumi se află zeii. Materiali, ei sălășluiesc în interlumi, în punctele de joncțiune ale unor universuri învecinate; fără forme particulare, făcuți din atomi specifici, ei se bucură de pura plăcere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
fi: cimentat de o forță magică și magnifică. în mai multe rânduri - de patru ori -, Lucrețiu recurge la o metaforă foarte utilă pentru înțelegerea discursului său: un fond de litere, redus ca număr, permite combinări multiple, cu care posibilitățile devin infinite. Cu numai douăzeci și șase de litere ale alfabetului se pot scrie la fel de bine Odiseea, Divina Comedie, în căutarea timpului pierdut sau un raport al poliției, o scrisoare anonimă... Cuvinte distincte au unele litere comune, dar combinările acestora din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de pe birou, trezită de glasul impunător al lui Iuliu Corodan, se gudura recunoscătoare pe lângă mâna acestuia. Directorul UNIVAX-ului o mângâie mașinal și continuă: — De aceea, imediat, veți pregăti nava „Bourul” și veți porni în căutarea satelitului. O fi universul infinit, dar nici nu v-am crescut degeaba. La treabă! Roboții ieșiră în ordine, cu satisfacția datoriei ce urmau a o îndeplini înscrisă pe carnețele. Iuliu Corodan rămase singur. Mai mângâie o dată roca, apoi o puse în cușcă. Episodul 4 În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de noi. Mă îndoiesc c-o să ajungeți vreodată la ele. Atunci - oftă Felix S 23 - îl lăsăm aici. Se întoarse spre copil și-l împinse ușurel spre pedagog: Hai, Benga, du-te cu domnu’... Episodul 44 Zona „Robertson-Kudașvili” Există în infinitul spațiu cosmic anumite zone, anumite perimetre, nu tocmai numeroase, pe care cosmonauții au învățat să le cunoască foarte bine și pe care, în genere, nu le prea agreează. Sunt așa-zisele zone „Robertson-Kudașvili”, de la numele primilor doi cosmonauți care, concomitent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cercul puterilor latente, Vieții universale, adânci, ne vom reda; Iar nervii, hidră cu mii de guri, vor bea Interioara-i mare de flăcări violente. Și peste tot, în trupuri, în roci fierbinți - orgie De ritmuri vii, de lavă, de freamăt infinit, Cutremurând vertebre de silex ori granit, Va hohoti, imensă, Vitala Histerie... ARCA În turburatu-mi suflet, am construit o Arcă - Informă nălucire de biblic corăbier, - Și turme-ntregi de gânduri pe puntea ei se-mbarcă, Noroade-ntregi, plecate puternicului cer. E
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să-atingi Acordul-Pur. Dar dacă-ncumetarea ta șovăie și seara Descinde friguroasă în inimă și gând Iar, umedă, pe frunte apasă greu tiara Atunci, slăvită Soră, zorește mai curând. Spre malurile unde demult îmbrățișarea Așteaptă să te-adoarmă așa cum tu desmierzi, Așteaptă infinită și limpede ca marea Să te cununi cu somnul și-n unde să te pierzi. UMBRA Ai biruit! O dungă-n miezul zilei, O mare de cenușe-n asfințit, În surda războire-ai biruit: Stăpână ești pe vânătul argilei! . . . . . . . . . . . . . . . . Demult
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de-a pururi sfânt când iară Biruitoarea Brimo va naște pe Brimos... Și-l veți vedea, slăvitul sub verdea lui tiară De iederă brumată și smilax înflorit; Fântâni adânci de viață în steiuri El va deschide Și veți cunoaște-ntr-însul extazul infinit. Iar cetele, stufoase de tirse și nebride, Vă vor purta pe-ntinse nisipuri și dumbrăvi Veți colinda prundișuri fierbinți, veți trece ape Și munți pentru-a vă pierde în negrăite slăvi... V-o spun: Dăruitorul Beției e aproape! Dar ascultați
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
va crește și rodi Prin apele armurii răsade-ntregi de stele. Fugarnic sfânt, tu lasă ca fluviul să te poarte... Dar dincolo de luntrea îngustă nu privi, Căci apa-ți va trimite și va întipări, Întunecată, fața iubirii voastre moarte! SOLIE Undire infinită, lăuntricul fior Când Verbul, prăbușire năprasnică de tunet În inimi și în lucruri vibra dominator... Nebănuitul vuiet... - Păstrezi vreun răsunet Tu, suflet prins de-o vrajă pe-al humei căpătâi, Vreun crâmpei din vâlva ce, neîncăpătoare, Cutreiera hiatul adâncii nopți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
domnul Arghezi se exclude din aceste preocupări. Dacă înțelegem prin modernism satanismul postbaudelairian sau predilecția desenurilor în materie fecală (à la Huysmans), sigur, domnul Arghezi e un poet modernist cu prisosință. Poet modernist pentru uzul micilor reporteri israeliți emoționați de infinita varietate a înjurăturilor ungro-valahe din Blesteme. Dușman firesc al acestei realități: Inteligența. Îl denunț de a fi nesocotit și defăimat nobila gratuitate a spiritului. Cu o fobie de sindicalist autodidact pentru tot ce e joc superior mintal, a ponegrit valorile
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un cu totul alt atribut. Evocarea eterului ne invită să regândim cuvântul "indolente", să-l înțelegem în accepțiunea lui etimologică: aceea de cruțat de durere. Versul dobândește astfel un sens moral și devine emoționant. Un ultim exemplu. Cităm: "O, ceruri infinite, scăldate în lumină, Cer limpede și-albastru al lumilor de sus." (tr. Al. Ciorănescu, Jean Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 18) Grație nu știu cărui prestigiu - entuziasmul ochiului care se exaltă, cantitatea considerabilă de vocale care comentează vacuitatea tabloului, în sfârșit, limita
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și trece la tablă să explice. Din lecțiile multe ce ne-a făcut, păstrez amintirea mai ales a lecțiilor de aritmetică. Atunci am înțeles ce înseamnă stilul matematic, dezvoltări "more geometrico". Demonstrația teoremei lui Euclid, că mulțimea numerelor prime e infinită; demonstrația teoremei că divizorul unui produs de doi factori, relativ prim cu un factor, divide cu necesitate pe celălalt; lecții neuitate care ne transportau sub constelațiile numerelor, unde geruia rigoarea extremă! Păstrez iarăși amintirea primelor lecții despre continuitate, stăruința lui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
posesia intergării ecuațiilor diferențiale cu coeficienți raționali, admițând ca integrală particulară seria ipergeometrică; deținea principalele trăsături ale teoriei funcțiunilor eliptice, cel puțin limitate la cazul remarcabil, armonic, cu înmulțire complexă, al lemniscatei; din 1798, cunoștea descompunerea funcțiunilor eliptice în produse infinite sau reprezentarea lor sub formă de câturi de serii tetha! Fără îndoială, e excesiv. Ne găsim în fața unui cult organizat al gloriei lui Gauss, de către lumea matematică de la Göttingen. Göttingen este orașul lui Gauss. Pe drept cuvânt, de altfel. Ce
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
supraomenească, de reconstituire a unui continent scufundat. Spectacolul e dureros dar nu lipsit de o anumită măreție. Da, virtualitățile din opera lui Gauss au o acțiune mai vie decât achizițiile sale indiscutabile. Cu marginile ei mișcătoare, această operă e practic infinită. Ea devine. Ne solicită să emulăm cu dânsa. * În felul acesta, Gauss ne este aproape un contemporan. Formula e banalizată de așa-zisa "modernitate a clasicilor". Aici e vorba însă de altceva: de posesiunea unui spirit prin altul, mai înalt
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
carte de o desăvârșită originalitate, ieșită, ca și Premiul de la Copenhaga, din practica geodeziei. Disquisitiones arithmeticae și Disquisitiones generales sunt cele două coloane ale operei lui Gauss. Cercetările generale sunt întîiul exemplu de geometrie considerată ca teoria invarianților unui grup infinit (ca să întrebuințăm limbajul lui Klein). Ele conțin o teorie a liniilor geodetice, a triunghiurilor și cercurilor geodezice, a reprezentării sferice prin normale paralele, a curburii integrale. În sfârșit, a teoremei alese, theorema egregium, al cărei înțeles este: prin îndoire (aplicabilitate
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mea, 1 Geometria algebrică, teoria numerelor, teoria integralelor abeliene (schema: teoria clasică sau teoria generală a idealelor). Geometria proiectivă, părți din calculul probabilităților și teoria cuantelor (schema: teoria structurilor). Funcțiunile automorfe și formele Klein-Clifford ale planului lui Bolyai-Lobacevsky (schema: grupuri infinite discontinue) (n.a.). cultura cuiva nu poate fi socotită completă - nu este obligatoriu Homer. Geometria greacă e o poartă mai largă, din care ochiul cuprinde un peisagiu auster dar esențial. Această poartă ni se deschidea nouă acum 40, mai exact acum
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ritm al "roților" Venerei, al senzualității organice, apoi al "capului", al conștiinței și lucidității, al soarelui ca focar vital al macrocosmosului. Astfel, din ritm în ritm se leagă un circuit al marelui ritm al Poesiei ca Joc secund și repetire infinită, ritual de sacralizare prin cuvânt, reverență, mecanică sentimentală, incantație, într-o concentrare de sensuri ca într-o pură operație discontinuă a unei logici absconse: "Ah, ingrată,/ Energie degradată,/ Brută ce desfaci pripită/ Grupul simplu din orbită,/ Veneră,/ Inimă/ În unduire
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în mod curios) de un anume fel de fericire. - Vezi că ți-am trimis 100 euro. Dacă ajungi în oraș, ar fi bine să treci și pe la bancă. Îți voi trimite printr-un mesaj și datele necesare. - Ce să spun!? Infinite mulțumiri! Nu știu de ce, am impresia că ești în țară. Oare mă înșel? Ceva îmi spune că e adevărat. - Da! Sunt în țară. Vocea i-a devenit puțin mai tăioasă, determinându-mă să nu mai pun prea multe întrebări. Nu
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]