2,106 matches
-
a ,,complicității ludice’’ existente între autor și cititor. Pentru acest critic român, care nu se va lăsa convins de stilul fermecător al lui Callois, ,,fantasticul rămâne, fără drept de apel, un joc de-a neverosimilul, de a straniul, de-a insolitul, de-a coșmarescul, dar în mod esențial un joc’’. Constatarea că fantasticul este ulterior feeriei, îl face pe Roger Callois să creadă că între cele două genuri a avut loc o relație de înlocuire, continuată prin înlocuirea fantasticului cu povestirea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
secvențială a acestuia, aplicându-se mai cu seamă legendei și eposului popular, precum și scrierilor inspirate din acesta. Fabulosul se manifestă mai mult în basm, ca un fantastic convențional, previzibil, pe când în fantasticul autentic modern desfășurarea epică și fenomenele sunt imprevizibile, insolite. 1.5. Reprezentanți ai fantasticului în literatura universală Literatura fantastică s-a manifestat începând cu secolul al XIX-lea în cultura universală, prin nume de rezonanță care au marcat linia acestui tip de opere, atât de complexe și controversate. Astfel
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
și spațiu fabulos. Nuvela Copil schimbat de Pavel Dan este o construcție epică având la bază elemente din folclor. Este o relatare la persoana I despre puterea diavolului, de a substitui copiii nedoriți de părinții lor. Autorul prelungește planul realității insolite, dincolo de simpla observație, pentru a regăsi adevaratele dimensiuni ale realității. La Pavel Dan, fantasticul se constituie ca o prelungire a realismului. Urcan, bătrânul, pleacă de acasă pentru a se regăsi în mijlocul naturii. Nimeni nu știe de ce acesta cutreieră lumea. Este
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
la jumătatea distanței dintre fantastic și absurd, apărând în această operă tentația halucinantului, instalarea în nenorocire și acceptarea ei ca pe un lucru firesc, presimțirea, angoasa dezastrului, subiectivitatea autorului, atracția pentru stările limită convertite fantastic, prin intensificarea suprafirească a șocului insolit, dorința de mister, substituția enigmatică (realitate mască), transfigurarea ambianței. Așadar, făcând o sumară analiză a operelor fantastice din literatura română ajungem la concluzia că unul dintre cei mai mari importanți autori de proză fantastică rămâne cu siguranță Ion Luca Caragiale
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ambianței. Așadar, făcând o sumară analiză a operelor fantastice din literatura română ajungem la concluzia că unul dintre cei mai mari importanți autori de proză fantastică rămâne cu siguranță Ion Luca Caragiale, căci el apare ca un fin observator al insolitului, iar narațiunile sale stârnesc interesul prin diversitatea formulelor de abordare a genului, căci el apelează la tradiție, mituri, folclor etc. Operele sale sunt moderne, având unele elemente comune cu cele ale lui Edgar Allan Poe, unul dintre motivele foarte întâlnite
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
relatări, ca să nu mai discutăm de ,,imponderabilul’’ felului de a exista, în sens biografic, al eroilor, alte caracteristici ce fac din basm un gen prin definiție al indeterminării temporale și spațiale, la urma urmei, un gen ,,suprarealist’’, sunt supuse unui insolit proces de ,,impurificare’’ și readuse, astfel, la statutul impus de legile existenței reale a omului. A ,,imita’’ basmul popular, pentru Caragiale, înseamnă tocmai acest efort de revigorare atotcuprinzătoare epică, de supunere a materiei originare la rigorile creației narative, de altfel
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
artistică se datorește modului în care sunt valorificate resursele fantasticului mitic folcloric. În materie de ,,basm nuvelistic’’, capodopera scriitorului este Abu Hasan, subintitulată și ,,poveste orientală’’, scrierea propune atenției una din formele de intruziune a fantasticului miticofolcloric dintre cele mai insolite în literatura noastră. 2.3.3. Abu Hasan Abu Hasan este unul dintre exercițiile narative târzii ale lui I. L. Caragiale, apărut în 1890, ca fiind traducerea liberă (caragializată) a basmului Adormitul trezit din ciclul O mie și una de nopți
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
terenul în favoarea creației nuvelistice. Deși tonalitatea ironic familiară a întregii povestiri probează binecunoscuta atitudine ,,desacralizantă’’ proprie în general ,,basmului cult’’ caragialian, pe de altă parte, precizarea referitoare la situarea cronologică a întâmplărilor ce vor avea loc constituie un gest de insolită ,,impurificare’’ a viziunii atemporale, specifice eposului mitic-folcloric. Impurificarea’’ celuilalt element consubstanțial basmului, nedeterminarea spațiului geografic poartă aceleași însemne ale insolitului. Însărcinându-l pe Aghiuță să verifice de unul singur justețea motivului invocat de toți bărbații ajunși în iad, Dardarot atrage
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
caragialian, pe de altă parte, precizarea referitoare la situarea cronologică a întâmplărilor ce vor avea loc constituie un gest de insolită ,,impurificare’’ a viziunii atemporale, specifice eposului mitic-folcloric. Impurificarea’’ celuilalt element consubstanțial basmului, nedeterminarea spațiului geografic poartă aceleași însemne ale insolitului. Însărcinându-l pe Aghiuță să verifice de unul singur justețea motivului invocat de toți bărbații ajunși în iad, Dardarot atrage atenția trimisului și în privința locului unde se va statornici, acordându i libertatea de a alege. Sunt clare, după cum cele arătate
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
veșnică”<footnote Origen, Exortație la martiriu, cap. XXV, în PSB, vol. 8, p. 371. footnote>. Interesantă este și mărturia Sfântului Ioan Gură de Aur care subliniază ca de multe ori cu impetuozitatea unui temperament vulcanic un lucru de-a dreptul insolit și minunat despre martiriul fericitului Roman. Acestuia din urmă, „i-a fost tăiată limba trupului, dar limba harului a venit în gura fericitului. Trupul, silit fiind de cuțit și-a pierdut mădularul lui, dar harul n-a îngăduit ca trupul
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Ithaka, soțul răbdătoarei Penelopa. Exprimarea "Triunghiul Bermudelor" este binecunoscută în toată lumea datorită unor dispariții misterioase (nave maritime și aeriene) pro-duse într-o zonă oceanică situată la sudul Floridei, cuprinzând Bahamas și Bermude. Triunghiul a devenit cunoscut ca zonă a fenomenelor insolite încă din secolul al XV-lea, Cristofor Columb notând în jurnalul său de bord că "o flacără uriașă s-a prăbușit în ocean, pe cer au apărut lumini ciudate, busola s-a dereglat". Un lucru caracteristic pentru disparițiile din Triunghi
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
la Thucydide 7, dar spre deosebire de cazurile anterioare, în care "limita" este prezentă în cadrul unei gândiri cosmologice pozitive, preocupată deci de limitele reale ale corpurilor planetare, aici ea devine un indice poetic al depărtării. Pentru Thucydide, perșii, întrucît sânt o apariție insolită față de raza geografică pe care se mișcau grecii în mod obișnuit, par să vină de la "capătul lumii", la fel cum misteriosul personaj al lui Alceu, cu sabia sa de aur și de fildeș, se desprinde din alt spațiu decât cel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vecilor, adică din vremuri imemoriale, expresia neputând fi interpretată în acest context ca o figură de stil, ci ca realitate juridică, pe care marele voievod o cunoștea ca existând din timpuri foarte vechi. Un act de mai târziu, curios prin insolit și unicitate, dar tocmai din acest punct de vedere foarte interesant, ni se pare documentul din 3 noiembrie 1632, emis de Alexandru Ilieș voievod, nepotul lui Petru Rareș, prin care se adresează „la toți oamenii den sat den Trohănești, de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
asculta de dânsul întru tot ce va da învățătură” (subl. I. S.). Satul Trohănești, actualmente Barcea, se afla situat pe hotarul de nord al Umbrăreștilor, deci în vecinătatea unei mari obști sătești cu posibile similitudini de organizare și funcționare juridico-administrativă. Insolitul din fragmentul reprodus constă în faptul, și acest aspect ne interesează aici, că „acel sat au lăsat cu limbă de moarte”, jurământ care, în mod obișnuit, implică un singur individ. Or, în cazul de față, satul care lasă cu limbă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
prezentare în persoane mai consistente. Preparate ademenitoare și gustoase, de la aperitive deosebite până la cele mai apetisante dulciuri, trecând prin ciorbe și supe, feluri principale, garnituri și salate; o mare varietate de rețete care pot da naștere unor meniuri originale și insolite sau, de ce nu, unor feluri de mâncare tradiționale. Și pentru ca demersul să fie cât mai simplu, cartea vă oferă o serie de casete practice, din care puteți să aflați mai multe despre ingredientele-cheie ale bucătăriei vegetariene, precum soia, uleiul de
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
descoperă cu stupoare corupția clerului, dar conchide că e bine să adere la această religie ce supraviețuiește în ciuda detractorilor săi, sau de proclamarea unui om simplu drept sfânt și nevoia crescândă a maselor de a se bucura de ceea ce este insolit, atracția pentru miraculos, ziua a treia vine să ne ofere portretul unei noi donna angelicata, o femeie ambițioasă și puternică, care nu renunță cu nici un chip la alesul inimii ei pe care îl va convinge, în final, de loialitatea și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
erezia unei autonomii cerute cu asiduitate, prin tirania cu care denunța și nega tot ceea ce, până atunci, reprezentase ceva aproape sacru: primatul masculin. Demonismul acestui tip de personaj, așa cum am încercat să ilustrăm în paginile lucrării noastre, ține doar de insolitul pe care îl propune, de neobișnuita forță cu care se impune. Prin toleranța și simpatia pe care Boccaccio și Chaucer o arată donnei demonicata, ea dobândește valențe pozitive, nu îi sunt negate defectele, se încearcă însă sublinierea acelei laturi intime
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dar în 1050 Ibidem, p. 91. 1051 Ibidem, p. 92. 1052 Francesco De Sanctis, op. cit., p. 350. 1053 Ibidem, p. 352. 1054 Ibidem. 284 același timp comică. Donna demonicata atrage simpatia asupra ei mai ales datorită implicării în numeroase situații insolite, licențioase, care stârnesc râsul cel mai benign, reliefate pe larg în subcapitolul al treilea al ultimului capitol. Evenimentele la care participă personajele feminine, și nu numai ele, nu sunt privite cu gravitate, există un echilibru intrinsec al acestor universuri diegetice
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pregătite să fie folosite, Încep melodia”1. • Obiecția ridicată de Heracleon Împotriva atribuirii unei naturi pătimașe și muritoare daimonilor este o ocazie potrivită pentru a preciza trăsăturile care Îi deosebesc pe aceștia de zei; din capul locului Cleombrotos admite caracterul insolit (atopos) al teoriilor sale. Dar, departe de a avea aici un sens peiorativ și de a se opune la ceea ce este verosimil, atopia apare ca un complement indispensabil al „marilor principii” (megalai archai) cu ajutorul cărora putem ajunge la o părere
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
descoperă cu stupoare corupția clerului, dar conchide că e bine să adere la această religie ce supraviețuiește în ciuda detractorilor săi, sau de proclamarea unui om simplu drept sfânt și nevoia crescândă a maselor de a se bucura de ceea ce este insolit, atracția pentru miraculos, ziua a treia vine să ne ofere portretul unei noi donna angelicata, o femeie ambițioasă și puternică, care nu renunță cu nici un chip la alesul inimii ei pe care îl va convinge, în final, de loialitatea și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
erezia unei autonomii cerute cu asiduitate, prin tirania cu care denunța și nega tot ceea ce, până atunci, reprezentase ceva aproape sacru: primatul masculin. Demonismul acestui tip de personaj, așa cum am încercat să ilustrăm în paginile lucrării noastre, ține doar de insolitul pe care îl propune, de neobișnuita forță cu care se impune. Prin toleranța și simpatia pe care Boccaccio și Chaucer o arată donnei demonicata, ea dobândește valențe pozitive, nu îi sunt negate defectele, se încearcă însă sublinierea acelei laturi intime
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dar în 1050 Ibidem, p. 91. 1051 Ibidem, p. 92. 1052 Francesco De Sanctis, op. cit., p. 350. 1053 Ibidem, p. 352. 1054 Ibidem. 284 același timp comică. Donna demonicata atrage simpatia asupra ei mai ales datorită implicării în numeroase situații insolite, licențioase, care stârnesc râsul cel mai benign, reliefate pe larg în subcapitolul al treilea al ultimului capitol. Evenimentele la care participă personajele feminine, și nu numai ele, nu sunt privite cu gravitate, există un echilibru intrinsec al acestor universuri diegetice
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
forme noi, discordante cu stimulul, într-un registru tematic bizar); - kinestezii marcând interiorizarea profundă, însoțită de comentarii tip "referințe personale", cu reactualizarea unor episoade existențiale vechi; - perseverații și stereotipii marcate; - protocolul (discursul proiectiv), în ansamblul său, are un aspect global insolit, straniu, dereist. TAT-ul în schizofrenie are o serie de semne caracteristice: - extravaganța temelor (de exemplu, teme homosexuale, teme bizare); - simbolismul în interpretarea unor detalii (de exemplu, o linie este interpretată cu limita de separare între viață și moarte, între
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
care va fi supusă populația acestui teritoriu. Cum s-a ajuns la această situație bizară, de-a dreptul suprarealistă, în care se reia „construcția” comunismului fără ca acesta să fi fost abandonat cu adevărat vreodată? Comunism după comunism - iată o postură insolită, care singularizează Moldova pe plan mondial. Un răspuns exact nu este ușor de formulat. Pentru aproximarea lui ar trebui făcută o evaluare, cât de succintă, a guvernărilor care au precedat-o pe cea de astăzi, pentru că, în ciuda șocului emoțional și
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
cu o semnificativă populație albaneză. Nici Italia nu era complet uitată, pentru că ocupase cândva Albania, în preajma izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial. Lentul proces de detensionare a raporturilor dintre cele două țări s-a finalizat într-un mod destul de insolit, printr-o înțelegere semnată abia în 1957: "conform Actului de la Roma, Italia a plătit Albaniei 2,6 milioane de dolari, iar Albania, în schimb, a permis guvernului italian să aducă acasă oasele soldaților italieni care au murit în Albania"77
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]