4,210 matches
-
schimbă doar relația dintre cei implicați, ci mai degrabă, natura conștiințelor lor. În dialog, este mai importantă persoana decât conținutul transmis de aceasta. Într-un dialog, nimeni nu este exclus. Respectul celuilalt e o condiție necesară în vederea stabilirii unei relații interpersonale. Aceasta se realizează atunci când fiecare reușește să îl înțeleagă pe celălalt așa cum este, confirmându-i modul său de a fi. Nu înseamnă că este presupus un egalitarism obligatoriu între cei doi interlocutori, ci o capacitate de reciprocitate și o anumită
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
persoane începe astfel să prezinte un caracter dialogic, iar derularea în timp a unei asemenea relații, cu transformări reale, inerente, dă naștere unui proces dialogic. 1.3 Procesul dialogic Procesul dialogic este o consecință a fenomenului dialogic ce caracterizează relațiile interpersonale. Acesta se fundamentează pe faptul că persoana se află în relație cu ceilalți și are capacitatea de a concepe un dialog, de a-l transforma și de a se exprima prin el. „Viața este dialogică prin însăși natura sa. A
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
sa viață (de exemplu că are nevoie de celălalt, sau de un lucru care îl privește în mod direct pe celălalt). Pentru că acest raport presupune mereu conștiința acelui „tu”, care este tot o persoană, atunci, printre trăsăturile fundamentale ale raportului interpersonal „eu-tu” sunt: dialogul, întâlnirea, prezența, dedicarea, iubirea, libertatea , etc. Dacă raportul ar fi de tipul „eu-lucru”, atunci relația s-ar caracteriza prin frustrare, consum, distrugere, posedare, dominare, fatalitate, etc., pentru că nu este o relație autentică de considerare a celuilalt
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
limbaj”. Ceea ce este esențial este ca fiecare din cei prezenți să fie decis să nu se retragă înapoi. Probabil, mulți descoperă ceea ce au de spus abia după ce au perceput glasul propriului spirit. Procesul dialogic nu se oprește doar la relații interpersonale umane, ci se referă și la relația omului cu Dumnezeu. Persoana nu se află doar într-un raport orizontal cu ceilalți, ci se găsește și într-o legătură verticală cu divinitatea, căci „încă de la nașterea sa, omul este invitat la
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
depindă de om, care răspunde sau nu la acest dialog. Aceasta determină să se creeze între Creator și creatură un adevărat raport dialogic, în care dialogul să fie viu și sincer. Dumnezeu continuă să vorbească oamenilor, deoarece cuvântul Său „este interpersonal și dialogic: merge de la persoană la persoană, interpelează și așteaptă răspuns, prin natura sa tinde la dialog”. Sfânta Scriptură dă mărturie și în contemporaneitate despre acest dialog. Revelația se actualizează în viața omului în momentul în care acesta, prin însăși
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
acest dialog se înfăptuiește pe baza unui limbaj. Dumnezeu „fondează prin cuvântul său fiecare expresie umană, caracterizând-o ca fiind adevărată și liberă”. El a creat pentru om instrumentul cuvântului, de care să se poată folosi atât în relațiile sale interpersonale cu semenii, cât și în relația pe care o are cu divinitatea. În același timp, Dumnezeu se folosește de acest limbaj pentru a-i comunica omului mesajul său. Adesea o face prin „intermediul ființei create, pentru bunul și simplul motiv
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
care caracterizează evoluția societății în ultima perioadă de timp, se remarcă o schimbare a conținutului conștiinței umane. Omul trăiește uneori momente de confuzie cu privire la moralitatea vieții care i se propune, sau pe care el însuși o alege să trăiască. Relațiile interpersonale sunt din ce în ce mai superficiale și au valoare doar în măsura în care au un scop „mercantilist”. Nu doar lucrurile sunt considerate o marfă de comerț, ci și ideile și valorile umane. Omul este privit adesea doar ca un „lucru” ce poate fi „instrumentalizat”, fapt
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
despre care vorbim și care, conform opiniei unor autori, se manifestă în diferite atitudini: - modul în care sacramentele sunt celebrate, caracterizat de formalism, anonimat, pasivitate, clericalism, moralism autoritar, ritualism fără esență, limbajul straniu și străin al riturilor, lipsa unor raporturi interpersonale, etc; - reacția ostilă din partea unor creștini față de forma actuală pe care o propune trăirea credinței la nivelul practicii concrete, supraevaluându-se exagerat elementul ritual în pofida celui doctrinar sau al celui moral; reacțiile sunt atât de mari, încât unii refuză, în
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de intervenție maieutică. El nu este chemat să fie în acest dialog doar maestru de morală, ci și un „maestru de credință”. În dialogul său, slujitorul sacru „se mișcă de fapt între arta (pedagogia și intuiția viitorului) și tehnica (...) raportului interpersonal, între paternitatea spirituală și normele canonice, între intervențiile îndreptate către intimitatea individului și previziunea reinserării păcătosului căit în contextul socio-ambiental, între percepția intuitivă a situațiilor de har care îl cuprinde pe penitent și planul global al lui Dumnezeu trasat în
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
concentrare diminuată, stimă de sine scăzută, imagerie legată de traumă); • emoțional (apatie, depresie, hipersensibilitate); • comportamental (tulburări de somn, răspuns exagerat de tresărire, abuz de alcool sau alte substanțe); • spiritual (furie împotriva lui Dumnezeu, pierdere de semnificație și sens, disperare persistentă); • interpersonal (interes scăzut în intimitate și sex, izolare față de prieteni, lipsă de încredere); •fizic (reacții somatice, sistem imunitar afectat, dureri). Modelul neurobiologic Din punct de vedere neurobiologic, asistând la trauma trăită de clienții sau pacienții lor, specialiștii în cauză se confruntă
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
de bază ale supraviețuitorilor asupra lumii. Supraviețuitorii (în acest caz terapeuții grupurilor cu pacienți cu SIDA) care văd lipsa de logică a vieții și a morții încep să perceapă lumea ca iluzorie și falsă. Acești terapeuți devin neîncrezători în relațiile interpersonale și antagoniști. Această transformare a viziunii asupra lumii implică conceptul de contagiune. "Supraviețuitorii simt că sunt tratați ca purtători ai ororilor la care au fost martori" și încep să se simtă izolați prin munca lor. • Ultima trăsătură specifică experienței supraviețuitorului
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
schimbări profunde și permanente ale schemei cognitive. 3.3. Burnout Definirea conceptului și date științifice Burnout-ul este un construct care a fost folosit să descrie starea de epuizare emoțională și depersonalizare trăită uneori de cei implicați în profesii cu solicitări interpersonale. Conform lui Pines și Aronson (1988), burnout-ul este o stare de extenuare fizică, emoțională și mentală cauzată de implicarea prelungită în situații solicitante emoțional. Este definit ca un sindrom de stres ocupațional ce apare când persoanele devin epuizate emoțional, încep
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
materialul victimei. Burnout-ul este înțeles ca o degradare graduală a persoanei care se simte copleșită și ineficientă la muncă. Într-un inventar al cercetărilor empirice în domeniu, Kahill (1998) a identificat cinci categorii ale simptomatologiei în burnout: fizic, emoțional, comportamental, interpersonal, legat de muncă. Simptomele fizice includ oboseală, tulburări de somn, probleme somatice, tulburări gastrointestinale și vulnerabilitate la răceli și gripă. Simptomele emoționale sunt iritabilitate, anxietate, depresie și vină. Simptomele comportamentale: agresivitate, insensibilitate, pesimism și abuz de substanțe. Dificultăți interpersonale: incapacitatea
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
comportamental, interpersonal, legat de muncă. Simptomele fizice includ oboseală, tulburări de somn, probleme somatice, tulburări gastrointestinale și vulnerabilitate la răceli și gripă. Simptomele emoționale sunt iritabilitate, anxietate, depresie și vină. Simptomele comportamentale: agresivitate, insensibilitate, pesimism și abuz de substanțe. Dificultăți interpersonale: incapacitatea de a se concentra asupra comunicării, retragerea dintre ceilalți, dezumanizarea, interacțiuni robotizate. Simptome la locul de muncă: absenteism, întârzieri, abuzarea de pauze și demisie. Modele teoretice Bradley lansează conceptul pentru prima dată în anul 1969, referindu-se la activitatea
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
situații, epuizare emoțională și mentală, pierdere de energie, atitudini negative, detașare față de muncă, izolare, evitarea contactelor sociale. Freudenberger a apreciat că burnout-ul apare cu prevalență în anumite profesii, mai ales în cele de asistență și de ajutorare, care presupun contacte interpersonale. El considera că fenomenul s-ar datora trăsăturilor individuale ale indivizilor, unei imagini de sine idealizate, care îi dezamăgește atunci când obiectivele propuse întârzie să fie atinse. Apar pierderea încrederii în sine și depersonalizarea. În anii ce au urmat stresul ocupațional
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
și caracteristici ale acesteia) cât și la nivelul persoanei. Dezechilibrul este generat de proceduri birocratice lungi și complicate, activități din cadrul muncii monotone și repetitive, de lipsa stimulării și împlinirii în muncă, comportamentele dificile ale clienților, lipsa cooperării dintre colegi, conflicte interpersonale, lipsa stimulării și împlinirii în muncă, dubiile legate de propria competență etc., dar și de idealismul și irealismul aspirațiilor, optimismul inițial exagerat, expectanțe inițiale și obiective care nu coincid cu realitățile existente în teren. • Tensiunea, reacția emoțională se instalează ca
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
față de cei avuți în grijă, de respingere sau stigmatizare a acestora, toate acestea fiind destinate să reducă epuizarea resurselor interne. Se referă la răspunsuri negative, cinice și excesiv detașate față de persoanele întâlnite la locul de munca. Această dimensiune reprezintă componenta interpersonală a burnout-ului. > Realizare personală redusă implică pierderea competențelor, auto-devalorizarea, diminuarea stimei de sine și a sentimentului de autoeficiență. Autorii o consideră dimensiunea de auto evaluare a sindromului. Aceste dimensiuni structurale ale burnout-ului au fost ulterior înlănțuite între ele, sugerându-se
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
dintre sindromul de stres posttraumatic, intensitatea resimțită a simptomatologiei și alterarea schemelor cognitive. În cazul persoanelor ce au fost abuzate în copilarie, distorsiunile cognitive legate de sine și de lume sunt considerate responsabile pentru majoritatea efectelor negative ulterioare: anxietate, dificultăți interpersonale, disfuncții sexuale. Credințele afectate de traumă devin în timp parte din schemele cognitive profunde ale individului, orientându-i întreg comportamentul (Smucker, Dancu, Foa & Niederee, 1995). Briere & Elliott (1994) susțin că aceste distorsiuni cognitive sunt responsabile pentru distresul emoțional resimțit de
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
refacă după un eveniment traumatic și să obțină o serie de beneficii personale în urma luptei terapeutice desfășurate. Tedeschi și Calhoun (1996) au identificat trei categorii de beneficii percepute raportate de persoane traumatizate: modificări ale percepției de sine, modificări ale relațiilor interpersonale și modificarea filozofiei de viață. Schemele cognitive sunt structuri de bază ale personalității care se dezvoltă precoce și rămân stabile de-a lungul timpului. Cu toate acestea, impactul unui evniment traumatic poate modifica credințele de bază ale individului, iar felul
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
din serviciile pentru protecția copilului. În eșantionul lor femeile prezentau o probabilitate mai ridicată de a manifesta simptome obsesivo compulsive, ostilitate, probleme medicale și distres general. Bărbații angajați la serviciul de protecție a copilului acuzau mai multe dificultăți în relatiile interpersonale, simptome depresive, anxietate fobică, paranoia și psihoticism. Experiența În ceea ce privește experiența profesională rezultatele sunt ceva mai clare. Majoritatea studiilor arată că specialiștii cu mai multă experiență raporteaza niveluri mai scăzute de stres traumatic secundar sau traumă vicariantă, mai ales dacă experiența
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
pe care încearcă să îi ajute. Propune un plan de intervenție și prevenire care se referă la toate aspectele vieții persoanei: sănătatea fizică întreținută prin activități fizice, somn suficient și o alimentație corespunzătoare, echilibrul psihologic și spiritual, funcțiile sociale și interpersonale și practicarea strategiilor adecvate de burnout personal cum ar fi umorul. Yassen încurajează practicile spirituale, expresia creativă, relaxarea, ieșirile în natură, activismul social și o viață echilibrată. Ea amintește și despre configurarea spațiului personal într-o manieră placută și confortabilă
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
creativă poate fi realizată prin scris, gătit, muzică, teatru, scopul fiind de a oferi o alternativă exercițiului intelectual implicat în munca de consiliere. O altă sugestie pentru prevenirea STS este dezvoltarea de aptitudini și abilități, dezvoltarea asertivității, reducerea stresului, comunicarea interpersonală, restructurarea cognitivă, managementul timpului. Practicile spirituale au o importanță deosebită în procesul de burnout. Chiar dacă nu pot preveni stresul traumatic secundar, ele pot ajuta individul să facă față mai ușor efectelor negative și simptomatologiei implicate. Practicile spirituale dau sens vieții
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
din America raporta printre obiectivele sale educarea de medici empatici și miloși care să se intereseze și să înțeleagă perspectiva pacientului, exprimând preocupare, grijă și empatie (Association of American Medical Colleges). Importanța interacțiunii pacient-medic este recunoscută, iar în orice raport interpersonal empatia este necesară (Stephan & Finlay, 1999), dar definițiile date empatiei diferă în funcție de contextul în care conceptul este operaționalizat. Hojat et al. (2001) descriu empatia în varianta propusă de Davis (1998). El delimitează două domenii ale acestui concept: unul afectiv și
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
K & Friedman, M. (2002) Prevalence and Correlates of Secondary Traumatic Stress in Workplace Lay Trauma Counselors. Journal of Traumatic Stress, 15(3), 213-222 Owens, G. P. & Chard, K. M. (2001) Cognitive distortions among women reporting childhood sexual abuse. Journal of Interpersonal Violence, 16, 178-191. Papadopulos R. K. (2002) "But how can I help If I don't know?" Supervising work with refugee families. In Campbell D & Mason B (eds.), Perspectives on supervision (pp. 157-184). London: Karnac Books. Park, C. L. & Folkman
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
factori profesionali / 37, 45, 120, 156 G genul / 16, 116, 156, 159, 168, 187 grijă empatică / 34, 93-94, 140 grijă detașată / 141 I istoric traumatic personal / 30, 40-43, 46, 101, 103, 118-120, 156-158, 168, 187 imagerie intruzivă / 36, 53-54, 62 interpersonal / 32, 66, 142 L locul controlului / 83, 90-92, 165 M medici / 21, 57, 85, 87, 95-96, 131, 137-143, 147-148, 152-153, 155-161, 165-168, 173-175, 177, 180, 182-284, 187 modele teoretice / 31, 49, 61, 66-67 motivație / 74, 130, 150, 171-172, 176-180 N
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]