1,402 matches
-
Mai puțin pretențioasă, dar la fel de încrezătoare în virtuțile de intelectual autentic este Fraga, personaj din piesa lui N. D. Cocea, Pe când era bunica fată mare. Frumoasa curtată de politicieni iluștri își amintește un episod neplăcut din tinerețe, când a fost insultată de un tânăr căruia se străduise să-i compună o poezie, pe care nesăbuitul i-a arătat-o publicată "fraudulos" într-o revistă, de către un anume ...Eminescu. Aproape la fel de fertilă în câmpul literaturii postcaragialiene s-a dovedit combinația tipologică a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Înălțimea care le susține. Alteori apele sunt cele care personifică monumentele de pe coastă. Există o disciplină liber consimțită, care se traduce bun simț, oamenii nu se Înghesuie la autobuz, nu se Împing cu coatele la urcarea În tren, nu se insultă, politețea domnește peste tot. Coreenii sunt calmi, placizi, civilizați, respectând morala până la austeritate. Este o altă lume, de o altă logică, de alte datini. O antichitate Înfloritoare, cu bogate tezaure materiale și spirituale, a impus talentul specific neamului coreean În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
atrag defavoarea voastră. CORNWALL: Cu ce l-ai ofensat? OSWALD: Eu, cu nimic nicicînd. Stăpînului sau regele-i plăcu Să mă lovească, se-nșelînd, deunăzi, Iar el, sărind și-i lingușind mînia, Prin spate m-a trîntit și, jos, m-a insultat, Dîndu-și atîtea aere de om Plin de curaj, ca regele-l laudă C-a atacat un om care ceda, Si ațițat d-isprava lui mortală, Se năpusti asupră-mi iar. KENT: Pe lînga fanfaronii ăștia lași Aiax e-un măscărici
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
așezat la computer și am scris cam ce îi scrisesem lui Sorin. Deși foarte scurt, am crezut că am fost și foarte limpede. Ei, bine, nu! M-am trezit cu puține laude, însă cu un șuvoi de reproșuri, întrebări, chiar insulte, ca să nu mai vorbesc despre citarea trunchiată a puținelor mele rânduri. În fond, ce făcusem?! Îl iertasem pe Sorin în numele meu și în ceea ce mă privește. Nu contestam nimănui dreptul de a nu ierta. Sigur, nu e deloc de lăudat
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
trebuia atacată, pe bună dreptate, faima scriitorilor, pentru a evita extinderea răului. Exista un tip de mânie care nu era considerată a fi păcat, ci devenea virtute când era folosită întru apărarea credinței, ca atunci când cineva vedea că-i sunt insultați părinții și le sărea în ajutor 87. Lucrarea se încheia cu o scrisoare de-a Papei Pius X către episcopatul lombard, în care se atrăgea atenția asupra potențialului evanghelizator pe care îl avea presa, dar și asupra răului pe care
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Pinter trădau un evident deficitar simț al umorului. A publicat o carte de proză și poezie de-a dreptul îngrozitoare. A plecat în Turcia cu Arthur Miller, s-a lăsat folosit propagandistic de o organizație kurdă teroristă; apoi l-a insultat pe ambasadorul american la dineu, acuzându-l că ambasada încurajează tortura în Turcia. La întoarcerea în Anglia (împreună cu Miller) a publicat într-un ziar de marcă londonez de dumincă un articol în care se lăuda cu isprăvile lui. Mai târziu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
au făcut niciodată aprecieri cu privire la boala reală a unei persoane folosindu-se de această structură și că astfel de remarci li se par insulte 12. Apar însă pe prima poziție o serie de nume de boli care funcționează exclusiv ca insulte, dar cu sens modificat, fără să mai trimită la boala reală: retardata de Buli - pentru "fițoasă, îngâmfată", handicapatul de profesor (pentru "antipatic"), o anorexică de fată, rahitica de Viorica 13 (AD). 3.2.4. Dinamica formațiilor lexicale recente introduse în
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
ambele în aceeași măsură? 4. Ai făcut referire la boala reală a unei persoane cu ajutorul acestei structuri? Ex: tuberculosul de Mihai, paraliticul de Ion, orbul de fratele tău Dacă da, cu privire la ce boli? Cum sunau remarcile tale? Ți se par insulte sau niște catalogări neutre? 5. Ai mai întâlnit formulările din seria următoare? Le-ai folosit chiar tu sau le-ai auzit la alții? În cazul acelora pe care le cunoști, precizează sensul cu care le folosești în spațiul indicat. • distrusul
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
varză (Milică 2006: 402). 12 Există totuși unele răspunsuri afirmative, în care sunt notate exemple ca a. ochelarista de Ana, b. drogatul de Vlad, catalogate de autori ca aprecieri neutre. Pentru exemplul a. este notată următoarea explicație: "Nu o consider insultă pentru că am folosit-o pentru a denumi o persoană și nu pentru a judeca defectul". Sunt totuși greu de imaginat situații în care aceste formule să nu jignească, indiferent dacă intenția emițătorului a fost sau nu aceasta. 13 Nici în
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
Fantine își vânduse trupul și sufletul pentru o bucată de pâine. Într-o seară, un chefliu s-a distrat sâcâind-o pe nefericita femeie ce dădea târcoale unei cafenele în care se aflau ofițeri, posibili clienți. A acostat-o, a insultat-o, spunându-i că este urâtă și știrbă. Ca să continue distracția, bețivanul i-a aruncat între umeri un bulgăre de zăpadă. Ea s-a apărat și, urlând de furie, l-a zgâriat și l-a lovit cu pumnii și cu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
închisoare. Disperată că nu mai poate plăti întreținerea fetiței, l-a implorat pe Javert s-o ierte. Primarul Madeleine a intervenit, a anulat hotărârea polițistului. Fantine îl ura pe primar, credea că el se află în spatele concedierii ei. L-a insultat, l-a acuzat de necazurile ei. Primarul i-a ignorat insultele și acuzațiile, a înțeles că este victima supraveghetoarei atelierului, a eliberat-o din detenție, cu tot protestul lui Javert, și a internat-o la o infirmerie pentru a fi
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
doua natură, care schimbă trupul, vocea și spiritul? (...) Nu vom accepta (...) ca cei de care pretindem că avem grijă și cărora le facem o datorie din virtute, să o imite, ei care sunt niște bărbați, pe femeia tânără sau bătrână, insultându-și bărbatul sau rivalizând cu zeii și lăudându-și fericirea sau căderea în năpastă și lăsându-se cuprinsă de plânsete și văicăreli; și mai puțin le vom permite să o imite în stare de bolnavă, îndrăgostită sau în chinurile facerii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îndrăgostită sau în chinurile facerii. Nu-i vor imita pe sclavi, bărbați sau femei, în activitățile lor servile. Nici, fără îndoială, pe oamenii răi la suflet și lași care acționează invers decât ceea ce ceream noi acum câtva timp, care se insultă și se batjocoresc unii pe alții și spun lucruri obscene, fie la beție, fie cu sânge rece, nici toate cuvintele sau acțiunile prin care acest fel de oameni se degradează pe ei înșiși și-i degradează și pe alții. Cred
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
satisfăcuți, Își lăudau slujitorii. Lokixe "Loki", dușman a tot ceea ce este bine, nu suportă aceste laude și ucide un slujitor. Este alungat, dar se Întoarce, iar zeii Îl primesc din nou În sală cu bunăvoință; Însă aici el Începe să insulte pe toată lumea și să amintească episoade dezonorante: Bragixe "Bragi" este „cel mai ticălos și mai Înfricoșător”; fecioarei Gefionxe "Gefion" Îi amintește „cum te-a sedus spre iubire acel tânăr alb care ți-a dat bijuterii, iar tu te-ai culcat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dintre cele mai bune lucrări ale sale între 1900 și 1914. În această perioadă și-a stabilit el reputația 231: Scurtă istorie a lui Mihai Viteazul (București, 1900) i-a făcut pe academicieni să-l atace pe Iorga, acuzîndu-l că "insultase memoria lui Mihai Viteazul"; de fapt, intenția lui Iorga era să-l glorifice. În Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea (2 volume, București, 1901), o lucrare de pionierat asupra literaturii române din secolul al XVIII-lea, Iorga scoate
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
slujitor dezinteresat al Coroanei pentru binele comun. Coroana era simbolul națiunii. Într-un editorial intitulat Cum să fii loial regelui, el scria: "În fața Coroanei, respect următoarele principii: 1) Nu trebuie să-l măgulești pe rege; 2) Nu trebuie să-l insulți pe rege; 3) Regele trebuie să fie iluminat; 4) Regele trebuie apărat atunci cînd face o greșeală; și, în sfîrșit, 5) Regele trebuie să fie aclamat atunci cînd înfăptuiește o faptă măreață"51. Toate bune pînă acum; marea problemă aparținea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cum să-și atingă țelurile. Ca student al lui Iorga la Văleni, a scris de mai multe ori rînduri în care o ridiculiza pe doamna Catinca și a vorbit cu dispreț despre profesorul său, dar specifica: Sigur că l-am insultat pe Iorga... în gînd..." S-a lăudat în fața Camerei de la București cu actele sale de cruzime antisemite. După spusele lui Giurescu, evreii voiau să "colonizeze Basarabia". În calitatea lui de deputat, Giurescu "a intervenit prompt și a împiedicat acest lucru
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Evreilor acestei metropole austro-evreiești (după părerea lui Iorga) le displăcea pînă și sunetul clopotelor bisericilor, iar românii de acolo trebuiau să învețe germana sau idiș ca să comunice cu evreii în prăvăliile acestora. Dacă pretindeau să li se vorbească românește, erau insultați 23. În timpul premieratului său, spre marea sa iritare, a fost fondat "Partidul Evreiesc". Dat fiind că Iorga voia să-i românizeze pe evrei, un partid bazat pe identitatea etnică evreiască era pentru el un blestem. Dar Iorga era în mod
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
adresîndu-se tineretului: "Ei bine, eroi în pantaloni scurți, noua Românie se înfăptuiește prin ordine, dar ordinea nu poate fi stabilită decît de cei care păstrează ordine acasă la ei". Codreanu a fost condamnat la șase luni de închisoare pentru că îl insultase pe Iorga. "Tribunalul militar", comenta Iorga, "a pronunțat o sentință conform considerentelor lui. Am avut și eu un rol în aceasta". El menționa că fusese determinat să intenteze acțiune de consultarea documentelor "perfect autentice" găsite în posesia Legiunii. Continua, declarînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
năimit evreilor", Iorga și-a pierdut răbdarea, fără însă a propune recurgerea la persecuții. Cu toate acestea, prin 1937, atitudinile "în funcție de toane" ale editorialelor lui Iorga au devenit discutabile. Poziția lui nu era deloc ușoară. "Susținătorul" și "lefegiul evreilor" era insultat aproape zilnic, amintindu-i-se de legăturile sale cu Aristide Blank, plus considerațiile cotidiene asupra "slujirii României" pe o scenă supusă unor schimbări rapide. Iorga se opunea ferm (și fără succes) violenței, o soluție gen Holocaust depășindu-i puterea imaginației
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
românesc literar", 1909, pp. 503-507, și Mihai Eminescu, Opera politică, vol. I (1880-1883), passim 64 În timpul războiului din 1877-1878, Eminescu a descris întoarcerea unor ostași români răniți din Bulgaria. Ajunși noaptea, au cerut adăpost la un conac boieresc. Au fost insultați murdar de către servitori și alungați în ciuda rănilor lor sîngerînde. "Timpul", 28 decembrie 1877 65 Antijunimiștii (în special liberalii) îl acuzau pe Eminescu de "filogermanism", dobîndit datorită educației sale și a "procesului său formativ spiritual". Vezi Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Eminescu și romantismul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în perioada conflictelor politice din 1933 62 Șeicaru, op. cit., p. 78 63 Tudor Vianu, Arta prozatorilor români, București, 1941, p. 153 64 În 1911, un jurnalist francez a criticat presa română, afirmînd că "românii au un talent neîntrecut să se insulte prin presă". Iorga a replicat, citînd exemple de insulte din presa franceză și de acțiuni judiciare ca urmare a acestora. "Neamul românesc", 2 august 1911 65"Neamul românesc", 10 mai 1906 66 Ibidem, 18 ianuarie 1908 67 Nicolae Iorga, Cugetări
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cultură erau trasate. E dificil, după atâtea decenii, să pătrundem contrastele puternice și retorica Războiului Rece În acei ani de Început. Stalin nu era Încă o rușine, dimpotrivă. Cum declara Maurice Thorez În iulie 1948, „oamenii Își Închipuie că ne insultă pe noi, comuniștii, făcându-ne «staliniști». Ei bine, eticheta asta e o onoare pentru noi și ne străduim s-o merităm pe deplin”. Iar mulți necomuniști talentați ezitau, așa cum am văzut, să-l condamne pe liderul sovietic, căutând să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de băieți, În ciuda interdicției oficiale 14. Administrația Universității din Nanterre ezitase să aplice regulamentul pentru a nu provoca tulburări, dar, În ianuarie 1968, a decis să excludă un intrus și l-a amenințat cu sancțiuni pe studentul Daniel Cohn-Bendit pentru că insultase un ministru aflat În vizită 15. Au urmat demonstrații, iar la 22 martie, după arestarea studenților radicali care atacaseră sediul American Express din centrul capitalei franceze, s-a format o mișcare condusă, printre alții, de Cohn-Bendit. Două săptămâni mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost sfâșiate și răpuse, dar duhul lor a rămas lumină veșnică care va trezi în sufletul urmașilor noi bătălii prin care ei vor răpune viclenia dușmanului, cruzimea și bezna, haosul și umilința. La ceasul când scriu, legionarii sunt atacați și insultați de chiar foștii colegi de suferință cu care în temniță au făcut front comun împotriva dușmanului comun, comunismul. Momiți de opiul puterii, privilegiile sunt singura lor aspirație și nu mai văd scopul suferinței, esență divină a rostului omului în viață
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]