KorAP: Find »[drukola/base=interpretativ & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...142 >

3,529 matches

Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513

abordări ale esenței educației, determinate atât de complexitatea proprie, cât și a celei externe, căci ea răspunde așteptărilor societății, în întregul ei, cât și ale indivizilor, în particular. Această evoluție s-a concretizat în conturarea a multiple paradigme și modele interpretative, care au condus la clarificarea a însăși identității ei, a matricei disciplinare a pedagogiei, dacă o urmărim prin prisma contribuțiilor lui Th. Kuhn asupra principiilor epistemologice actuale în definirea științei. În contextul abordării metodologiei educației, prin această prismă, este semnificativ

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
și astăzi, conceptul de acțiune face obiectul a numeroase analize, preponderent proiective, metodologice, pe terenul științelor umane și sociale, de la simple înregistrări de opinii empirice, până la dezbateri epistemologice referitoare la esența, rolul praxisului. De fiecare dată s-au formulat modele interpretative asupra acțiunii rezultate din raportarea la contextele de cercetare, la metodele aplicate, la accentul pus pe diferite aspecte și implicit s-au conturat și consecințe asupra problematicii acțiunii educative, a praxisului efectiv educațional. Anumite referințe (Baudouin și Friedrich, 2001, pp.

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
diferite aspecte și implicit s-au conturat și consecințe asupra problematicii acțiunii educative, a praxisului efectiv educațional. Anumite referințe (Baudouin și Friedrich, 2001, pp. 27-28) sugerează chiar analize, perspective din care poate fi abordată educația în raport cu câteva paradigme și modele interpretative ale acțiunii: cea teleologică, cea multidisciplinară, cea praxiologică, cea a câmpului real, cea a cercetării-acțiune. Potrivit acestora, acțiunea este un concept cheie în filosofie și științele umane (și în pedagogie) astăzi, iar știința acțiunii eficiente (praxiologia) a devenit un centru

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
soluțiilor prin situații și oportunități adecvate, prin sistematizarea actelor elementelor și actorilor implicați, prin definirea argumentată a cadrului strategic de realizare a lor, prin verificarea alternativelor eficiente, prin conturarea și valorificarea câmpului interrelațional. Este firesc ca aceste paradigme și modele interpretative, importante pentru orientarea spre schimbare a metodologiei educației, datorată mai ales așteptărilor practicii socio-profesionale, să atragă atenția spre analiza ei și ca acțiune practică reală. Și nu numai de pe pozițiile câștigurilor teoretice în istoria pedagogiei, dar și ale reevaluării științifice

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
și a unui nou model, acceptat apoi, ca rezultat al cercetărilor, descoperirilor, experiențelor reale. Ea ar fi ca o reașezare conceptuală asupra realității, care cere o metamorfoză esențială, conceptuală și aplicativă, prin cercetare, ca o transformare conștientă, un nou model interpretativ exemplar, care include scopuri, aspirații, dorințe, valori, teorii, cunoștințe. Și nu poate fi un simplu curent teoretic la modă în pedagogie, cu marcarea etapelor de criză într-o știință, care revine apoi la postura de știință normală, căutând în continuare

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
sau cea a educației moderne sau cea a educației postmoderne; ► prin raportare la scopurile fundamentale: metaparadigma umanistă sau cea a perspectivei critice sau cea a educației prospective; ► prin raportare la metodologia cunoașterii educației: metaparadigma complexității sau cea pozitivistă sau cea interpretativă (hermeneutică) sau cea holistică sau cea a cercetării calitative sau cea a identității. Dincolo de aceste criterii întâlnim în referințe și combinații între categoriile de paradigme. Astfel paradigma analitică-empirică-pozitivistă-cantitativă a dominat ghidarea cercetării în educație, prin abordarea deterministă a realității, cu

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
evenimente inopinate, interese particulare manifeste, atitudini și credințe vehiculate în școală) la un curriculum rațional, explicit, proiectat, adaptat realului și progresului formării educaților. Combinarea a diferitelor tipuri de curriculum. • Afirmarea relației între general (nomotetic) și particular (idiografic), între obiectiv și interpretativ, cu îmbinarea lor ca alternative în învățare și evaluare. • Respectarea relației cantitativ-calitativ în propunerea conținutului, a metodelor, a criteriilor de evaluare, a proceselor (accent pe semnificație și nu pe volum, pe învățare critică și nu reproductivă, pe situații reale sau

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
Peste aceste obiective directe, specific enunțate se pot suprapune și altele, care exprimă aspecte mai generale, fundamentale, comune pentru mai multe dintre cele precizate. Ele pot fi numite "competențe transversale": capacități de argumentare, de aranjare a unui text, de scriere interpretativă, de efectuare a unui rezumat, de folosire a elementelor grafice, de realizare de analize sau sinteze, de comparare, de observare, de coordonare a acțiunilor ș.a. Se constată apoi că ele sunt valabile și pentru celelalte obiective luate împreună, sunt unificabile

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
cognitivă. ► Diversificarea modelelor prin combinarea diferitelor teorii, rezultând multe variante de proiectare, ca alternative adaptate la educați, la context, la obiective, la conținuturi, la management, la condițiile concrete de aplicare a unei/unor teorii, dar și cu efectuarea de generalizări interpretative în teorii explicative proprii. ► Teorii asupra proiectării învățării pe teme predominant educative, cu valorificarea intensivă a domeniului afectiv (formarea atitudinilor, dezvoltarea inteligenței emoționale, formarea morală, dezvoltarea caracterului, dezvoltarea spirituală a adolescenților). În literatura psihologică asupra învățării sunt evidențiate, înregistrate în

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
autostimulare, luând chiar forma unui slogan. • Alcătuirea, întocmirea unui jurnal intim, cu notarea cronologică a gândurilor, impresiilor, interpretărilor, întrebărilor, ipotezelor, trăirilor, aprecierilor față de rezultatele diferitelor acțiuni de autoeducație, cu formularea de noi proiecte, procedee. De autocontrol • Folosirea autoobservației critice, obiective, interpretative, exigente asupra propriei conduite, în diferite situații și a efectelor ei asupra celorlalți, a activității, dar nu numai în autocunoașterea simplă, ci și în imprimarea notei formative. Realizarea unei autoanalize, autoevaluări critice, obiective, sincere, Categorii Metode și procedee Metode propriu-zise

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
sprijinirea educaților în implicarea în învățarea prin cercetare directă, • abordarea în sistem a instrumentelor variate care să asigure funcționalitatea curriculumului (ca totalitate a experiențelor de învățare), • facilitarea condițiilor pentru exersarea capacităților variate implicate în construcția cunoașterii științifice (concrete, analitice, sintetice, interpretative, critice, reflexive), • formularea și prelucrarea diversificată a sarcinilor necesare construcției înțelegerii, învățării. Însă în educație, instruire sunt multe situații, obiective de realizat și prin transmitere, deci nu se elimină, ci li se restrânge aria, conținutul, metodologia, lăsând loc afirmării tot

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
specifice, potrivit pedagogiei competențelor, a specificului elementelor contextului și a propriei măiestrii pedagogice. De aceea afirmăm că proiectarea constructivistă aspiră să fie caracterizată ca fiind: • științifică (aplică criterii specifice de cunoaștere, de argumentare logică, de rezolvare, de verificare, de interpretare), • interpretativă (recurge la ipoteze, caută răspunsuri și căi alternative de concepere și realizare, adoptă criterii variate, determină formularea de reflecții) și chiar • critică (analizează obiectiv condiții, relații, restricții, obstacole, oportunități, limite, alte alternative care sunt sau vor interveni, pentru elementele antrenate

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
și procedurală, pentru că se raportează la situații concrete, oferă soluții, arată cum se rezolvă o teorie asupra instruirii, arată metode de desfășurare și autoreglare a proceselor. Iar educatorul-proiectant poate avea atitudine pozitivistă (respectă rolul legității, relațiilor cauză-efect, al normelor) sau interpretativă (caută căi variate de rezolvare) sau critică (analizează restricțiile, obstacolele și efectele lor asupra elementelor activității proiectate). Combinând aceste abordări și atitudini, educatorul-proiectant va putea respecta concret și alte principii ale proiectării constructiviste, rezultate din sinteza principalelor contribuții (apud Joița

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
alternative de proiectare, de soluționare, atât a proiectului ca prototip, cât și a obiectivelor, potrivit "pedagogiei competențelor"). De aceea și susținem că proiectarea constructivistă promovată este una științifică (aplică criterii specifice de cunoaștere, de argumentare, de rezolvare, de verificare), una interpretativă (recurge la ipoteze, caută răspunsuri și căi alternative de concepere și realizare, adoptă criterii variate, determină formularea de reflecții), dar este și critică (analizează obiectiv condiții, relații, restricții, obstacole, oportunități, limite, alte alternative posibile ș.a.) Capitolul 7 Evaluarea: paradigma evaluării

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
prin luarea de decizii, evaluarea în sistem) și evaluarea-judecare (a situațiilor complexe, unde are loc dialogul formativ, chestionarea în acțiune, cercetarea de sens ca problematizare, ca interpretare în funcție de context). Dar acestea sunt esențial (micro)paradigme, între ele fiind un conflict interpretativ, fiecare exprimând o viziune asupra problematicii, din diverse perspective: ca explicație epistemologică asupra evaluării ca acțiune sau ontologică unde evaluarea este abordată ca fenomen, ca fapt real. De unde și două limbaje eterogene în reprezentarea acestora: viziunea cantitativă clasică, prin măsurare

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
logica sensului căutat, scop, experiență pozitivă, cadrul instituțional sau procesul curent, referențiale date, așteptările formulate în diferite situații. Este necesar, pentru eficiența acțiunilor efective, să se insiste aici pe distincția paradigmă-model și în evaluare, ca relație teorie-practică: paradigma dă principiul interpretativ asupra modului de cunoaștere și de analiză a rezultatelor, iar modelul reprezintă forma practică de concretizare, aplicare ca instrument, conform așteptărilor incluse în paradigmă. Constatăm că relația paradigmă-scheme-modele explică varietatea modurilor de abordare și reflectă tocmai mecanismul practic al posibilității

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
ameliorare. • Educatul nu evaluează propriile producții. Evaluarea cere implica rea totală a lui în prezentarea riguroasă a achizițiilor. Istoria evaluării în educație a surprins abordări tradiționaliste sau actualizate, concretizate în diferite modele-instrumente metodologice, dar acum sunt relevante și schimbările conceptuale, interpretative ale problematicii evaluării, pentru a vedea unde ne situăm și care pot fi prioritățile sau perspectivele. Sugestiv, pentru o analiză comparativă a acestor abordări, generatoare de paradigme specifice, poate fi cadranul tipurilor de evaluare a achizițiilor școlare (Roegiers, 2004b, pp.

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
prin examinare docimologică), • evaluarea prin proceduri, ca gestiune (a reușitei, cea sistematică, pentru remediere, a categoriilor de sarcini de tip formator, cea reglatorie) și • evaluarea prin procese, pentru găsirea sensului educației (competențe integrative în situații reale complexe). Autorii găsesc că, interpretativ, cele trei (micro)paradigme explică rațiunile evidențierii lor interogațiile care se ridică asupra sensurilor promovate. Căci nu este ușor de conceput evaluarea și utilizarea diferitelor modele, într-o practică de evaluare instituționalizată, standardizată a situațiilor profesionale sau a proiectelor de

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
formativă, transdisciplinară, reglatoare). 7.3. Evaluarea formativ-constructivistă: noi semnificații Evaluarea poate fi abordată din mai multe perspective-paradigme, între care cea formativă rămâne actuală și tot mai mult valorificată, dar prin corelare cu alte paradigme actuale (cognitivism, constructivism, abordare critică, abordare interpretativă a educației) și pornind din distincția cantitate (pozitivism) și calitate în educație. Fiind nouă, ea cere o intensă cercetare a diferitelor ei probleme aplicative și deci de format o cultură a evaluării formative, la actorii educației (Lynch, 2003, pp. 1-7

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
interdisciplinar, • generare de noi întrebări pentru dezvoltare ș.a. Cercetarea prin experiment în educație nu poate îndeplini condițiile, criteriile experimentului clasic din științele pozitiviste, datorită specificului, sensurilor și semnificațiilor faptelor, acțiunilor privind dinamica și complexitatea dezvoltării personalității, aspecte mai ales calitative, interpretative. De aici și rezervele unor teoreticieni privind natura quasi-experimentală a pedagogiei (Bîrzea, 1995; Hadji, 1997, pp. 9-29), cu efecte discutabile • asupra cooperării cercetător-practician, • asupra limitării la un număr redus de variabile cercetate, • asupra construirii unui discurs pedagogic riguros științific (pozitivist

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
critica dialectică, apelul la cooperare ca resursă, asumarea riscurilor, structurarea multiplă, formularea de teorii, transformarea practicii prin conștientizare, integrarea în alte teorii, realizarea în și a situațiilor reale, raportarea la surse bibliografice actualizate, abordarea cercetării de pe poziții pozitiviste (cantitative) sau interpretative (calitative) sau pragmatice (utilitate reală, situațională, pragmatică, locală) sau prin combinarea lor. De asemenea, el poate recurge, în acest context la diferite tipuri de acțiune-cercetare: acțiunea-cercetare tradițională (modelul Lewin) sau acțiunea-cercetare contextuală (de învățare) sau radicală (de schimbare fundamentală) sau

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
practica specifică având rol esențial. În acest context al tensiunilor conceptuale și metodologice, acționale în educația actuală, inegal afirmate și recunoscute, au fost analizate în lucrare: nevoia, esența, dimensiunile, consecințele, alternanțele între paradigma nouă și cea veche, acumulările de progres interpretativ și acțional (într-o matrice disciplinară dată de experiențe, valori, aspirații, metode, instrumente, consensuri), deschiderile schimbărilor de paradigme în domeniile principale ale conceperii și realizării practicii educaționale (capitolele 2-9). Dar toate sunt pe fondul schimbărilor de paradigme în planul științei

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
modernității, a postmodernității, a reflecției și interpretării, a cercetării calitative, a discursului pedagogic științific, a profesionalizării educatorului, a identității pedagogiei ca știința educației. De la știința la practica educației are loc atunci, nu numai un transfer specific de concepte, de modele interpretative, de principii și metodologie, ci și o derivare de la general la particular, încât identificăm (în capitolele demersului) derivarea metaparadigmelor în macroși microparadigme și apoi, din nou, de la fapte semnificative, microparadigme la ridicarea la alte generalizări pentru metodologia practicii educaționale. În

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
principii și metodologie, ci și o derivare de la general la particular, încât identificăm (în capitolele demersului) derivarea metaparadigmelor în macroși microparadigme și apoi, din nou, de la fapte semnificative, microparadigme la ridicarea la alte generalizări pentru metodologia practicii educaționale. În abordarea interpretativă a evoluției procesului educațional și a metodologiei sale, schimbările de paradigme identificate au putut evidenția modificările privind: idei, modele și moduri de percepere și reprezentare a practicii educaționale, experiențe și experimente semnificative, aspirații și valori formative incluse în noul curriculum

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
cu cel din volumul anterior Știința educației prin paradigme, prin simplul fapt că ilustrează posibilitatea schimbării în ambele direcții ale educației: ca teorie (știința) și ca practică (metodologia) a ei. Și aici am recurs la o încercare de "întreprindere științifică interpretativă", pentru a analiza procesul de înțelegere a stării de criză în care se află și metodologia educației. Încât să putem așa "vedea cu alți ochi" (Th. Kuhn) și cum are loc aici tranziția de la o paradigmă la alta, cu efecte

Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]