1,988 matches
-
zonă de reglare atât a aportului, cât și a eliminărilor lichidiene. Centrul hipotalamic al setei suprapunându-se parțial cu nucleul paraventricular secretor de hormon antidiuretic retrohipofizar, controlează atât ritmul ingestiei de apă. cât și al eliminării ei pe cale renală. Controlul ingestiei apei se realizează cu participarea osmoreceptorilor de la nivelul mucoasei bucofaringiene detectoare a gradului de deshidratare locală pe de o parte și a stimulării zonelor secretoare de hormoni circulanți - ADH retrohipofizar și sistem renină-angiotensină renal pe de altă parte prevăzuți cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
detectoare a gradului de deshidratare locală pe de o parte și a stimulării zonelor secretoare de hormoni circulanți - ADH retrohipofizar și sistem renină-angiotensină renal pe de altă parte prevăzuți cu binecunoscutele proprietăți antidiuretice și stimulante a secreției de aldosteron și ingestiei de apă în cazul angiotensinei II active. În ultimul timp se atribuie sistemului renină-angiotensină un rol important în reglarea umorală a ingestiei de apă. Suficiente dovezi experimentale s-au acumulat în favoarea participării angiotensinei II la stimularea efectelor sale dipsogene prin
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
renină-angiotensină renal pe de altă parte prevăzuți cu binecunoscutele proprietăți antidiuretice și stimulante a secreției de aldosteron și ingestiei de apă în cazul angiotensinei II active. În ultimul timp se atribuie sistemului renină-angiotensină un rol important în reglarea umorală a ingestiei de apă. Suficiente dovezi experimentale s-au acumulat în favoarea participării angiotensinei II la stimularea efectelor sale dipsogene prin mecanismul activării organului subformical și centrului setei din hipotalamusul anterolateral (Fitzsimons, 1969; Petrescu, 1970). Împreună cu organul vascular al laminei terminale, organul subformical
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
componentă a organului subcomisural bogat în osmoreceptori a căror stimulare de către angiotensina II determină efecte dipsogene și eliberare de hormon antidiuretic de la nivelul nucleilor paraventricular și supraoptic ai hipofizei posterioare. Astfel reglarea reflexă neurohormonală întregește componenta volitivă conștientă a reglării ingestiei de lichide asigurând echilibrul normal între ingestie și eliminare de apă, săruri și reziduuri. II.5. REGLAREA FUNCȚIILOR RENALE ȘI CĂILOR URINARE Ion HAULICĂ Ca principale organe efectoare de depurare și eliminare urinară a produșilor toxici de degradare, rinichii participă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a căror stimulare de către angiotensina II determină efecte dipsogene și eliberare de hormon antidiuretic de la nivelul nucleilor paraventricular și supraoptic ai hipofizei posterioare. Astfel reglarea reflexă neurohormonală întregește componenta volitivă conștientă a reglării ingestiei de lichide asigurând echilibrul normal între ingestie și eliminare de apă, săruri și reziduuri. II.5. REGLAREA FUNCȚIILOR RENALE ȘI CĂILOR URINARE Ion HAULICĂ Ca principale organe efectoare de depurare și eliminare urinară a produșilor toxici de degradare, rinichii participă împreună cu plămânii, ficatul, pielea și tubul digestiv
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prezența ADH (Sutherland, 1968). Lipsa hormonului antidiuretic în diabetul insipid face ca pierderea zilnică de apă prin urină să depășească de 5-20 de ori eliminarea normală. Această pierdere, ducând la creșterea concentrației lichidelor extracelulare, amenință balanța hidrică și echilibrul dintre ingestia și eliminarea de lichide. Tabloul normal al ingestiei și eliminării de lichide este redat în figura 130. Excesul de ADH, intensificând reabsorbția de apă, dimpotrivă, reduce volumul de urină formată zilnic la 400-500 ml sau chiar mai puțin. Ca urmare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
diabetul insipid face ca pierderea zilnică de apă prin urină să depășească de 5-20 de ori eliminarea normală. Această pierdere, ducând la creșterea concentrației lichidelor extracelulare, amenință balanța hidrică și echilibrul dintre ingestia și eliminarea de lichide. Tabloul normal al ingestiei și eliminării de lichide este redat în figura 130. Excesul de ADH, intensificând reabsorbția de apă, dimpotrivă, reduce volumul de urină formată zilnic la 400-500 ml sau chiar mai puțin. Ca urmare, apa este reținută în organism și plasma interstițială
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
predomină centrii trofotropi parasimpatici vasodilatatori, termolitici și glicostatici prevăzuți cu receptori specifici de tipul termoreceptorilor, osmoreceptorilor, glicoreceptorilor etc. La rândul său hipotalamusul posterior este sediul centrilor ergotropi simpatici vasoconstrictori și termogenetici. În hipotalamusul lateral sunt localizați centrii foamei coordonatori ai ingestiei de alimente cuplați cu centrul sațietății din hipotalamusul median. La nivelul structurilor neurovasculare periventriculare ale ventriculului III sunt situați centrii dipsogeni ai ingestiei de apă, organul subfornical și organul vascular al laminei terminale. Prin intermediul acestor structuri hipotalamice periventriculare se realizează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
este sediul centrilor ergotropi simpatici vasoconstrictori și termogenetici. În hipotalamusul lateral sunt localizați centrii foamei coordonatori ai ingestiei de alimente cuplați cu centrul sațietății din hipotalamusul median. La nivelul structurilor neurovasculare periventriculare ale ventriculului III sunt situați centrii dipsogeni ai ingestiei de apă, organul subfornical și organul vascular al laminei terminale. Prin intermediul acestor structuri hipotalamice periventriculare se realizează reacții neuro-endocrino-vegetative de reglare, coordonare, adaptare și control al circulației, temperaturii corporale, balanței hidroelectrolitice, echilibrului glicemic, reacțiilor de apărare și adaptare din cursul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de celulele delta din insulele Langerhans. Ca și somatostatinul hipotalamic, este un polipeptid format din 14 aminoacizi, cu durată de viață scurtă în sângele circulant, doar de 2 minute. Secreția sa este stimulată de aproape toți factorii umorali influențați de ingestia alimentelor, începând cu creșterea glucozei, aminoacizilor și acizilor grași în sânge și sfârșind cu concentrația crescută a unora din hormonii gastro-intestinali (secretina, pancreozimina etc.) eliberați sub influența alimentelor ingerate. La nivelul pancreasului, somatostatinul exercită efecte inhibitoare atât asupra secreției de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
lente, întrucât administrarea de precursori ai serotoninei induce somnul, iar inhibarea sintezei acesteia cu para-clorofenilalanină determină insomnie (Jouvet, 1972). Efecte inhibitoare exercită serotonina și asupra structurilor simpatice și căilor nociceptive cerebrospinale. Echilibrul serotonină-catecolamine cerebrale asigură menținerea presiunii sanguine, temperaturii corporale, ingestiei de alimente și activități psiho-afective în limite normale. Numeroase cercetări clinico-experimentale din ultimii 20 de ani indică existența unei corelații semnificative între comportamentul agresiv, autodistructiv (autoagresiune) și suicidal, pe de o parte, și concentrațiile scăzute la nivel central ale noradrenalinei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
măsură de terminațiile nervoase postganglionare adrenergice. d) Angiotensina circulantă stimulează eliberarea atât de ADH neurohipofizar, cât și de ACTH adenohipofizar; ultima acțiune se realizează prin intermediul CRF hipotalamic ca activator al eliberării de hormon adrenocorticotrop. e) Angiotensina activează comportamentul dipsogenic și ingestia de apă prin mecanismul stimulării organului subfornical periventricular și a centrului hipotalamic al setei. SRA, deși este bine reprezentat la nivelul țesutului renal, asigurând suficiente cantități de angiotensină II circulantă în organism, acest sistem se află răspândit și în alte
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și a balanței hidroelectrolitice generale, prin acțiunile ADH eliberatoare și dipsogene, acționând conjugat cu sistemul renină-angiotensină periferic (fig. 151). Ambele sisteme se completează reciproc prin intermediul verigilor reno-corticosuprarenale (modularea filtrării glomerulare și secreției de aldosteron) și hipotalamo-hipofizare (eliberarea de ADH și ingestia de apă), ducând la creșterea cantității de lichide din organism prin retenție de sodiu, apă și aport hidric. În timp ce SRA cerebral inițiază setea hiperosmotică, SRA de origine periferică favorizează declanșarea setei hipovolemice. Ang II cerebrală pare implicată mult mai puternic
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prin bariera hemato-encefalică, se consideră că acest hormon joacă un rol esențial în reglarea apetitului. Eliberarea CCK-PZ în sânge în timpul digestiei ar reprezenta, după Gibs (1978), semnalul cel mai important de sațietate. În același timp, administrarea intracerebro-ventriculară de CCK-PZ inhibă ingestia de alimente, iar la șoarecii obezi s-a constatat un conținut în CCK și în SNC mai mic decât la normali. S-a constatat, de asemenea, că hormonul stimulează creșterea eliberării de insulină, somatostatin pancreatic, GIP, polipeptid pancreatic și calcitonină
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
greutate a pancreasului, asociată cu scăderea sensibilității la secretină, fără ca răspunsul maxim în bicarbonat să fie diminuat. Secretina are efecte și asupra altor teritorii digestive. Astfel, ea inhibă atât secreția acidă stimulată de gastrină, cât și eliberarea acesteia indusă de ingestia de alimente, crescând în schimb secreția de pepsină. Secretina stimulează eliberarea de insulina glucozo-dependentă. Are acțiune și asupra funcției biliare, stimulând absorbția apei din sucul biliar la nivelul duetelor intrahepatice, la care se asociază creșterea concentrației în clor și descreșterea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
datorează în mare măsură enteroglucagonului. Experimente pe câine au arătat, de asemenea, că administrarea intraduodenală a grăsimilor duce atât la eliberarea glucagonului de tip pancreatic, cât și a enteroglucagonului, în timp ce introducerea de grăsimi în ileon determină eliberarea numai a enteroglucagonului. Ingestia unei alimentații mixte la indivizii normali duce la o creștere mică a enteroglucagonului plasmatic, dar la pacienții cu alterarea absorbției în segmentul superior al intestinului subțire se constată un răspuns exagerat. Funcțiile enteroglucagonului nu sunt, încă, complet descifrate; totuși, localizarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acide. Această funcție a fost găsită la unele mamifere în timpul stimulării cu histamină, pentagastrină sau insulină și la subiecții umani cu gastrinoame. Celulele eliberatoare de urogastronă au fost identificate și la om în glandele Brünner duodenale și în glandele submaxilare. Ingestia de alimente nu modifică rata eliberării de urogastronă, de asemenea, hormonul nu pare a avea efecte asupra secrețiilor pancreatice, biliare și salivare. Urogastrona umană prezintă unele acțiuni similare cu cele ale EGF; astfel, polipeptidul previne apariția ulcerului duodenal sau îi
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a fi locul major de producere și depozitare, dovadă că după pancreatectomie nivelul plasmatic al hormonului devine nedozabil. Nivelul bazal al polipeptidului depinde liniar de vârstă, crescând cu fiecare decadă, datorită hiperplaziei celulelor producătoare. Eliberarea este rapidă și puternică după ingestia de proteine și persistă aproximativ 8 ore. Ingestia de glucide și grăsimi are un efect mai slab. Se pare că tractul digestiv are un rol important asupra ratei de eliberare, întrucât perfuziile de aminoacizi, glucoza sau lipide nu determină decât
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dovadă că după pancreatectomie nivelul plasmatic al hormonului devine nedozabil. Nivelul bazal al polipeptidului depinde liniar de vârstă, crescând cu fiecare decadă, datorită hiperplaziei celulelor producătoare. Eliberarea este rapidă și puternică după ingestia de proteine și persistă aproximativ 8 ore. Ingestia de glucide și grăsimi are un efect mai slab. Se pare că tractul digestiv are un rol important asupra ratei de eliberare, întrucât perfuziile de aminoacizi, glucoza sau lipide nu determină decât creșteri minime ale hormonului. O serie de hormoni
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
rol important asupra ratei de eliberare, întrucât perfuziile de aminoacizi, glucoza sau lipide nu determină decât creșteri minime ale hormonului. O serie de hormoni gastro-intestinali stimulează eliberarea PP, de exemplu: VIP, GIP, secretină și bombezină. Descărcarea inițială de PP la ingestia de alimente este mediată vagal, în timp ce hormonii gastro-intestinali sus-menționați prelungesc în timp eliberarea acestuia. Stimularea beta-receptorilor adrenergici activează descărcările de PP, în timp ce alfa-receptorii adrenergici au efecte inhibitoare. Referitor la acțiunile biologice, cercetările au demonstrat că PP produce scăderea secreției bazale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
bazale și stimularea de suc pancreatic și a ratei de enzime și bicarbonat, precum și reducerea conținutului în bilirubină al sucului duodenal și creșterea motilității intestinale. În acest mod, PP intervine ca un factor modulator în autoreglarea secreției pancreatico-biliare în condițiile ingestiei de alimente, moderând debitul și cantitatea de suc pancreatic și bilă ajunsă în intestin. II.8.4. ALTE PEPTIDE ACTIVE PREZENTE ÎN TRACTUL GASTRO-INTESTINAL La nivelul tubului digestiv au mai fost găsite și alte substanțe biologic active (peptide) ce intervin
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
activa eliberarea orexinei, prolactinei, ACTH și hormonului de creștere de la nivelul complexului hipotalamo-hipofizar. Insulina. la rândul ei, acționează ca reglator al secreției de grelină. Secreția grelinei prezintă creșteri înaintea mesei și reduceri după masă. Stimulează apetitul, senzația de foame și ingestia de alimente. Stresul acut psihologic crește grelina plasmatică concomitent activării simpatice și axei hipotalamo-hipofizo-adrenale. Scăderea grelinei după masă este absentă la obezi fapt ce pare să contribuie la dereglările neuro-endocrino-metabolice generatoare de obezitate. Fiind implicată în stimularea senzației de foame
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
la obezi fapt ce pare să contribuie la dereglările neuro-endocrino-metabolice generatoare de obezitate. Fiind implicată în stimularea senzației de foame, grelina este considerată contraparte a hormonului leptină, secretată de țesutul adipos, ca neurohormon ce contribuie la inducerea sațietății și limitarea ingestiei de alimente. II.8.4.2. Leptina Leptina este o proteină hormonală cu greutate moleculară de 16 kDa, secretată în circulație de adipocitele albe ale țesutului adipos la șoarecele cu adipozitate genetică (Kline și colab., 1997). Ulterior, gena secretoare de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
funcțional, s-a stabilit că leptina participă la autoreglarea centrală a sațietății, ca factor hormonal reglator al sațietății și al balanței energetice a organismului. S-a constatat că leptina plasmatică scade în condițiile deficitului alimentar energetic și crește semnificativ după ingestia exagerată de alimente printr-un mecanism compensator în care este implicat neuropeptidul NPY hipotalamic, ca factor cotransmițător al mediației adrenergice centrale. O componentă reglatoare periferică este sugerată de influența inhibitorie a leptinei asupra secreției de insulină și cortizol prin intermediul unor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în care este implicat neuropeptidul NPY hipotalamic, ca factor cotransmițător al mediației adrenergice centrale. O componentă reglatoare periferică este sugerată de influența inhibitorie a leptinei asupra secreției de insulină și cortizol prin intermediul unor receptori glandulari specifici. Ca neurohormon reglator al ingestiei de alimente și sațietății, cercetările asupra leptinei deschid noi perspective bazelor teoretice și practice ale tratamentului obezității. II.8.4.3. Substanța P Substanța P (SP), descoperită de von Euler și Gaddum (1931), este un polipeptid format din 11 aminoacizi
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]