1,810 matches
-
au strâns cu ușa. - Mă rog, mă rog, insistă Stănică, să ne lămurim. Membriifamiliei, care au intrat în odaie, v-au găsit așa din întîmplare, sau ai avut impresia că pândesc de mult momentul ăsta? Te-au amenințat, ți-au intimidat conștiința? - Mi-au spus, ocoli Titi punctul penibil, că sunt major și pot să fac ce vreau, dacă nu vrea mama. G. Călinescu - Așa, zise atinsă Aglae, dar cu reproșul îndreptat împotrivaabsenților, cred ei că, dacă ești major, eu te
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
culmea indignării. Un proces limpede, luminos, în care și un copil ar ști cui să dea dreptate, și totuși am să-l pierd. Îl pierd fiindcă așa e lumea și fiindcă n-am sfinți. Talentul, documentarea n-ajung. Trebuie să intimidezi tribunalul, să-i arăți puterea politică! Domnule, vorbi Stănică lui Felix, te felicit c-ai făcut medicina. Aici tai, dai rețete, n-ai nevoie de nimeni. - Da' ce fel de proces? insistă Costache, plin de curiozitate. - Domnule, se aruncă atunci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mine mă bat! - Cum se poate să crezi dumneata una ca asta, că lucrurile neînsuflețite suferă și-ți aduc dumitale vreo atingere? Simion îl privi pe Felix serios și ca și mirat că acesta îl socotea așa de neînțelept, ceea ce intimidă pe tânăr. - Ce-a zis Cristos apostolilor pe munte în Galileea? Iată,eu sunt cu voi, în toată ziua, până la sfârșitul veacului, amin. De atunci, Cristos e răspândit în toate, unde nu-l aștepți, dar lumea îl urmărește, și-l
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un pretext să fugă. - Ascultă, Felix, ai curajul și spune-mi drept! Ți-e frică sărămîi la mine, crezi, cum să zic, că n-ar fi convenabil. - Nu, nu, protestă Felix, încurcat, e așa cum îți spun eu. Se îmbrăcă repede, intimidat de privirile Georgetei, care-l contempla, în prada celei mai vii îndoieli. Gestul era cam jignitor, dar își dădea silința să creadă că Felix nu mințea. Ideea că un tânăr ar fugi de ea i se părea, de altfel, absurdă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o mișcare bruscă, se suci pe axă înfățișind-o pe Otilia stând turcește. - Felix! răspunse fata și sări în picioare. Tânărul se apropie exaltat de ea, și Otilia întinse brațele spre el. Când mâinile îi atinseră umerii, fata se opri puțin intimidată de timiditatea lui Felix. Apoi îl sărută ușor pe un obraz, ușor pe un altul și, în cele din urmă, pe gură. Moș Costache scoase o clipă capul pe ușă și fugi. Otilia îl ținea strâns pe Felix la oarecare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și cuvintele ei erau pline de grație, însă totul respira prea multă inteligență. Otilia trăia cum cânta la pian, zguduitor și delicat, într-un tumult de pasiuni, notate precis pe hârtie, stăpânite și justificate. Otilia părea că "știe multe" și intimida pe bărbat, iritând pe femei, care în genere dușmănesc pe orice femeie independentă față de bărbat. Moș Costache, Pascalopol, Stănică, Felix însuși n-ar fi îndrăznit să contrarieze pe Otilia. O scurtă oboseală a ochilor, o ducere a mâinilor la tâmple
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
larg. Stratulat eprofesor universitar. Sper că nu vă jenează, se înclină moșierul, cu excesivă politețe, spre doctor. Pascalopol se duse să aducă pe Stratulat, în vreme ce Aglae făcea semn la ceilalți să strângă cărțile de joc. Figura severă, dominatoare a doctorului intimidă pe foștii jucători, așa încît toți rămaseră în picioare, fără a mai face nici o aluzie răutăcioasă. Doctorul aruncă o ocheadă bolnavului și una spre odaie și zise: - Este aici o atmosferă imposibilă pentru un bolnav. Aci doarme de obicei? - Nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
răstoarne picior peste picior în fotoliurile dumitale și-o să mănânce cu femeile ce-ai strâns o viață întreagă prin muncă cinstită. Așa e viața. Bătrânul înțelegea foarte bine manevrele, și ale Aglaei, și ale lui Stănică și nu se lăsa intimidat sub raportul pecuniar. G. Călinescu Veșnica amintire a morții însă începuse să-l înfricoșeze. O dată cu limpezimea creierului, dispăruse euforia și se încuibase spaima. Nu se gândise niciodată la moarte, nu mersese la biserică, n-avusese nici o convingere nici într-un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prima lună, dar mie îmi plăcea, îl priveam când se trezea, când se uita-mprejur. Dacă aș fi crezut în Dumnezeu, aș fi zis că e o minune. Parcă nu înțelegeam cum de apăruse printre noi, dintr-odată, parcă mă intimida când mă uitam la el, privea în jur ca și când le-ar fi înțeles pe toate. Ivona a mai fost bolnavă încă mult timp, îi făcuseră cezariană, și eu îl hrăneam, învățasem să îl înfăș, îi făceam baie, nu permiteam nimănui
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dar, neavând mărunte schimbate, a cam bulversat spiritele, scoțând o hârtie de douăzeci de lei și voind ca acela ce o ia să o împartă cu câțiva încă. Bineînțeles, s-au repezit mai multe mâini, eu ! eu ! eu !, și ea, intimidată de cererile tot mai imperioase, a dat-o la întâmplare celei mai grăbite. Comentariile triviale ale celor dezamăgiți, care mi-au ajuns la ureche, eu venind chiar în urma doamnei, m-au mâhnit. Chiar m-au revoltat, în acel mod în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că pentru el chiar e normal, am o revelație subită. O, Doamne. Poate că are un valet care Îi face În fiecare zi ceai și Îi calcă cămașa. Și ce dacă are ? Nu trebuie să las toate astea să mă intimideze. — Așa, zic, după ce tot personalul care ne servește dispare. Ce bem ? Am cîntărit deja din ochi băutura din paharul femeii În auriu. E roz și paharul e decorat cu bucățele de pepene și arată absolut delicios. Am comandat deja, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
părăsise el. Din Filipopole împăratul înaintă la orașul Triadița, unde părea a i se deschide și oferi o intrare ușoară în munții Emului, această tărie de căpetenie a vlahilor; dar veni o iarnă grea și troienele mari de omăt îl intimidară pe împărat, de nu mai continuă campania. El așeză oastea lui din Tracia în cartiere de iarnă și se-ntoarse pe la sfârșitul anului 1187 în capitală, unde căută să se distragă de greutățile unei campanii, nu tocmai glorioase, cu spectacole
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
oraș, fără a ținea în samă strivitoarea precumpănire numerică a inamicului și făr-a socoti dezastrul propriilor sale campanii de odinioară. Ne-nfrîntul curaj, disciplina strictă și tactica meșteșugoasă și superioară a armiei latine cu mult mai puțină la număr descurajară și intimidară cu toate astea pe romîno-bulgari, încît aceștia nu fură în stare de a se ținea în nici o luptă, ci la orice năvălire dădură dos. Astfel viteazul Enric împărat izbuti să-mpingă cetele dușmane până la Crenos si Borcas și să asigure
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
era mai mare apăru ca vulturul ce se repede din ceriuri. De la Melenik, Teodor Lascaris se-ndreptă spre Tessaloniki, trecu râul Vardarios, năvăli spre Prilapos și rândui toate pregătirile necesare pentru asaltarea și biruirea orașului întărit Belesos, a cărui garnizoană, intimidată prin acestea, capitulând, deșertă orașul, căpătând liberă retragere cu arme și bagaje. Drumul înapoi al împăratului îl ducea peste Neustapolis și Melenikos la Serrae, apoi peste Didymotichos la Adrianopol. Astfel romîno-bulgarii trebuiră să deșerteze toate orașele și castelele răpite în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tronul ecumemenic {EminescuOpXIV 135} al bisericii. Se convocă un sinod și poporul stăruia numaidecât de-a se condamna Bekkus, arătând dorința-i de-a înrîuri asupra hotărârilor sinodului în acelaș grad în care înrîurise altădată împăratul asupra lui. Pentru a intimida și a stăpâni sinodul, izbucni o răscoală și atunci episcopul Teoctist de Adrianopole observă următoarele: "Rebelii vor iestimp să întrebuințeze pe episcopi ca pe niște frigări de lemn, pentru a frige în ele pe Bekkus, au însă totodată gândirea nemărturisită
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
atac războinic. Alexandru Basarab Voievod. Nu-i merse însă tot atât de neted și următorului voievod, Alexandru Basarab (1342 - 1365), fiu al lui Mihai Basarab Voievod, care se lepădase de orice datorie de vasal cătră coroanaUngăriei și nesocoti multă vreme pe rege. Intimidat de biruința regelui maghiar Ludovic I (cel Mare) asupra sașilor rebeli din Ardeal, captivat de evlavia acestuia, se simți determinat de a abate cu binele amenințătoarea invazie. Se supuse regelui, îl întîmpină la margine, îngenunchie înainte-i, îi jurui credință
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ea o garnizoană a lor proprie. Cu această ocazie banul Ioan de Maroth se distinse într-așa fel încît a fost crezut vrednic de o deosebită răsplătire. Regele sili pe lângă aceasta și pe populația acelui olat să i se supuie; intimidat însă de sosirea oștirii de căpetenie a turcilor și rechemat prin boala mortală a soției sale Maria, carea curând după aceea și muri, el încheie campania cu puțină dobândă și se întoarse acasă mai mult fericit decât glorios. Dezamăgirea și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sufere numai supărarea colegilor în parte, care acuma abia poate să se prommțe deschis, ci o totalitate purtată prin conștiință și laboare comună l-ar judeca și l-ar putea esila în rândul comodianților. Cel puțin printr-asta s-ar intimida acela pe care conștiința sa nu l-ar ținea dasupra noroiului unei acțiuni de comendianți; pe când acuma el bate cărările cele detestabile și-și câștigă un sprijin în mulțimea ce locuiește acolo, un sprijin ce-i lipsește în mijloacele proprii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Între picioarele lui Bud. *** San Berndardino, Hilda Lefferts. Ultima oară Îl dăduse grăbită afară. De data asta va ataca pe direcția prietenului: Susan Nancy a fost văzută cu un tip care se potrivește cu descrierea lui Duke Cathcart. Exercită presiune, intimidează! Cursă de două ore. Curînd va fi inaugurată autostrada spre San Berdoo. Drumul o să fie de două ori mai scurt. De la Exley senior la juniorul lui: lașul știa de el și de Inez. Privirea lui din zilele trecute era lămuritoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cînd fuseseră la Londra. Baby sosi tocmai la ora ceaiului și Susan Îl sună pe Celso să aducă tava și măsuța pentru bolnavi. Majordomul-casier apăru numaidecît cu tot ce trebuia pentru ca serviciul să fie impecabil. Bietul de el era puțintel intimidat Întotdeauna cînd intra În dormitorul doamnei, pășea În vîrful picioarelor și părea neîndemînatic. Dar Baby Richardson consideră că era un competent butler și Întrebă dacă era un indigen pur. Apoi aprecie Îndată că pîinea era foarte bine prăjită și scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu paharul de whisky În mînă, amabil cu toată lumea și bucurîndu-se de viață. Îți amintești cînd a venit actrița aia de la Hollywood? Cum o chema?... Nu-mi aduc aminte, dar unchiu-meu o Însoțea peste tot și nu era de loc intimidat de numele ei, mai mult ca sigur că s-a culcat cu ea. — Vorbește mai Încet, spuse cel care studia pentru a deveni ministru. — E un tip grozav unchiu-meu ăsta și nu pentru că am băut mai multe pahare de whisky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un taburet. După ce-și redobîndi strălucirea, simțindu-se din nou impunător, Al Capone Îi făcu un compliment grozav În stil vechi bietei Susan, țintuind-o cu privirea În clipa În care ea voia să-i arate afecțiune, Susan se intimidă puțintel, fiindcă Al Capone vorbise și o privise cu subînțeles: era un compliment, desigur, dar mai era și un trecut de succese la femei, de priviri irezistibile, iubiri fără drame și o capacitate rară de a da gata orice femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de mândrie pentru că era prietena lui. Nu putea să nu fie mândră de ea pentru că pusese mâna pe el. Putea să aibă pe oricine, se gândea ea, și m-a ales pe mine. Era, fără îndoială, seara lui Clodagh. Comicii - intimidați de Lisa, sătui de Joy și respectuoși față de faptul că Ashling era prietena lui Marcus - zumzăiau în jurul lui Clodagh, cu părul ei frumos aranjat, fața superbă și pantalonii albi, mulați. Figura întunecată a lui Ted era terminată, dar nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
În timp ce brînza gruyère...“ Mi-au fost arătate fotografii ale lui Jean Piaget și am simțit pe loc simpatie pentru acel om pe care-l interesa, la fel ca și pe mine, inteligența. Doamna Piaget mă aștepta În prag. Eram foarte intimidat. I-am Întins buchetul de flori pe care mi se spusese să i-l ofer. Soțul ei a fost cel care le-a așezat cu mîna lui Într-o vază pe care o primiseră, mi-a spus el, ca dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lăsat psihanalizat, te aștepți la orice. Aflasem că mă istovisem În copilărie Într-o penibilă luptă cu mine Însumi - de parcă lupta s-ar fi sfîrșit! Fusesem copilul pe care adulții Încearcă „să-l deruteze pe plan sexual și să-l intimideze În pe plan religios“ (Freud dixit). Mai aflasem că a fura cărți reprezintă un simbol al raptului mamei de sub puterea tatălui, precum și un simbol al castrării tatălui. Aflasem că acel cuplu privit de la fereastra camerei mele simboliza coitul părinților mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]