15,922 matches
-
nostru nu are un acum, ci doar un va fi care nu se mai arată." (mai 1976, p. 425); "Simt planând asupra mea aceeași presiune politică din anii '50, de astădată vizând transformarea efectivă a scriitorilor, și în genere a intelectualilor, în activiști de partid, având sarcini obștești precise." (octombrie 1977, p. 477); "Metodele de oprimare s-au nuanțat până la subtilitate, până la un sistem complicat de mecanisme colective care ne țin conectați, fără putință de scăpare, la toate firele posibile ale
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
în tabere diferite și se considerau moralmente obligați să se respingă cu orgoliu și cu mînie. E drept că o anume parte din această stare de lucruri provenea din trecut, chiar dacă linia despărțitoare nu trecea numaidecît prin același loc. între intelectualii care au colaborat fățiș și profitabil cu trecutul regim și cei care au rezistat ispitelor a existat mereu o tensiune. Mai ales cînd oamenii puterii se foloseau de poziția lor ca să-i excludă pe ceilalți. în fond, campaniile din revista
Cînd ne despart ideile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15915_a_17240]
-
publică a adversarilor. Nu gîndești (sau nu te exprimi) ca mine? Dispari. Aici este un punct nodal al problemei. După 1989 tocmai acest transfer al conflictului din domeniul ideilor în acela al acțiunii concrete a fost de vină pentru polarizarea intelectualilor. Sindromul mineresc a plutit mereu în aerul primei jumătăți a deceniului zece. Nu faptul că unii erau pro și alții contra a fost esențial în ruperea în două a intelectualității românești postcomuniste, ci suspiciunea ori certitudinea celor mai mulți că se urmărește
Cînd ne despart ideile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15915_a_17240]
-
pînă la capătul perioadei. Spre finele deceniului 4 și apoi în timpul războiului, prieteniile s-au rupt. Polarizarea intelectuală a făcut loc unor vrăjmășii personale. Sub comunism, tocmai acesta din urmă a fost modelul curent, mai ales cînd erau la mijloc intelectuali care colaborau în chip nerușinat cu regimul sau care cedaseră presiunilor și compăruseră, de exemplu, ca martori ai acuzării în procese înscenate de autorități. Imediat după 1989 lucrurile au stat la fel. Abia spre mijlocul deceniului ultim al secolului, tensiunile
Cînd ne despart ideile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15915_a_17240]
-
de orice altceva și să-i pui pe urmă să tragă ponoasele apartenenței la o anumită categorie. Cred că aprehensiunea unor posibile violențe și teama de recurgere la mijloace discriminatorii sau la persecuții a fost și factorul decisiv în polarizarea intelectualilor din anii '90. înlăturarea din funcții sau bîta minerilor chemați să facă ordine, indiferent de gradul de violență, au rupt prietenii vechi și care se dovediseră capabile să reziste la examenul ideilor opuse. A fi de altă părere începuse deodată
Cînd ne despart ideile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15915_a_17240]
-
Vinea, unde N. Carandino fusese destui ani nu numai secretarul general de redacție, ci factotumul efectiv, scriind, adesea, cînd - ca de obicei - directorul era de negăsit, chiar editorialul directorului. Iar Facla era o gazetă știut democratică, cu largi simpatii printre intelectualii democrați ai vremii. Mi-aduc aminte că am fost aleși, împreună, într-un juriu de premiere al Asociației Scriitorilor din București. Cînd juriul s-a întrunit pentru a delibera și decide, dl N. Carandino a exclamat cu voce tare: Dacă
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
Apoldul-de-Sus. Astfel că, cel puțin la început, am avut mai mult parte de Grimmsmärchen ori Karl May decît de Jules Renard sau La Comtesse de Segur... Tata, medic și el, era pasionat de Zweig și Curzio Malaparte. E drept că intelectualii formați în timpul meu erau, în general, francofoni și francofili. În plus, însă, trebuie să spun, mama era și o perfectă vorbitoare de engleză, înamorată de Chesterton și Bernard Shaw, Somerset Maugham, Henry James, Emily Dickinson, mai tîrziu de Scott Fitzgerald
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
despre Antoine de Saint-Exupéry, că am tradus, mai mult sau mai puțin "în particular", din Paul Valéry, Lautréamont sau Mallarmé. Toate acestea sînt piesele unui puzzle pe care, cred eu, într-o formă sau alta, l-au trăit și alți intelectuali din generația mea. De pildă, la 12 ani, anul de grație 1961, îmi aduc bine aminte, fiind în vacanță la Olănești, unde biblioteca publică era înțesată de traduceri din literatura sovietică (oroare indusă firesc din familie!) dar și rusă, am
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
dintre ei. Romanul meu de formație se află undeva, nescris, dar desigur profund legat de aceste nume, colegi și profesori. Sînt un atașat iremediabil de academia, iar în sensul acesta, ca să anticipez întrebarea dumneavoastră următoare, nu știu mai nimic despre intelectualul autodidact. E poate o infirmitate... Să vorbim, atunci, despre marile dvs. întîlniri literare... Cu regretatul Șerban Cioculescu am avut o relație cu totul specială. Și pe plan uman, și pe plan literar. La un moment dat, știa bine că îl
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
engleză, ca și pe cele ale lui Konrad Gyorgy, Hrabal și mulți alți scriitori cehi, polonezi, unguri...; el este cel care pare să fi remarcat transformarea lui Kundera, din vocea unui ceh ce visa la Europa la cea a unui intelectual francez vorbind despre o lume pe care a cunoscut-o cândva, dar din care a evadat. Observația e interesantă din două motive, primul anecdotic - Emir Kusturica declarând că de când sta la Paris nu mai poate face filme, pentru că în Franța
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
în conștiința central-europeană, puternic marcată de acest dualism. Jacques Le Rider, Europa Centrală sau paradoxul fragilității, prefață de Ciprian Vălcan, postfață de Ilinca Ilian, volum coordonat de Dana Chetrinescu și Ciprian Vălcan, Iași, Polirom, 2001, 272 pag., 78 000 lei Intelectuali și politică în Est Ultimul seminar apărut, Spectrele Europei Centrale, al lui Vladimir Tismăneanu, e la fel de interesant ca oricare dintre cărțile sale, cuprinzând, pe lângă discuția propriu-zisă, un articol-recenzie despre Schimbarea la față a României și generația anilor '30, un text
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
interesant ca oricare dintre cărțile sale, cuprinzând, pe lângă discuția propriu-zisă, un articol-recenzie despre Schimbarea la față a României și generația anilor '30, un text despte Patologiile politice și altul despre Enigmele Balcanilor și, în primul rând, o analiză a rolului intelectualilor în Europa post-comunistă. Tismăneanu vorbește și scrie foarte bine, argumentațiile sunt foarte inteligente, iar Bătălia pentru sfera publică. Intelectualii democratici în perioada postcomunistă discută rolul foștilor disidenți după căderea Cortinei de Fier, șansele lor de a se transforma din intelectuali
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
generația anilor '30, un text despte Patologiile politice și altul despre Enigmele Balcanilor și, în primul rând, o analiză a rolului intelectualilor în Europa post-comunistă. Tismăneanu vorbește și scrie foarte bine, argumentațiile sunt foarte inteligente, iar Bătălia pentru sfera publică. Intelectualii democratici în perioada postcomunistă discută rolul foștilor disidenți după căderea Cortinei de Fier, șansele lor de a se transforma din intelectuali democratici (Irena Talaban îi numea les arracheurs de masques) în intelectuali critici, vorbind despre cazul lui Vaclav Havel și
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
intelectualilor în Europa post-comunistă. Tismăneanu vorbește și scrie foarte bine, argumentațiile sunt foarte inteligente, iar Bătălia pentru sfera publică. Intelectualii democratici în perioada postcomunistă discută rolul foștilor disidenți după căderea Cortinei de Fier, șansele lor de a se transforma din intelectuali democratici (Irena Talaban îi numea les arracheurs de masques) în intelectuali critici, vorbind despre cazul lui Vaclav Havel și Adam Michnik (ale căror evoluții în democrație au făcut și subiectul unor discuții din celelalte seminare - sunt cazuri deja clasice). Perspectiva
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
sunt foarte inteligente, iar Bătălia pentru sfera publică. Intelectualii democratici în perioada postcomunistă discută rolul foștilor disidenți după căderea Cortinei de Fier, șansele lor de a se transforma din intelectuali democratici (Irena Talaban îi numea les arracheurs de masques) în intelectuali critici, vorbind despre cazul lui Vaclav Havel și Adam Michnik (ale căror evoluții în democrație au făcut și subiectul unor discuții din celelalte seminare - sunt cazuri deja clasice). Perspectiva în care tratează Vladimir Tismăneanu problemele Europei Centrale e a unui
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
Tezelor. Ceaușescu a făcut tot posibilul ca să înfrîngă cerbicia scriitorilor. A încurajat, bunăoară, naționalismul cel mai josnic și ridicol, protocronismul, deși acesta se bătea cap în cap cu ideologia comunistă clasică, în speranța de a-și atrage o parte dintre intelectuali. Nici așa n-a reușit. Protocronismul și-a primit replica meritată și cenzura n-a putut, oricîte șicane i-a făcut, s-o împiedice să apară în reviste, în România literară și în altele, pe care d-na Șipoș le
Scriitorul român față cu reacțiunea comunistă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15959_a_17284]
-
său, care mergea pe linia autonomiei esteticului și europenizarea literaturii române. Astfel, Transilvania literară rotunjea unitatea orientării, întărind procesul început în secolul anterior prin prezența lui Slavici în cercul și la revista Junimii maioresciene. În "manifestul" generației de foarte tineri intelectuali, încă studenți, numele mentorului Junimii, inițiatorul autonomiei esteticului, apărea foarte adesea, în palimpsest, sub numele lui Lovinescu. Maiorescu însuși, prin plecarea lui din Transilvania la Iași și în cele din urmă la București, trasase natural această linie de unire. Blaga
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
soluție de afirmare, fără să li se ceară tributul dat. L-au dat din obligație morală. Că Blaga nu i-a constrâns să se alinieze strict la profilul revistei, lăsându-le liberă posibilitatea de a-și consolida statutul de tineri intelectuali cu preocupări literare, e dovedit de câteva alte articole substanțiale. Așa e cel de estetică a poeziei, semnat de Ion Oană (Obscur și dificil în poezie), recenziile lui Ștefan Aug. Doinaș la studii despre Poe și Eminescu. În primul an
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
care toate aceste lucruri au importanță. Când scriam - spre iritarea dragului meu Mircea Iorgulescu - despre "Franța cea (unanim) antipatizată" etc. o făceam vorbind exact despre această realitate politică, și nu despre "Franța imaginară" pe care, după puterile francofoniei sale, fiecare intelectual român o poartă în sine. Inclusiv subsemnatul, mai francofil decât i-ar cădea bine să creadă lui Mircea Iorgulescu, care scrie, negru pe alb, c-aș fi un "francofob de serviciu" (adică plătit pentru asta - poate aflu și de către cine
Luciditatea e un cuvânt franțuzesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15960_a_17285]
-
roagă la diamante și sânge/ poetul întreabă unde sunt noile temple/ poetul își recită singur stanțele printre hoituri." (Ars exilum mundi). Din decepție, exasperare și sarcasm, Magda Cârneci construiește o polifonie, Cancan Politic (1991-1994), în care vocile care se interferează (intelectualul, poetul, femeia, poporul) încearcă să găsească fețele adevărului și să înțeleagă de ce se întâmplă ce se întâmplă ("până și o mare idee odată moartă putrezește urât", "acum că s-a dus naibii butaforia/ îmi smulg capul din umeri și mă
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
se căsătorește cu Alexandra Burelly, fiica unui arhitect, constată că și ea avea, în genealogie, ascendență grecească. Aceasta nu înseamnă că nu s-a recunoscut român, ba chiar bun român, ascendența grecească fiind, atunci, lesne de identificat în genealogia multor intelectuali și oameni politici români. Nu o descoperim, mai tîrziu, și la N. Iorga, întruchipare, totuși, a românismului integral? În iunie 1878, redactor la Timpul fiind (chemat, firește, de Eminescu) și membru al Junimii, recoltează succes cu piesa Roma învinsă de
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
evidentă: "Asemănarea și filiația dintre Zița, Veta și Zoe, trei fețe ale "eternului feminin" vulgar, romanțios, cu un limbaj, cu gusturi, cu voințe precizate, exprimă trei mentalități surprinse în nuanța lor specială. Zița, generația de mahalagioaică mai evoluată, aspiră la "intelectualul" Venturiano și îi plac escapadele sentimentale, grădinile de vară. Veta, dezamăgită în căsnicia ei prozaică, nu evadează prin latura romanțioasă; ea se consolează mai practic, cu vigoarea și tinerețea lui Chiriac; mulțumită cu mediul ei, cu situația ei, își caută
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
aduse în derizoriu prin abdicare și relativism. Dacă în plan politic lupta împotriva vechiului sistem are drept consecință abolirea monarhiei constituționale (1947), decapitarea societății românești de elitele ei abia formate, trimiterea în lagăre de muncă și la canal a cvasitotalității intelectualilor, ofițerilor de carieră, a oamenilor de știință și de cultură, dacă în plan economic și administrativ au loc naționalizările, începînd cu 1948 și colectivizarea agriculturii, începînd cu anul 1949, în planul cultural propriu-zis începe o luptă acerbă contra valorilor ,,burgheze
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
maldărul de publicații estivale. Nr. 28 din 10-16 iulie conține, într-un supliment, textele prescurtate ale Colocviului Internațional organizat de NEC în aprilie pe tema Națiune și ideologie națională. E greu de rezumat un întreg colocviu la care au participat intelectuali de primă mînă, români și străini. Cronicarul recomandă celor care au scăpat din vedere numărul cu pricina să-l citească neapărat. Cîteva spicuiri se pot face totuși în limitele spațiului de care dispunem. O absolut remarcabilă analiză, prin prisma ideii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15992_a_17317]
-
cu nostalgii estice de coloratură ideologică, nici măcar nu vrea să indice cu orice preț afinități culturale rusești, deși nici nu le neagă. în aceeași prefață, autorul amintește cîteva mari titluri din literatura clasică rusă, alături de Voltaire sau Balzac, ca orice intelectual fără frontiere. Trebuie deci stabilit de la bun început, Constantin Țoiu n-are nimic din fanatismul unui Ion Ianoși, de pildă, Kamceatka lui e una pretextuală, "un simbol al necunoscutului, îndepărtat, o himeră atrăgătoare". Adevăratul cititor al textelor care compun această
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]