3,018 matches
-
1‑2). Trifon susține că Cristosul creștinilor nu se va arăta (dacă s‑a născut deja), câtă vreme profetul Ilie nu va anunța public venirea sa. . M. Dulaey, VP, p. 197. . Cf. Or. sib. 4, 1‑28. . Sau poate această „inocență” este doar diplomație? Așa cum am văzut, Irineu evită să lezeze puterea romană, adoptând o poziție aproape apolitică. Această atitudine exclude automat orice aluzie, din partea sa, la legenda lui Nero rediuiuus. . Victorin urmează versiunea Septuagintei: „El nu va cunoaște pofta pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
față de influența acestora. Neliniștea persoanei Neliniștea nu este o stare firească a persoanei umane. Ea se naște și evoluează În paralel cu conștiința care reflectă lumea și În care eu mă autoreflectez. Ființa umană primordială se caracterizează prin starea de inocență. Personalitatea originară a omului excludea neliniștea. Din momentul În care omul Începe să vadă și să cunoască lumea, el Începe să-și pună Întrebări. Interogația este expresia unei curiozități, dar și a unei tensiuni interioare. Știind, eu descopăr. Dar descoperind
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
curiozități, dar și a unei tensiuni interioare. Știind, eu descopăr. Dar descoperind, omul vede că nu este decât o ființă În lume, supusă legilor acesteia, o lume care-l Închide și de care el depinde În totalitate. Starea sa de inocență primară era numai o iluzie, o necunoaștere edenică, amăgitoare. Destinul persoanei este aici, În lume, În limitele acesteia. Descoperind și cunoscând lumea și pe sine, omul se Încarcă. Tensiunea psihică dată de această Încărcare constituie grija, angoasa, disperarea. Inocența primară
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de inocență primară era numai o iluzie, o necunoaștere edenică, amăgitoare. Destinul persoanei este aici, În lume, În limitele acesteia. Descoperind și cunoscând lumea și pe sine, omul se Încarcă. Tensiunea psihică dată de această Încărcare constituie grija, angoasa, disperarea. Inocența primară este Înlocuită de neliniștea angoasei. Din acest moment ființa se Înscrie Într-o existență tragică. Neliniștea persoanei este opusul echilibrului ei sufletesc interior, tulburarea liniștii sufletești. Omul neliniștit este ființa frământată, care și-a pierdut Încrederea În sine și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Se schimbă ca Înfățișare (imagineă, dar și ca fel de a fi (ca semnificațieă. Fiecărei vârste Îi este specific un anumit Eu, care dă nota personală individului respectiv, ca aparținând unei anumite vârste cronologice. Copilăria este considerată ca fiind imaginea inocenței. V. Hugo spunea: „Copilu-i pur, iar omul e cu amăgiri deșarte”. Această imagine a copilăriei este rezultatul proiecțiilor noastre afective asupra copilului. El are o semnificație morală, prin grija și iubirea cu care Îl Înconjoară și Îl ocrotesc părinții săi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
meu este atras, captivat și hipnotizat de către un alt Eu, În sensul că acest Eu individual străin va lua locul Eului meu formal, substituindu-se tuturor atitudinilor fundamentale și esențiale ale acestuia din urmă. 2Ă Pudoarea Pudoarea este corelată cu inocența, dar Între ele există o distincție, de tipul raportării lor la zonele inframorale și supramorale ale conștiinței unui individ. Ionocența aparține sufletelor protejate, care nu au fost Încă pervertite de prezența răului (Înțelepții, Îngerii, aleșiiă. Acestea sunt „sufletele purificate”. Inocența
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
inocența, dar Între ele există o distincție, de tipul raportării lor la zonele inframorale și supramorale ale conștiinței unui individ. Ionocența aparține sufletelor protejate, care nu au fost Încă pervertite de prezența răului (Înțelepții, Îngerii, aleșiiă. Acestea sunt „sufletele purificate”. Inocența este imaginea, simbolul Încrederii În puritate. Pudoarea este virtutea unei conștiințe care trebuie să protejeze ceea ce individul are mai prețios și mai intim, Împotriva brutalității externe. Pudoarea este teama amenințării purității În contact cu impuritatea. Falsa pudoare apare În circumstanțe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
interdicții de morală colectivă, ca un model de comportament imoral care violentează persoana celorlalți și Îl degradează moral pe cel care o practică. Se poate vedea din cele de mai sus că pudoarea are numeroase nuanțe, care o diferențiază de inocență. Spre deosebire de simpatie, care are un caracter dominant psihologic, interior, pudoarea se raportează la trup, la valorizarea morală a acestuia la exterioritatea persoanei. Pudoarea și inocența sunt conduite de „moralitate corporală” raportate direct la trupul persoanei. În funcție de normele morale, spațiul trupesc
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
vedea din cele de mai sus că pudoarea are numeroase nuanțe, care o diferențiază de inocență. Spre deosebire de simpatie, care are un caracter dominant psihologic, interior, pudoarea se raportează la trup, la valorizarea morală a acestuia la exterioritatea persoanei. Pudoarea și inocența sunt conduite de „moralitate corporală” raportate direct la trupul persoanei. În funcție de normele morale, spațiul trupesc este Împărțit În zone rușinoase sau zone interzise, rezervate numai strictei relații de intimitate. Regimul „utilizării” acestor zone corporale este normat de regulile morale, iar
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
moral și spiritual, de factură superioară, prin care omul nu numai că se purifică, ci se transformă complet. Prin mântuire, el redobândește starea de puritate originară pe care a pierdut-o odată cu păcatul originar, revenind la starea de puritate și inocență, ca ființă a creației divine. Chinul Am descris durerea și suferința ca stări ale persoanei umane independente de aceasta și care configurează situațiile Închise ale vieții individuale. Ele sunt imprevizibile și inevitabile, fiind prin aceasta integrate existenței umane ca posibilități
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
să deschizi perspectiva „trecerii” din lumea de aici, În lumea de dincolo, prin virtuțile creștine ale credinței, speranței și iubirii. Cetatea lui Dumnezeu este imaginea simbolică a „Întoarcerii la origini”. Este regăsirea modelului arhetipal pierdut. Este reintegrarea În starea de inocență morală și spirituală originară. Este un act de restaurare a ființei umane prin purificarea sa sufletească și morală. Este reintrarea În Paradisul originar, pe care omul l-a pierdut. Dar aceasta reprezintă o desprindere de uman, o Învingere și o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ALA, 1935, 748; Șerban Cioculescu, „Pași spre lumină”, RFR, 1935, 9; L. I. [Lazăr Iliescu] „Tablouri și cântece din călătoria mea”, VR, 1938, 4; Arghezi, Scrieri, XXVII, 359-360; Mircea Tomuș, Cristian Sârbu, ST, 1961, 3; Romulus Vulpescu, Un roman descoperit. Inocența sintaxei, MS, 1971, 2; Aureliu Goci, „Pasărea de stea”, VR, 1971, 9; Lit. rom. cont., I, 177-178; Călinescu, Ist. lit. (1982), 937; Dicț. scriit. rom., IV, 266-267; Șerban Codrin, Personalia. Dicționar al personalităților ialomițene, Constanța, 2002, 133-134; Eugen Negrici, Literatura
SARBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
lui Marin Preda: mai puțin complex, dar semănând în felul de a reacționa în situații dificile, de a se apăra prin disimulare, de a vorbi în doi peri, de a-și lua interlocutorul, cu subtilitate, peste picior, de a mima inocența. Vizitat de făuritori ai „vieții noi”, Năiță îi întâmpină în curte, îi invită în casă, dar intră înaintea lor și le închide ușa, lăsându-i în seama câinelui, care îi sfâșie unuia pantalonii. Spectacolul amintește, cu alte detalii, pe cel
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
uneori și luciri de speranță, chiar euforii, dar în expresie potolită. Sentimentul predominant este unul de Weltschmerz, atenuat prin procedări disimulative, acoperit de măști mai mult sau mai puțin sofisticate. Dacă la începutul aventurii sale lirice poetul se destăinuie cu inocență („Mi-e inima bolnavă de cutremur / și sufletul îmi este adormit / cu capu-n poala cărnii ce îmi arde”), mai târziu autoexilatul denunță banalul cotidian („Cei ce au lucrat la cer, unii l-au vopsit albastru / alții l-au înroșit
SCHENK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
Helikon”, „România literară”, „Meridianul Timișoara”, „Aradul literar”, „Semenicul” ș.a. Grupajul Trezește-te, Maria din culegerea colectivă Drumul cel mare, este o încercare de explorare a spațiului bănățean. Lumea descrisă de S. se configurează prin ochii unui copil care își pierde inocența. Erosul și politicul se impun concomitent drept componente ale acestei proze, scrisă în tradiția unui realism îndelung verificat. Romanul Casca de oțel (1995), în esență o narațiune despre anii epocii totalitare, abordează realitatea tot din perspectiva unui copil, fiu de
SECHESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289595_a_290924]
-
violența să nu triumfe în lume, împiedicând să se manifeste vocația spre fericire a omului. El încearcă puterea religiei, verifică efectele forței, ale înțelepciunii, se întreabă, apoi, dacă omul nu ar trebui readus în starea lui paradisiacă, adică la starea inocenței. Totul e însă zadarnic, pentru că în insula utopică unde Călin și Maria se retrag, pentru a pune bazele unei lumi fără tragedii, încolțesc ura și îndoiala, violența și complicitatea. Încheierea e că nu se poate ieși din propria condiție și
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
lumea înconjurătoare („cândva vom fi texte vii/ într-un stomac orbitor de oraș scufundat/ exact în cuvântul oraș”). În erotica lui S. ființa iubită se poate confunda cu poemul, portretul ei fiind produsul unui amalgam insolit: „era un infern de inocențe/ și-i auzeam chipul cum își descarcă umbra/ în miriadele/ de blițuri senzitive ale mâinilor”. Expresia calofilă intră în opoziție cu textualismul propriu grupului optzecist, căruia poetul, totuși, îi aparține. SCRIERI: Duminica realului, Iași,1984; Zid și neutrino - Wall and
SEVERIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289653_a_290982]
-
pot fi recunoscute reminiscențe din Lucian Blaga și Ion Pillat), lui S. îi reușesc mai multe istorioare lirice (Păpușarul) sau poeme-joc parodice, „cu poante” optzeciste (Frumosul prinț). În versurile din cartea următoare, Înfriguratul fierbinte (1980), autorul pierde acea simplitate și inocență care îi marcaseră debutul, conferind liricii sale, chiar dacă nu una foarte personală, o muzicalitate plină de farmec. Un elan epopeic, combinat cu tentația experimentării discursului poetic extins, compus din secvențe narative, îl împinge către o prolixitate opacă și obositoare. Narația
SIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289674_a_291003]
-
2001. Repere bibliografice: Irina Petraș, „Exclamația muritorului”, ST, 1984, 7; Costin Tuchilă, „Exclamația muritorului”, LCF, 1984, 39; Al. Andrițoiu, „Exclamația muritorului”, RL, 1984, 41; Valentin Tașcu, „Cimitirul ploilor”, TR, 1986, 1; Cristian Livescu, „Cimitirul ploilor”, CRC, 1986, 32; V. Iahim, Inocențe niponofile, ST, 1992, 11-12; Rotaru, O ist. , V, 553, 556; Popa, Ist. lit., II, 283-284. N. I.
SMARANDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289732_a_291061]
-
Șimleul Silvaniei, orășelul străjuit de / Măgura cu mii de ugere de struguri tămâioși - / ca să-mi duceți la măcinat tot ce-mi mai rămăsese / din grâul zilelor mele-mpuținate”. Un plop revăzut după treizeci de ani, în jurul căruia se juca la vârsta inocenței, îi inspiră o odă elegiacă: „Salve, populus tremula! / Aici te pomenisem / și-acum trei decenii - / Cine știe, poate suntem chiar de-o vârstă / și de-o seamă... / Dar precum văd, încă și azi, / ești un falnic semn al exclamării - / ești
SIREAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289707_a_291036]
-
pirat economic, Grigore Bucșan, crede că pseudotoponimul Protar e o aluzie la o afacere necurată a sa. Pentru mușamalizarea lucrurilor, el se lansează în demersuri de mituire, de pe urma cărora, prin intervenția unei admiratoare istețe, studenta Magda Minu, profesorul profită cu inocență din plin, subvenționându-i-se o excursie științifică pe traseul expedițiilor lui Alexandru Macedon. Situațiile ce se creează dezvăluie, ca în O scrisoare pierdută a lui I. L. Caragiale, dedesubturile abominabile din viața înaltei societăți. Altă piesă, Insula, neterminată, va fi
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
în afara familiei, fie în propria sa imaginație, ceea ce este un pericol pentru sănătatea mintală; devianțele care pot apărea se manifestă prin deformarea gândirii și prevalența imaginației asupra logicii; f) Sexualitatea are o valoare specială, deși este vorba despre copii; clasica „inocență” a copilului nu mai rezistă astăzi nici în morală, nici în psihologie, psihiatrie și mai cu seamă în sfera psihanalizei; S. Freud a demonstrat existența unei sexualități prepubertare, mai ales atunci când a vorbit despre complexul lui Oedip; la copii se
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
care Îl vizitase În primele zile ale șederii la Paris . Oricum, temele „civilizației corupătoare” și „bunului sălbatic” par a fi preluate fie de la Rousseau, fie de la unul dintre numeroșii săi epigoni. Receptarea lui Boerescu era Însă una atipică; „civilizația” și „inocența” intrau Într-un bizar raport de convergență. Diletantism juvenil? Foarte probabil. Însă oscilația Între scepticism și candoare progresistă precum și Încercarea de a le concilia urmau să rămână constante ale profilului intelectual boerescian. Cea mai coerentă expunere a concepțiilor politice ale
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
1994; Inocenții și blidul Satanei, București, 1994; Strania iubire, București, 1994; Intoleranță și ultimul înger, București, 1995; Invocațiile Fericitului fără chip, București, 1995; Apocalipsa și generația următoare (Viziunile intergalactice ale contelui Incapucciato), București, 1996; Fratele Negru - Fratele Roșu, Constanța, 1998; Inocența și păcatele. Reflecții despre lumea în care murim, București, 1998; Arta fascinației, București, 2002; Păstorul de păsări. Romanul adolescenței, București, 2002; Simbolistica viselor. Dicționar: interpretări, semnificații, ipoteze, București, 2002; Manechini și sentimente, București, 2003. Repere bibliografice: Andrei Apolzan, „Versuri”, GL
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
cât și speciile submarine emit judecăți categorice cu privire la orice. Dintre acestea merită reținute reflecțiile lui Hary Brummer, de o luciditate și de un curaj rare chiar și între practicanții romanului „obsedantului deceniu”: „Baza democrației este [...] sau decurge din «prezumția de inocență», tipică societăților evoluate, în care, până la proba contrarie, orice individ este considerat nevinovat [...]. Și, invers, catastrofală pentru om, pentru cultură, politică, societate, ce vrei, este cealaltă poziție posibilă [...], numită prezumția de vinovăție, tipică autocrației neîncrezătoare, în care prima reacție e
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]