1,839 matches
-
sentimentele unei femei care își leapădă copilul? În țara era un risc acceptat. Se făceau avorturi pe masa de bucătărie, cu andreaua. Prinse, daca scăpau de septicemie, făceau închisoare. Ea a făcut avortul într-o clinică modernă, cu doctor, asistente, infirmiere. Curat, sigur, la cea mai înaintată formă a chirurgiei moderne. Fără urmări vizibile. Fără posibilitatea de a mai avea un alt copil... Oare atunci s-a produs prima fisură? Atunci fundația, pe care o credeam pusă pe piatră, s-a
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
vorbit. E adevărat că vorbesc cam mult la telefon, dar de scris acum mi-e imposibil. La spitalul cantonal (totul e „cantonal“ aici) scriam instalată pe un fel de colac („Eeee, madame, est-ce que par hasard voulez-vous la bouée ?“ zicea infirmiera de dimineațăă, cu o masă rabatabilă perfectă. E visul meu de aur, dacă voi scrie vreodată ceva care să depășească 100 de pagini, așa mi-aș dori să scriu : într-un fotoliu comod și cu o masă rabatabilă care să
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
cu toți ceilalți și să te convertești la Dumnezeu, să devii mai bun cu toți cei din jurul tău, și nu doar aici, ci oriunde te vei afla. Câtă solidaritate umană în toate acele persoane ce au grijă de bolnavi! Toate infirmierele, asistentele și toți medicii ar trebui să vină la Lourdes, să învețe aici și să-și reînnoiască nu doar jurământul lui Hipocrate, ci întreaga lor conduită față de cei bolnavi. Să învețe să se roage pentru ei, și mai ales să
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
n-a putut să nu aducă la cunoștința superiorilor neajunsurile pe care într-una le constata și să nu protesteze împotriva unor stări de lucruri pe care le socotea intolerabile. Această atitudine n-a rămas nesancționată: într-o bună zi, infirmierele de la spitalul de holerici din Corabia i-au comunicat domnișoarei doctor că au primit ordin să nu mai execute dispozițiile sale; i s-a confirmat apoi acesteia că nu va mai lucra la spital, ci doar ca medic al portului
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
sunt bine, fii liniștită, mă simt perfect, nu mă doare stomacul, nu sunt constipat, nu am diaree, Îmi iau la vreme pastilele, vremea e cam călduroasă, mi s-a Înfundat o ureche, nu te teme, sunt și aici doctori, sunt infirmiere cu epoleți, se țin după mine din oră În oră, nu Îți fă griji pentru mine, de tine ai grijă doar, ia-ți pastilele, fii atentă să dormi bine, visează frumos, visează-mă pe mine. Și alte texte care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
glacons și o blondă care să știe meserie... Să fiu el și totuși să fiu eu, altminteri s-ar putea să nu Îmi mai pese prea mult de nici o blondă! Deși Gionni spune că bunicul lui are erecție ori de câte ori vine infirmiera cu plosca! Să fiu el, chiar dacă pentru asta o să am osteoporoză, artroză, artrită, lumbago, pentru că În schimb o să port pantofi veritabili Todd! Chiar așa am văzut scris În interiorul pantofului, moale, și cum arăta, cum mirosea! De parcă nimeni niciodată nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să afirm că i-am dictat răspunsul, cuvânt cu cuvânt: Acesta nu este un azil. Este o casă. La foarte scurtă vreme după aceea - o jumătate sau două jumătăți de an mai târziu - am fost dus la directoare. Una din infirmiere mi-a spus: Acum vom face o mică plimbare. Nu e nimic periculos, de ce tremuri așa? Nu trebuie să te gândești la ce e mai rău! Am început să cred, mi-a zis directoarea, că tu înțelegi ce ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
tainele muzicii. Și în lumea uimitoare a imaginilor lui Gustave Doré. Bunicul? a întrebat directoarea. Da, am răspuns, bunicul. Dar, am adăugat eu, nu vreau să înțeleg decât strictul necesar. VIGNETA Atunci ea a trecut la subiectul propriu-zis: una dintre infirmiere se căsătorise cu un bărbat jos, în localitate. De aceea camera ei rămăsese goală. Era una dintre cele mai tinere surori, aștepta deja un copil. Poate că însămânțarea se petrecuse în secret chiar la noi. Acum eu urma să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
au ieșit valizele mele din pivniță. Nu se întâmplase nimic cu ele de când fuseseră împachetate. Nu mucegăiseră și nu se rupseseră, deși erau făcute din doc și din carton presat. Și am fost transportați împreună în camera goală, nepretențioasă, a infirmierei - valizele și cu mine. Pe masa de lângă pat l-am așezat pe Iisus, statueta din tablă făcută la Nürnberg. Din prima seară am și încercat să-l pornesc. Arcul își păstrase forța, încă mai funcționa. Lângă el am pus muzicuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
căutat o vreme tema simplă și atât de mișcătoare a cântecului popular dintr-una din sonatele lui Brahms pe care mama obișnuia s-o cânte pentru mine, nesigură și probabil fals. Pe pervazul ferestrei stă aparatul de radio rămas de la infirmieră. Maldărul de blocuri de desen și toate creioanele, cretele, pensulele și sticlele de tuș pe care mi le dăruise bunicul le-am plasat pe biroul mic, lăcuit igienic în cenușiu. M-am îmbrăcat în cămașă albă de bumbac și pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mică. Acum, deși continuam să fiu unul dintre needucabili, totuși nu mai eram ca ei. Eram ales și privilegiat. Nimeni nu mă împiedica să vin și să plec cum îmi era voia. Se întâmpla chiar ca paznicul sau vreuna din infirmiere să mă întrebe dacă doream ceva anume. Mâncarea îmi era adusă pe tăvi incasabile, de metal. Hainele îmi erau spălate și călcate la intervale regulate. Și uneori, dimineața, observam că în cursul nopții cineva îmi lustruise pantofii. în unele după-amiezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cu un gest de o gingășie indescriptibilă, am păstrat-o. O mai am încă. Sunt convins că are o semnificație profundă. Și nu m-am mai dus niciodată în saloanele unde nu voiseră să mă mai aibă. După o vreme infirmiera care locuise mai înainte în cameră a născut copilul. Puteam auzi prin ușă cum personalul striga „Ura“ și cânta în cinstea ei și, fără nici un motiv, am simțit că particip și eu, într-un fel de neînțeles. Acolo, în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
dimineață la spital. A găsit-o pe Florica bine merci, fără dureri după operație. Se plimba prin salon ca și cum nu ar fi fost operată. În schimb, soția generalului era la pat, palidă, abia se dăduse jos din pat cu ajutorul unei infirmiere. - Ptiu, să nu te deochi cuscră, tare bine arăți! Nici nu zici că ești operată! - Păi, Rado, eu sunt puternică, dacă m-am hrănit natural, din gospodăria mea! Se apropie de urechea Radei și-i șopti: nu ca asta, uită
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
spital, asistentele erau În alertă. În salonul “Criză” era un dezastru de nedescris și toți miniștrii adormiți. Sforăiturile lor se auzeau până pe hol. Nimeni nu știa din ce cauză s-a Întâmplat, ce s-a Întâmplat. - Domnule doctor, spuse o infirmieră, Încă sub efectul evenimentelor. M-am dus În salon să le duc prânzul, ca de obicei. Când am intrat acolo, era orgie. Mi-a fost rușine și am dat să plec. Unul dintre ei s-a luat după mine. Era
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
s-a extirpat tumora de la vezica urinară. Acele din venele lui mă dor, sângele i se scurge într-o sondă, pe obrajii livizi i-au crescut țepi albi. Binevoitoare doar în secunda când le vâr banii în buzunar, surorile și infirmierele îl tratează cu o familiaritate jignitoare, ca pe un moș dat în mintea copiilor. Unde a rămas domnul distins și sigur pe sine de până ieri? Un trup gol sub cearșaf în salonul rece, umilit de neputințe; îmi cere un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Și pe urmă îmi arunca mie priviri încântate făcându-mi cu ochiul ca să observ că pacientul e într-o formă mult mai bună. Stroeve s-a dăruit sublim. Dar cel mai mult m-a surprins Blanche. S-a dovedit o infirmieră nu numai capabilă, ci și devotată. Nimic din comportarea ei nu-ți amintea că se luptase cu atâta vehemență împotriva dorinței soțului ei de a-l aduce pe Strickland în atelier. Insista să-și aducă partea ei de contribuție la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
față de eforturile pe care le făceam, se prefăcea că-l interesează jocul. Până la urmă i-am dat o poțiune somniferă și a căzut într-un fel de toropeală chinuită. Când ne-am dus din nou la spital, am găsit o infirmieră care ne-a spus că Blanche pare să fie puțin mai bine și a intrat în salon s-o întrebe dacă vrea să-și primească soțul. Am auzit glasuri din interior și curând sora s-a întors și ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să vadă pe nimeni. Noi îi spusesem că dacă refuză să-l primească pe Dirk s-o întrebe dacă mă primește măcar pe mine, dar ea nu acceptase nici asta. Lui Dirk îi tremurau buzele. — Nu îndrăznesc să insist, spuse infirmiera, e prea bolnavă. Poate peste vreo zi-două o să se răzgândească. Dar oare dorește să vadă pe altcineva? întrebă Dirk cu glasul aproape șoptit. — Zice că nu vrea decât să fie lăsată în pace. Lui Dirk i se mișcau nefiresc mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
rămâneau senini. Am să-i spun când s-o mai calma. Plin de compătimire, Dirk o imploră să-i ducă imediat mesajul: — Poate o vindecă. Vă rog în genunchi s-o întrebați chiar acum. Cu un vag zâmbet de milă, infirmiera reveni în salon. Îi auzirăm glasul scăzut, iar apoi răspunsul rostit de un glas pe care nu-l recunoșteam: — Nu! Nu! Nu! Sora ieși din nou și clătină din cap: — Dar cine vorbea, ea? am întrebat eu. Mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
s-a părut tare stranie vocea. — S-ar părea că acidul i-a ars coardele vocale. Dirk a scos un strigăt de disperare. L-am rugat să plece și să mă aștepte la ieșire, căci voiam să-i spun ceva infirmierei. Nu m-a întrebat ce anume, a plecat fără o vorbă. Părea să-și fi pierdut orice urmă de voință. Era ca un copil ascultător. Am întrebat-o pe soră: — V-a spus de ce a făcut-o? — Nu. Refuză să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lacrimile îi curg pur și simplu șiroaie pe obraz. Parcă mi s-a frânt inima. În clipa aceea aș fi fost în stare să-l ucid pe Strickland și știam că îmi tremura glasul când mi-am luat rămas-bun de la infirmieră. L-am găsit pe Dirk așteptându-mă pe scară. Nu părea să vadă nimic dinaintea ochilor și nici n-a observat că am venit lângă el până când nu l-am luat de braț. Am pornit împreună în tăcere. Încercam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în piept aerul rece al nopții, ca un bolnav care se sufocase până atunci.) Pășind agale pe panglica trotuarului ca o pereche întîrziată, Alexa îmi destăinui aproape în șoaptă: ― Acum o oră și jumătate, pe când mă pregăteam de culcare, o infirmieră trimisă de Mihaela îmi aduse un bilețel: Sânt în spital, rezerva 81, vino urgent. Fug într-un suflet să văd ce s-a întîmplat? Am vorbit cu medicul-intern de serviciu. "Ce-i cu sora mea, internată în după-amiaza asta? E
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu o mișcare a capului. M-am vârât iar în coada la care stăteam și am surâs secretelor mele. Mă mai urmărește încă figura Martinei? Da, e aici, dar mai palidă acum... Acum Selina îmi aduce cafeaua, tăcută, ca o infirmieră, punând cafetiera pe măsuța de lângă pat, dar suficient de departe de mine. * — Alo? am spus eu. Aveam impresia că legătura telefonică e proastă. Dar probabil că de vină era capul meu. În care pârâiau toate circuitele. Acufena asta - în curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fi vrut să fiu găsit mort în dormitor, sinucigându-mă în felul ăsta. Slavă Domnului, am o prietenă nouă. O cheamă Georgina. Lucrează ca secretară la o firmă de confecții din White City. E o fată solidă, un fel de infirmieră grasă, care e exact ce mi-a recomandat medicul. Ți-ar plăcea și ție de Georgina. Îi sunt recunoscător. Am întâlnit-o în Blind Pig, sau în Butvher’s Arms? Eu eram cu fața în jos, pentru că tocmai fusesem izbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de erecția mea ezitantă, îmi aduce aminte de gesturile stilizate ale infirmierilor de ambulanță și ale personalului de la stația de alimentare, fiecare cu repertoriul lor de mișcări particulare. Mai târziu, am aflat că Vaughan colecționa în albumele sale fotografice grimasele infirmierelor de la urgență. Pielea lor închisă la culoare transmitea toată sexualitatea vicleană pe care le-o stârnea Vaughan. Pacienții lor mureau în intervalul dintre un pas și altul al pantofilor cu talpă de gumă, în contururile schimbătoare ale coapselor lor când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]